320 matches
-
Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii. Dar avea, ce-i drept, niște ochi neobișnuiți. Striga cu ei și blestema cu ei dacă era nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: "Cărați-vă!" În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntîndu-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care Marta i-o trăsese puștanului le plăcuse. "A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?" O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se dumirească, dar ceața deasă îi bruiază orice efort. Au traversat șoseaua. Și, mai departe? “Băieți, cum ajung la Valea Morii?” “Mai mergeți puțin și dați de Cotul lui Dunea. Faceți la dreapta și o luați în jos.” Cei doi puștani, să aibă cam la șaisprezece-șaptesprezece ani, îl privesc cam mirați. Nu îndrăznesc să mai spună ceva. Numai când s-a depărtat de ei, la câțiva metri, îi aude discutând: “Cine-o fi tipul? L-ai mai văzut?” “Parcă da și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și oamenii satului meu. La fel de năpraznică a fost stingerea bunicii, chiar dacă bătrâna atinsese, de mult, vârsta senectuții. Pentru că această mână de om alinase întrucâtva, suferința pricinuită de pierderea mamei; mai rămăse cineva acasă care să mă vadă tot copil, tot puștanul de altădată... Bine, cel puțin, că deocamdată satul a rămas același. Neschimbarea m-ar ajuta să-l recunosc dintr-o mie, chiar și pe cel mai dens întuneric. Dar, cine știe cât mai poate dura asta?! Poate, încă cincisprezece, douăzeci, treizeci de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
părea să însemne: “Ce rost are?” Mă întrebam de ce nu-mi vorbește deschis? Nu este încă momentul? “Despre ce să-ți vorbească bietul bătrân, ipochimene? Să-ți spună că ți s-au cam aprins călcâiele după fată ca la un puștan? Să-ți taie elanul spunându-ți că încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i de... nasul tău? Ori că ar fi bine să intri întâi în tagma călugărească și după aceea vrând-nevrând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea mai degrabă un puștan decît un tînăr În toată puterea cuvîntului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu-i fusese atît de aproape și tocmai acea apropiere, adierea morții la gîtu-i dezgolit, Îi denatura imaginea realității, așa cum un astigmatic, cu cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prea urât și prea jalnic pentru a putea fi omul lui - iar verificarea grupei de sânge din rapoartele de arest dovedea întotdeauna că avusese dreptate. Thomas Milnes, un metru optzeci și șase, născut pe 4.11.1907, se dezbrăca în fața puștanilor și se ruga de polițiștii care îl arestau să-l bată cu furtunul pentru ce făcuse. Cletus Wardell Hanson, un metru optzeci și patru, născut pe 29.04.1904, căra cu el un burghiu electric, ca să-și poată sfredeli drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe mexican și și-a dat seama că e mort. S-a întors acasă, a mințit-o pe Delores în legătură cu rănile lui și a stat până și-a revenit. Pentru asasinatul de la Sleepy Lagoon au fost puși sub acuzare șaptesprezece puștani mexicani. Nevinovăția lor a stârnit un cutremur social. Băieții au fost puși rapid sub acuzare și trimiși să zacă în închisoare. Pe parcursul procesului Coleman a trimis mai multe scrisori anonime la LAPD. A descris monstrul, pe care ajunsese să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o temă fierbinte a stângii - pentru a-și dovedi încrederea în Coleman. Reynolds i-a spus lui Coleman să păstreze tăcerea în privința bărbatului cu voce de scoțian,fiindcă nimeni nu-l crede, iar cel mai important lucru era eliberarea sărmanilor puștani nedreptățiți. I-a spus că Voce de Scoțian nu va fi prins niciodată, dar că, probabil, omul ăla rău continua să-l caute pe Coleman, așa că avea nevoie de ceva machiaj protector pentru a fi în siguranță. Reynolds l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am ales a doua variantă. Am întâlnit câțiva dintre zmeii ăia din Sierra Club și crede-mă că sunt duși cu capul de-atâtea droguri. Canionul ăsta nu-i pe moarte. Nimeni nu omoară lupii cât să-i extermine. Nici un puștan de douăj’ de ani, cu codiță la spate și papuci în picioare, n-o să mă convingă pe mine că barajele de pe Snake omoară somonii. Eu îmi prind singur peștele pe care-l mănânc la masă. Știu ce-i în apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știe doar că a citi nu strică prea rău, că e ca un risc pe care și-l asumă fiecare, zicându-și: „Acum deschid o carte, e foarte posibil să cad în gol“. Dacă ne apucăm vreodată să le explicăm puștanilor din școli la ce e bun cititul, am putea-o face lăudând latura lui antisocială, nechibzuită, egoistă (asta e părerea mea, Ulrich nu știu ce credeă. Ar fi mai bine să-l trecem sub tăcere pe Platon și a sa definiție a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
și cu un teanc de coli DIN-A4, cu două caiete in octavo, împreună cu ascuțitoare și gumă. Dacă, de atunci, amintirea mi-a devenit lacunară într-o direcție ori alta și nu-mi aduc aminte de pildă dacă puful meu de puștan trebuia bărbierit deja în perioada lagărului și dacă în general rămâne incert din ce moment am avut la îndemână pămătuf și un aparat de bărbierit propriu, nu sunt în schimb nevoit să recurg la nici unul din mijloacele mele ajutătoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
S-au alergat, s-au bulgărit, și au dat cu zăpadă pe față încât s-au mirat și ei de comportarea pe care o aveau. — Ce naiba, Matei, parcă n-am fi trecuți de douăzeci și cinci de ani. Nu jucăm ca niște puștani. Eu ditamai avocata, tu ditamai chirurgul și încă chirurgul șef ne pretăm la așa ceva. Ca tacâmul să fie complet, hai să ne dăm cu sania cum se dau copii aceștia. Ajunseră lângă un derdeluș unde câțiva copii erau cu săniuța
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor câștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vârstei (părea mai degrabă un puștan decât un tânăr În toată puterea cuvântului), el văzuse deja moartea cu ochii, dar niciodată nu‑i fusese atât de aproape și tocmai acea apropiere, adierea morții la gâtu‑i dezgolit, Îi denatura imaginea realității, așa cum un astigmatic, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
podul ăla făcut pe atunci din ramuri groase de stejar și soldații beți pierduseră ramele. Unul dormea pe fundul bărcii, altul stătea de-a curmezișul, cu cizmele atârnându-i în apă, altul își ținea capul în pumni. Niște diavoli de puștani din București își găsiră o riscantă și vătămătoare distracție: începură să-i scuipe în cap, de sus, de pe pod. Joaca lor, mie, un țărănel de șase-șapte ani, mi s-a părut ceva interesant: scuipam și eu, la rând cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și acuma e ca și cum aș repeta-o din nou, înțelegeți? L-am apucat de picioare, m-am pus pe pieptul lui și, acuma, ăsta l-a mușcat de deget, că-l ținea cu mâna, l-a mușcat de deget pe puștan. Și-a vrut să țipe. Puștanul i-a dat câteva în gât. I-a dat vreo două d-astea, karate-n gât, și a mai făcut el puțin, a mai convulsionat acolo... gata, a murit. Și-asta e! Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-o din nou, înțelegeți? L-am apucat de picioare, m-am pus pe pieptul lui și, acuma, ăsta l-a mușcat de deget, că-l ținea cu mâna, l-a mușcat de deget pe puștan. Și-a vrut să țipe. Puștanul i-a dat câteva în gât. I-a dat vreo două d-astea, karate-n gât, și a mai făcut el puțin, a mai convulsionat acolo... gata, a murit. Și-asta e! Am luat ce mai era pe-acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vorbă cu Gaston. Dând drumul la un șuvoi de cuvinte franțuzești fără noimă, el încerca să lase impresia că poartă o conversație plăcută. Dacă era să scape, acum era momentul. Gaston îl privea fix pe polițist, care părea însă cam puștan. Cu pistolul înfipt în coaste nu putea spune nimic, dar încerca, disperat, să comunice din priviri. Din nefericire, cu cât era mai serios, cu atât părea mai comică fața lui de cal. — Fils de putain de crapaud. — Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de fapt o bucată din fosta garnizoană de Pompieri, unde făceau armata cei cu pile. Nu țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la ceva, cu condiția să nu le iei prea des, că altfel nu mai au nici un efect. — Revin la ce discutam mai devreme. Nu vă place să faceți confesiuni unui tip ca mine? Barul Începuse să se umple. Grupul de puștani, o prostituată de culoare, bătrânul cu un teanc de ziare sub braț, bărbatul de vârstă mijlocie cu costumul șifonat care bea vodcă cu Înghițituri mari, o gravidă lividă la față care de-abia se mai ținea de perete, un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i vocea tânără și puternică: „Încărcați-vă armele goale, / Și lustruiți-vă cuțitele, / Să-i omorâm pe evreii nenorociți, / Care ne otrăvesc tuturor viața“. Pentru o clipă, am fost tentat să deschid ușa și să-l pocnesc peste bot pe puștanul dornic de violență. Dar ce rost avea să fac orice altceva decât să-l las în pace? Sunt doar atât de multe modalități de a scăpa de ceea ce se teme cineva, iar una deloc de neglijat dintre acestea este ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]