466 matches
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE dr. Ștefan Lucian Mureșanu Motto: Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conține și renunțarea, numai atunci
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 431 din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE dr. Ștefan Lucian Mureșanu Motto: Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conține și renunțarea, numai atunci se poate numi iubire. Dacă renunțarea este destul de mare ca să conțină și iubirea, abia atunci este cu adevărat renunțare. Și cea
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
creat ca un înzestrat emoții și le-a imaginat în linii și culori, după cum mintea lui le vedea și simțea, aducându-le din înalt spre privirile telurice unde viața lui avea deja un sens. Referință Bibliografică: PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348385_a_349714]
-
înțeleg exact unde vrea să ajungă. Scoate câteva pliculețe de plastic, înăuntru cărora observ ceva roz. - N-am folosit niciodată așa ceva ! zic. Nici nu știu să le folosesc ! - Te ajut eu, cu gura ! mă liniștește ea. Nu fi atât de pudic ! Mă las în voia ei. Reîntâlnirea aceasta este mai presus de orice închipuire. Pentru prima dată înțeleg că Ingrid este jumătatea mea. Uit și de prințesă, și de Maria, de toate femeile din viața mea, cum nu mi s-a
DRUMUL APELOR, 56 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376334_a_377663]
-
Incitat, decid: spre Labirint! Iau startul! Țâșnesc. Îndemn s-ajung. Din eter, o voce-mi dă sfat: Din patru, alege ieșirea prielnică! * În livadă, la Bunu’, rămas cu fructe e doar nucul. Pe jos apar zvârlite în fiece zi mingiuțe pudice în coajă cafenie, ferfenițită parcă în zbateri lungi. Le judec, le cuprind în alint... Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
rămâne întotdeauna fierbinți. Sigur, cănd conflictele s-au grefat pe mari schimbări de paradigmă culturală, de cotitură spirituală, ele au rămas celebre în istorie. Azi, sunt celebre polemicile dintre clasici și moderni, dintre tradiționaliștii picturii și impresionismului lui Manet, dintre pudicii și autencistii noștri interbelici. Asemenea dispute au marcat nu doar simple răfuieli între generații, ci veritabile confruntări între două feluri de a vedea lumea. Conflictul înseamnă în aceste cazuri un Zeipunkt, cum spun nemții, o răsucire spirituală. Așa încât a pretinde
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului CLIPE FRUMOASE Îngerii împrăștie petale, Se scaldă în privirea ta, Adunând iubirile totale, In toată ființa mea. Pe sânii tăi, doi albi crini, Îmi odihnesc pudic privirea, Mângâindu-mă, tu îmi alini, Orice necaz. Ești fericirea. Palmele tale, aripi de înger, Le simt ca adierea de mătase, Din realitate urc spre cer, Să nu pierd clipele frumoase. Referință Bibliografică: Clipe frumoase / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN
CLIPE FRUMOASE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373057_a_374386]
-
Când s-a trezit, Miruna nu a dorit decât să facă un duș și să servească o cafea tare, după care am dus-o direct la hotel Miruna nu era o persoană fățarnică, care să afișeze o poză de femeie pudică, jenată de situație, era hotărâtă, știa ce dorește și punea în practică, fără nici-un complex, ceea ce își propunea. A vrut să facă dragoste în acea seară și a făcut, pentru că așa a dorit. S-a simțit bine în prezența mea
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
o scrie un Tacitus cu mânie... ori o scrie un Rabelais... râzând, rămâne tot aceea și se petrece cu aceeaș monotonie sublimu-anuiantă cu care se tăvălește sistemul nostru solar în spaciul fără sfârșit. {EminescuOpXI 96} A pronunța toate acestea în fața pudicei "foițe" nu este defel cavalerește, după noi! În fine s-a trecut în glumă! Înțelegem ca acest "enfant terrible" să fie botezat spre a putea muri creștinește: că țipă, se zvârcolește și dă din picere, însă aceasta trebuia s-o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și a deretica nu e la îndemîna oricui. Ce să faci, mai întîi, cu pletora de mercenari care zac în scaunele lor de cînd s-a mișcat cea dintîi manivelă? Doi specialiști francezi în domeniu zic așa: "Ei sînt conduși "pudic" la garaj, unde, continuînd să fie remunerați, adesea cu sume importante, nu li se cere nimic altceva decît să tacă". Terapia asta pompadouriană o fi ținînd la manierații de franțuji, în grajdurile lui Augias al nostru... mă îndoiesc. Aici, totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu cinzeaca alături, ne băteam cu măturițele, să zbîrnîie pielea, să tresalte creierul. Rămasele inscripții: Bărbați/ Femei. Discriminările celuilalt secol, pudicul, cumintele, încrezătorul (în suflet și... trup). Bariton celebru pe marile scene ale lumii, revenit, după ani, în București, în alt București, și răspunzînd, în fața aparatelor t.v., unor întrebări din cele mai incitante. La care, invitatul cu o moderație de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Șușară îi dedică (în România literară) o cronică excepțională. Reținem segmentul: "Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său, el se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice". Evenimentul anului 2000 a fost, detașat, Tîrgul Internațional de Arte Vizuale (TIAV), aflat la a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei goale în prezența costumaților cavaleri anunță, la rîndu-i, "scandalosul" "Dejun pe iarbă" al lui Manet. De unde se vede că lumea devenise, progresiv, tot mai pudică, de vreme ce plina femeie goală, în compania celor doi curtezani, puși la patru ace, à quatre épingles, putea provoca anatema unui juriu fariseu, cufundat, de altfel, chiar de-atunci, într-un anonimat etern. Farmecul petrecerii galant-libertine de la sfîrșitul parizian de secol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același timp cu cea de fotografii extrem de provocatoare ale aceluiași personaj, făcute de soț, și el romancier cunoscut, pe care acesta le-a și comentat picant. Franchețea explicației oferită de romancieră ne scutește de psihanalize superflue: Sînt o persoană destul de pudică în privința sentimentelor, mă deranjează să vorbesc despre asta și mi-e mult mai ușor să-mi expun corpul decît ceea ce simt". Ce fericită trebuie să fie o astfel de ființă, netrebuind să facă cu ochiul nimănui! Nici măcar soțului. Parteneriatul mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o dispunere caracterologică cu deviza: fără vanitate, fără orgoliu, fără profit personal și, dacă e necesar, „fără mine în fruntea treburilor publice”, și toate acestea în pofida unor „slăbiciuni omenești” pe care a avut curajul să le recunoască chiar față de pudicul D. A. Sturdza, fost secretar al său, apoi și prim-ministru al României și depozitar nedelegat al arhivei domnitorului. Hagiografia este repudiabilă, dar, repudiind-o, nu înțelegem să coborâm în contrariul ei, nerezonabil și frizând impietatea, cea mai culpabilă slăbiciune pentru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acesteia (fundamentata în "Religia Naturii"), care îl pune pe cruce pe Hristos, fiind potrivnica lui Ierusalim, pe care o și azvîrlă în temnița (Vala, VIII, 402-405). Rahab este mamă Tirței, si cu această ea formează dualismul desfrînare-înfrînare: Tirța este puritana/pudica, simbolul înfrînării, cea care pune limite fizice trupului uman. Tirța cu Surorile ei întocmesc țesuturile trupului material: creează, limitînd, formă fizică, țes "Trupul Natural" (Natural Body) opus "Trupului Spiritual" (Spiritual Body). Poemul "To Tirzah" ("Către Tirța") din Songs of Experience
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
revoluționari care adorau creația lui Schiller și care îl desemnaseră pe scriitorul german drept cetățean de onoare a noii Republici Franceze formate în 1792. Eroul principal a fost prompt re botezat Rodolfo. Cammarano susținea, în ciuda iritării provocate lui Verdi, ca pudicul public napoletan n ar accepta niciodată că o amantă a unui prinț să apară pe scenă. Și astfel încântătoarea Lady Milford s-a transformat în mult mai puțin marcanta Federica d‘Ostheim, verișoară văduva a lui Rodolfo. Prințul și Președintele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ne uităm împreună... Gh. P. unu: (pipăie dosarele, le privește...) Eu nu știu ce ți-a venit ție cu dosarele astea! Gh. P. doi: Păi dacă tot te plictisești de albume... În reviste porno nu-ți place să te uiți... pentru că ești pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai venit să-mi faci mie show-ul ăsta cu dosarele... Că tot e la modă... Habar n-avem ce e cu prezentul, și noi ne ocupăm de trecut... Istericale, zgomote, poftă de pumnale înfipte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Hugo von Hofmannsthal, Elton John, Jean Lorrain, Maiakovski, Freddy Mercury, Robert de Montesquiou, Proust, Raymond Radiguet, Vaché, Mișu Văcărescu, Andy Warhol, Oscar Wilde, Witkiewicz. Și câți alții. Majoritatea nu Își asumă direct apartenența la „clubul uranist”. Sunt discreți și chiar pudici, deși tertipurile lor sunt ușor demontate de ochi vigilenți și scrutători, care nu ezită să Îi stigmatizeze. Între toți, cei mai nedumeriți, dar și mai necruțători, cei ai fraților Goncourt. Într-un fragment de jurnal din 2 aprilie 1886 ei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de senzații și sufocată de tot felul de prejudecăți? Dar dacă voiai să rămâi tu Însuți Într-un asemenea mediu? Abia erai luat În seamă de câteva suflete Înalte, rămase necorupte și mari2. În rest - vai! - doar un biet, improbabil pudic. Dar ești vanitos, vrei confirmarea celorlalți; mișcare plină de farmec a sufletului omenesc, prea mult calomniată. Poate aici ar trebui căutată Întreaga afectare a dandysmului. De fapt, el nu ar fi decât grația care se falsifică pentru a fi mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
după-amiezi de primăvară, „spații domestice”, margini de oraș (prin ceața mahalalei) cu marfare, bârfe, câini răgușiți, unde firele erotice se țes printre „elitrele aurii/ ale unei seri de iarnă”, iar noțiunea de „criză” generează „mărunte grămezi de cenușă”. Universul rarefiat, pudic, și stilul cultivând crochiul, sugestia, șoapta, melancolia aproape didactic expusă se continuă în Schiță de autoportret (1986) în caligrafii mai elaborate, trimițând spre haiku. Tabieturile nopții de vară (1989) duce epurările până aproape de evanescență, dar, pe de altă parte, cu
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
Broaștele (1925), Păsările (1936). Un Aristofan pe care l-a dorit „în haină românească”, recurgând la neaoșisme nu totdeauna potrivite, în versiuni ce se feresc să cadă în infidelitate și obscuritate, dar mai ales, cum cer „estetica și urbanitatea”, evitând, pudic, exprimările prea fruste. În prefețe, nedezmințindu-și vocația, B.-A. ține să scoată în relief caracterul moral-educativ al ostenelilor lui. El schițează și unele apropieri între Păsările și comedia shakespeareană Visul unei nopți de vară, care s-ar asemăna prin „fantezia
BILEŢCHI-ALBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285737_a_287066]
-
negre care le puneau în valoare ampla rotunjime a pieptului, li se mulau pe șolduri, dar, mai ales, înainte de a le îmbrățișa coapsele și de a se revărsa în cute grațioase în jurul picioarelor, le schițau conturul discret al pântecelui. Senzualitatea pudică a tringhiului aceluia ușor proeminent mă fascina! Da, frumusețea lor era exact cea pe care un tânăr visător încă inocent trupește și-o putea imagina necontenit în punerile lui în scenă erotice. Era reprezentarea unei femei „clasice”. Ideea de feminitate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
toată ținoarea intuițiunilor ce stârnesc ele și va preda auditorului prin ton noțiunile nesensibile cu corpul lor diafan. Cine a devenit capabil de accentul simbolic acela va ști să aducă prin tonul cu care va pronunța 399r noțiuni ca: cast, pudic, rușinos, vergin și intuițiunea simțirei morale înaintea sufletului nostru, care intuițiune le trezește pe toate în sufletul nostru. La noțiunile: laș, curagios, temerar se va îmbulzi deja prin ton dispozițiunea ce provoacă ele; în dorul fără nume vom simți întreaga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu totul deosebite, își vor sămăna cu toate astea în privința tonului fundamental. O înrudire analogă e între Desdemona și Imogen pe de-o parte, între Clara din Egmont și Margareta din Faust pe de alta. În cele dintâi e grația pudică a sufletului și o blândețe plină de abnegațiune, în cele din urmă intimitatea cea plină a unor naturi în esență naive. Tot astfel vor arăta o înrudire oarecare tonul fundamental din a lui Marinelli cu cel a lui Carlos din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]