1,270 matches
-
ar putea scrie un întreg roman al ratării, întreprinderea se arată cu neputință prin condiționările pe care le pune: „dacă structurile narațiunii nu ar fi atît de false/ dacă nu aș mînca pe loc ce scriu dacă nu m-ar pufni rîsul/ ca pe un erou de roman ieftin/ dacă limba n-ar fi o rîmă ieșită în ploaie să urle/ dacă n-ar fi o țață la pîndă o codoașă cu bici” (Amor mic cu literatura). Concluzia aparentă: „nu-mi
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
tras pantalonii în sus. Cristina se uita la carte și își plimba degetele pe colțurile rău învelite în ziar care nu vroiau să stea îndoite. - Cum ai să i-o dai înapoi? - a întrebat la întîmplare. - Ei, asta-i! - a pufnit Pați amuzat. Am să-i dau un telefon la București și am să mă duc să i-o dau - Doamne, ce întrebări poți să pui! - Nu prea știe cum să îmbrace o carte avocatul tău. - Nu prea... - a fost Pați
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
păr drept și lung-lung și negru-negru, cum e la ei, găsit pe partea ailaltă a pernii, când, găsind-o singură, - Miriam fiind întâmplător plecată, - țipase, zgândărindu-l, de fapt ea dându-i ideea... Africa și Asia la un loc, poftim! - pufnea Pavelescu - se putea spune că băiatul poseda acum două continente, plus Europa. întorcându-se spre mașină, se gândea la treicraidelarăsărit prin ninsoarea înverșunată și la Crăciunul român atât de sărac în comparație cu cel de aici, copilăros, și care la ei venea
Zăpada suedeză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10928_a_12253]
-
la acea vreme ca și astăzi. Să mă fi văzut Keti îmbrăcat astfel, în croiala cea mai burgheză a timpului, pe mine, elevul de altădată, care-și păstra în buzunar bucata de postav cu numărul matricol de la mână, ar fi pufnit în râs și mi-ar fi sărit de gât sărutându-mă: -„Ești prea grav, dragul meu!” Dar atunci... Mă simțeam în seara aceea, printr-un ciudat absenteism al ființei, detașat de realitatea care mă înconjura. Dădeam impresia a privi totul
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
cer. - Mda, ești cam mare, cugetă ea. - Ți-am spus că ești mică, sau ești și proastă?, îi zise el. Anisia se supără, se strâmbă la el și scoase limba și coborî scara. Văzându-se iar singur, pe Ștefan îl pufni râsul. Râse o vreme, înveselit și părându-i rău că a bruftuluit-o pe Anisia. Mai trase o dată din țigară și o aruncă dându-i un bobârnac și urmărind-o cum cade din pod într-un nor de cenușă și
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Acasa > Literatura > Copii > INVITAȚIE LA BUNICI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului INVITAȚIE LA BUNICI Păuni cu cozi în evantai Și pui de gâscă-n puf bălai, Curcani bătrâni, pufnind pe nas, Și bibilici subțiri în glas, Mieluți cu părul des și creț, Și mierlele din pădureț, Cocoșul, cârdul de găini, Cuptorul care coace pâini, Ori țapul negru și pletos, Rățoiul colorat frumos, Motanul, mare vânător, Lăstunul, aprig zburător, Copacii
INVITAŢIE LA BUNICI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385321_a_386650]
-
ștrengărește), nu se ia. Garantat!... La vârsta dumneavoastră este exclus. - De unde știi, sergent? - De la mama, care zicea că boala asta, de care suferea și tata, i-a dispărut cam pe la cincizeci de ani; așa că ați scăpat, d-le colonel.(îl pufnește râsul dar, cu o prezență de spirit instantanee, își proptește bărbia în piept și scoate un oftat adînc, în timp ce ochii îi sclipec șireți) Of-of! Nu vă fie teamă... - Ți-e mai bine, Dodoloanță? - Așa și-așa... Vă rog să mă
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
atenționase să nu uit costumația. Ei bine, mi-am amintit că m-a amuzat atunci, am râs, am făcut și o glumă sau două și... am uitat! După ce am stat amândoi, fiecare pe patul său, îmbufnați vreo cinci minute, am pufnit în râs și am trecut la strângerea lucrurilor. Timpul trecea repede. După vreo jumătate de oră eram, din nou, neliniștiți și iritați. Am plecat să o caut pe doamna Gabriela Maxim, dar din cei puțini întâlniți pe afară, niciunul nu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
câte ceva despre fiecare articol vestimentar în parte. S-a încurcat și ea la ceea ce se chema turban, gândeam eu, dar a reușit și m-a trimis la oglindă să mă examinez. Am plecat îmbufnat la baie. În fața oglinzii m-a pufnit și pe mine râsul când l-am privit pe cel care râdea de mine în oglindă. Nu prea semănam eu cu un arab, dar aduceam tare mult cu o caricatură. Mi se părea că am o față de bidon turtit pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Ați intuit bine, împrumutul său este în franci elvețieni. Aceasta monedă “exotică”, cum emfatic o numesc unii, în 2007 a luat mințile românilor și nu numai, crescând într-un timp relativ scurt mai ceva decât Făt-Frumos din poveste. Cei afectați pufnesc, înjură în surdină sau cu voce tare, strâng cureaua până dincolo de ultima gaură, dar nu au încotro și târâș-grăpiș merg înainte. Ștefan nu se dezminte și ca tot românul face haz de necaz. Se declară nemulțumit de politica băncilor, de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
pisici era în toi și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii politicos și să ne oferi niște locuri pe bancă. Până la urmă se împăcară și întreaga nuntă de pisici amână cheful cu miorlăieli, luând loc
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
tu femeile? Se poate? - Da de unde știi că vreau s-o bat? E-adevărat că așa vreau! Că mă enervează, tot timpul se ia de mine din cauza câinilor! Și după ce că-i urâtă și proastă, mai și semnalizează! Auzindu-l, fata pufni în râs. Dinții albi ca laptele, parcă străluceau o dată cu veselia din ochii ei. Căpitanul o privi cu drag, apoi îl pufni râsul și pe el. Și râseră un timp, privindu-se unul pe celălalt. Pe urmă, Marioara se opri și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
timpul se ia de mine din cauza câinilor! Și după ce că-i urâtă și proastă, mai și semnalizează! Auzindu-l, fata pufni în râs. Dinții albi ca laptele, parcă străluceau o dată cu veselia din ochii ei. Căpitanul o privi cu drag, apoi îl pufni râsul și pe el. Și râseră un timp, privindu-se unul pe celălalt. Pe urmă, Marioara se opri și-l privi grav. După un timp, îi vorbi tatălui său: - Tati, eu te știu un om bun. Știu, c-ai început
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Am stat împreună la etajul 3 al Casei Poporului, privind terenul viran pe care se înalță semeața Catedrală Mântuirii Neamului. Q.E.D. e prima ta expoziție solo în România. Ce relație ai cu Casa Poporului? O relație de dragoste! (râde, pufnește) Un element declanșator al acestei aventuri a fost ideea de a aduce casă maramureșană (Threshold Resign, 2012) în Casa Poporului. Inițial era doar asta: casă în casă; un fel de scurtcircuitare a locului. Apoi am venit aici, am văzut spațiul
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
toți se așezaseră la masă, în tăcerea sorbiturilor și a înghițiturilor, așa, nitam-nisam, mă pomenii bâzâind : hâââ! Hâââ! Biata mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci mare! Mai bosumflat și țâfnos, iar am bâzâit : -Da...acum...nu sunt mare? Iar râsete. Am început din nou să urlu, bătând din picior : -Vreau să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mine și m-a bătut pe umeri, mândru : -Așa, băiatul tatei! Să vii cu traista plină, să vadă și mama cât ești de voinic! -Hââ! Vreau să mă călesc! Hâââ! Vreau să fiu bărbat! Vreau traista! Hâââ! Pe mama a pufnit-o râsul : -Bine, mă, bărbate! Îți dau traista, dar să te călești pe aproape, pe la vecini și să vii acasă când se întunecă! Bucuros, am luat traista și am alergat la răscrucea ulițelor, locul de întâlnire cu băieții. Ei sosiseră
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
dacă nu vrei să ne asculți, atunci copiii, Marius și Dana nu mai vin acasă la noi, și tu nu vei mânca prăjitură, ai înțeles? Mălina începu să se smiorcăie, apoi zise strâmbându-se toată, în timp ce pe ceilalți părinți îi pufnea râsul și prietenii ei îi priveau foarte serios. - Bineee! Se resemnă până la urmă Mălina, dar atunci, hai repede acasă! Și tatăl ei o luă în brațe, apoi își îndreptă pașii spre scara blocului. După ei, Alina, cei doi copii și
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
mai apoi ar fi urmat să o domine prin intermediul acoliților săi, Îl Îngrijora. Ieși În cadrul ușii, chemându-l din nou, cu un gest grăbit, pe străjerul care se rezemase de o coloană a claustrului. Acesta Îi adresă o privire plictisită, pufnind ostentativ Înainte să se urnească. Două misiuni În intervalul a numai câteva minute trebuie că erau prea inoportune pentru unul ca dânsul. Dante Îl așteptă impasibil pană când se apropie Îndeajuns, iar apoi Îi administră un dos de palmă violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea adevărului! interveni Augustino, Înțepat. — Eu spun că Guido Cavalcanti greșește, și Încă mult, reluă Cecco pufnind. Iubirea nu vine din vedere, precum după frumoasele spirite florentine messer Guido, Lapo și ceilalți. Ci din atins și din mușcat și din supt și din băut și din mirosit și din țipat și din răsucit În pat și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
satisfăcut să poată ajuta un prior să interpreteze complexitatea scenei. Dante Îi azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce! Și de ce o floare? — Și de ce nu? pufni celălalt. Dante se uită În altă parte, deranjat de a asemenea insistență. Se gândea la Floarea pe care o scrisese: numai loc al Domnului nu era. Totuși, Paradisul terestru ar fi putut să semene Într-adevăr cu paiațăria aceea. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
privirea lor tâmpită, Înainte să Îi răspundă. Da, era un mic port, ceva mai Înainte, pe coastă. Da, trecuseră doi străini, care se Îndreptau Într-acolo. Negura se risipea, eliberând mlaștina din Întuneric. Trecu de o ultimă dună, În timp ce calul pufnea de oboseală, acoperit de sudoare. Dedesubt, țărmul nisipos al Mării Tireniene, cu valurile Încrețite ale unui curent violent. Marea era pradă unei furtuni de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mea și de ce ești așa de iritată și de pornită pe scandal. - Sunt pornită Împotriva lumii Întregi, dacă vrei să știi. I-aș face felul ca mușețelul de i-ar sări toate piulițele! M-am abținut cu greu să nu pufnesc În râs. Nu era prima oară când Eveline recurgea la un limbaj neașteptat de, hai să zicem, colorat, mai ales pentru o doamnă respectabilă. I-am spus-o. - Și Încă n-ai auzit nimic, mi-a replicat ea Înțepată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă urc din nou pe motocicletă cu speranța că n-o să-mi rup gâtul. Dacă o să ajung la Cairo între primii cinci, mă vor plăti ca să continui să alerg, dacă nu, va trebui să mă spetesc din nou în atelier - pufni. Restul nu mă interesează și te rog un singur lucru: să nu mă bagi în povestea asta. — N-am să te bag. Pe cuvântul meu. Hans Scholt încă se mai gândea la un mod în care să-l abordeze responsabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu apă pe jumătate gol și o luă la fugă, pierzându-se printre umbre înainte să poată reacționa cineva. Jumătate de oră mai târziu, în plină noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de locul unde stătea îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda jos cu Baby, pentru un moment. Apoi a făcut o moacă bosumflată și falsă ce o făcea să semene cu o vrăjitoare și mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]