357 matches
-
Gălățanu, îi întâlnisem pe Scriitorul Faimos, Bolnav de Ciroză, Bântuind Deja pe la Cârciuma de la muzeul literaturii de pe Cealaltă lume, pe Căutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
La niște păsări El e un marș, iar ea o sonatină; E o remarcă, nicidecum reproș, Și, se-nțelege, nimeni nu-i de vină Că ea-i puicuță, iară el cocoș. Puicuței sale i-ar dori să știe Că o iubește, să nu aibă teamă: Curând vor fi, ea bună doar de zeamă, Iar el, desigur, numai de piftie.
La ni?te p?s?ri by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84147_a_85472]
-
La niște păsări El e un marș, iar ea o sonatină; E o remarcă, nicidecum reproș, Și, se-nțelege, nimeni nu-i de vină Că ea-i puicuță, iară el cocoș. Puicuței sale i-ar dori să știe Că o iubește, să nu aibă teamă: Curând vor fi, ea bună doar de zeamă, Iar el, desigur, numai de piftie.
La ni?te p?s?ri by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84147_a_85472]
-
că am citit Necrofilul, cărțulia aia a unei tipe ce s-a sinucis pe la 80 de ani, sireaca... și nuvela aia de Sorokin, aia de-i zice Dragostea lui Sanka, de n-o să ne vadă nimeni. Așa că tot nu scăpi, puicuța taichii, că tare mi-e dor de buzișoara ta spuzită și de ochioii tăi cât farfuriile cu mătrăgună clipocind de-amor. Rogu-te, când te dezbraci seara de cele toate, ai un gând spurcat și pentru unchiul tău din Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Încă n-ai murit?“, Îl Întrebă Santiago, Întorcîndu-se zîmbitor să-l salute. I-l prezentă pe Lester. „Ăsta-i fratele tău?“, Întrebă Vlăjganul flegmatic, dîndu-i un ghiont zdravăn În umăr lui Bobby și cu cealaltă mină trăgînd-o mai aproape pe Puicuța Portal, care Încă nu apăruse pe vremea lui Santiago, dar acum era coaptă. „Două whisky-uri!“, strigă Vlăjganul și mai Înainte ca barmanul să apuce să-l Întrebe ceva de paharele dinainte, Îi zise: „alea acolo, la Șobolanul, astea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alea acolo, la Șobolanul, astea aici, În contul băiatului“ și Bobby simți că-i pune mîna pe umăr și se Întoarse să se uite la Santiago, dar Santiago nu dădea importanță unor asemenea fleacuri și stătea de vorbă liniștit cu Puicuța. Văzînd că veneau whisky-urile, Vlăjganul Își luă mîna de pe umărul lui Bobby. — Dă-i unul și lui... cum te cheamă? — Roberto. — Dă-i unul lui Roberto. Bobby se Întoarse din nou să se uite la fratele lui, dar Santiago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i unul și lui... cum te cheamă? — Roberto. — Dă-i unul lui Roberto. Bobby se Întoarse din nou să se uite la fratele lui, dar Santiago stătea acum de vorbă cu un tip care se apropiase de el. Între timp, Puicuța legase o conversație În engleză cu Lester, Lester era Încîntat. Puicuța era foarte simpatică, fără a mai pune la socoteală că probabil te puteai culca ușor cu ea. Știa o mulțime de glume. Vlăjganul era și el un izvor nesecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Roberto. Bobby se Întoarse din nou să se uite la fratele lui, dar Santiago stătea acum de vorbă cu un tip care se apropiase de el. Între timp, Puicuța legase o conversație În engleză cu Lester, Lester era Încîntat. Puicuța era foarte simpatică, fără a mai pune la socoteală că probabil te puteai culca ușor cu ea. Știa o mulțime de glume. Vlăjganul era și el un izvor nesecat. Și pe deasupra știa să le spună În engleză; În engleză, folosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar la urmă lipea deznodămîntul cu un cuvînt exact, subliniat de hohotul lui molipsitor dintotdeauna, fiindcă dacă povestea nu se termina cu un hohot de rîs general, atunci nu merita osteneala să fie spusă. Lester se simțea foarte bine Între Puicuța și Vlăjganul. Petrecere tipic peruviană. La Lima. Cu tot hazul local. Și pe deasupra tradus În engleză. Lang al IV-lea era fericit. Bău o gură de whisky și ceru să-i mai aducă unul, În timp ce Vlăjganul și-i bea pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-i spună ceva la ureche, pînă cînd Vlăjganul se dădu un pas Înapoi călcîndu-l pe picior. Stătu cîtva timp așa și Șobolanul trebui să se sprijine de Bobby. Între timp continua să se prăpădească de rîs Împreună cu Lester și Puicuța. Fata suferă de nostalgie, comentă el În glumă. — De ce de nostalgie? Întrebă Lester. — De Crăciun Întotdeauna mă Întristez... Probabil că din cauza pruncului Iisus... N-ar fi trebuit să spună asta, fiindcă acum era Într-adevăr tristă. Din fericire Vlăjganul interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna mă Întristez... Probabil că din cauza pruncului Iisus... N-ar fi trebuit să spună asta, fiindcă acum era Într-adevăr tristă. Din fericire Vlăjganul interveni, o iubea atît de mult, „la naiba!“ exclamă, privindu-și mîinile. Și altădată de Crăciun Puicuța se pornise să vorbească despre pruncul Iisus și așa Începuse un chei monstru, din alea care-l strică și pe Dumnezeu... Era o fată grozavă de petreceri... — Nu-i vorba de nici o nostalgie, Îi explică Vlăjganul lui Lester; adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care-l strică și pe Dumnezeu... Era o fată grozavă de petreceri... — Nu-i vorba de nici o nostalgie, Îi explică Vlăjganul lui Lester; adevărul e că sînt niște reminiscențe. Lang nu Înțelese ce era cu reminiscențele și-o rugă pe Puicuța să-i traducă exact cuvîntul, care lipsea din vocabularul englezesc al Vlăjganului, poate că era prea complicat pentru asemenea ambianță. Puicuța Îi traduse și Vlăjganul putu să-și continue explicația: fata avea reminiscențe, rămăsese cu ambianța din anii de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Lester; adevărul e că sînt niște reminiscențe. Lang nu Înțelese ce era cu reminiscențele și-o rugă pe Puicuța să-i traducă exact cuvîntul, care lipsea din vocabularul englezesc al Vlăjganului, poate că era prea complicat pentru asemenea ambianță. Puicuța Îi traduse și Vlăjganul putu să-și continue explicația: fata avea reminiscențe, rămăsese cu ambianța din anii de școală, căci făcuse școala la călugărițe. De trei ani o silesc să se culce de Crăciun... cu cineva care-i place, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ani, iar Lester, deși era mai voinic, Încă nu Împlinise douăzeci și unu. Lester Însuși și-a dat seama de asta și din fericire a reușit să-și scoată mîna la timp din strînsoare. Viceregele zîmbi vesel, dar cînd o văzu pe Puicuța auzi din nou hohotul de rîs al Vlăjganului din urmă cu cîteva clipe. Se Întoarse repede să-l caute, fiindcă, acum cîteva luni, profitînd de unul din momentele astea În care Viceregele se Întorsese să-l caute, Vlăjganul Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simpatic, cea mai simpatică și mai stricată pușlama din Lima, dar așteaptă să-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai grijă de comoara asta, Lester. Viceregele e În stare să se lege de mine dacă mai stau; cum se Îmbată, Îi vine chef să se ia la bătaie cu mine“. Se Îndreptă glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără Încetare prin zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea aceea, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din Buenos Aires, ba din Santiago, atîtea nopți adunate și deodată hohotul de rîs al Vlăjganului care se uita la el, Îl dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîs al Vlăjganului care se uita la el, Îl dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dezbrăca din priviri, pe el, care nu Încasase niciodată vreo palmă de la nimeni. Unde-i Vlăjganul? A plecat, spuse Puicuța, Dar de ce ești atît de rău? „Dacă străinul pune mîna pe Puicuța, Îl omor“, se gîndi el și zise răstit: — „Puicuțo, ce vrei să bei?“ — Plătește, Bobby, Îi spuse Santiago; plecăm. — Plecăm? — Da, plecăm... Let’s go, Lester. Plătește tu, Bobby; Încă n-am bani. Ți-i dau Înapoi pe urmă... Viceregele arde de nerăbdare să chelfănească pe cineva și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lester, adăugă În șoaptă. — Bine, spuse Bobby, cerînd nota de plată. Hai să vedem ce atmosferă găsim În altă parte; Îi traduse Santiago prietenului său, cînd acesta Întrebă de ce făceau plata. Lester nu se simțea de loc rău În tovărășia Puicuței; ba chiar se gîndise cum s-o ajute să depășească prejudecățile de Crăciun, dar Santiago Îl convinse că erau și alte locuri, chiar mai bune și că noaptea era pe sfîrșite. CÎteva minute mai lîrziu, Santiago, Bobby și Lester beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
femei care se tăvăleau de rîs de glumele pe care le născocea. — De ce fugiți de mine? Oare nu sînt fermecător? — Întotdeauna ai fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost simpatic, Îi spunea una. Dar nici să nu te apropii de mine, spunea alta. Bietul Vlăjgan! exclama Puicuța. Nimeni nu-l bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că s-au așezat frumușel În partea ailaltă, stau liniștiți cu prietenii lor; de altfel, te-a văzut și n-a dat nici un semn de mînie, n-a zis nimic. Nimic, pentru că Santiago l-a apucat de mînă de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic pînă la el. Se Închise În atmosfera Întunecoasă... — A, nu! Asta nu, În nici un caz! exclamă Puicuța. Bagă-l În buzunar imediat! — Vedeți?... Nu v-am spus eu? Am o prietenă cu inimă duioasă... — Vlăjgane; bagă-l În buzunar sau plec. Cum poți fi atît de laș?! Dar Vlăjganul mișca Într-una degetul mic, voios nevoie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atît de laș?! Dar Vlăjganul mișca Într-una degetul mic, voios nevoie mare, făcea la revedere cu mîna sub ochii fetelor, le flutura pe la nas degetul mic Împodobit cu inelul de platină pe care-l scosese tocmai atunci din buzunar. Puicuța văzuse cum Îl ascunsese cînd a apărut Lester. Se făcu foc. — Cum poți fi atît de sfidător?! — Vedeți?... Nu v-am spus eu?... Cu cît bea mai mult, cu atît o apucă mai tare mărinimia și sentimentele nobile. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]