3,620 matches
-
cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru nimic în lume. Pauză de miracole (iară piua): ca să-mi trag și eu sufletul și să precizez că toate miracolele astea și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de sânge ca pe-un purceluș tăiat. Doamne, îmi visam, cum o s-o mai pedepsească tata! Iar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Am întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia pulpa, genunchiul, coapsa. I-am atins chiloții și a tresărit ca mușcată de șarpe, gemând și urlând: „Ia-mă, Shuoke, hai, fute-mă, te rog, fute-mă, bagă-ți pula-n pizda mea, umple-mă de spermă, te rog, Shuoke“. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de gesturi precise, dar și de replici, frânturi de conversație, ca atunci când bătrânul Hunder spune: „Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fost puțin brutal, dar nu aveam de ales. Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e Ea sau Ea e El... - Da, Ea e El, dar îi dă din sângele lui, pardon, ei, și extazul e maxim, explodează, tremură, urlă... la noi nu s-a mai scris așa ceva! Ea e obsedată de carnea lui, de pulpele lui, într-o zi îl mușcă de gât, altădată visează cum înghite bucăți din creierul lui, cu lingurița... Nu știu dacă nu se vor speria cititorii de limbaj și de violențe. - Nu-s așa slabi de înger. Ea care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar nu puteam să țin minte. A trecut o roată peste mine, m-am trezit la spital, îmi găurise un cui piciorul, a rămas semn, am pocnit fetele, și ele în chiloți roșii și albi, cu crengi de salcie peste pulpe, am fost la panoul de onoare, chiar în primul rând, Gică a scris muie pe moaca mea, am dat interviuri la radio, am jucat tenis de masă cu unul cu piciorul tăiat, care stătea în cârje, în curte la Spitalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să-nhaț pe vreunul, îmi scapă, îmi trec pe sub brațe, printre picioarele răscrăcărate. Unul mă mușcă de pulpă! Îmi lasă pene la cap, multe pene, dar pe mine nu mă pot păcăli, știu cine sunt, nu-i pot confunda așa de ușor. - Nu guițați degeaba! Gata, fac lumină! M-am săturat de tot tărăboiul! Vreau să vomit. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta cînd se afla cineva în birou ori cînd se găsea la Capșa, ori într-o vizită simandicoasă. Simțea cum începe, dintr-un nod rece, depistase cîteva pe trupul său, acestea nu se încălzeau niciodată cu totul, două erau pe pulpa piciorului drept, unul sub umăr, altul chiar în podul palmei stîngi, simțea cum de acolo se răspîndește sub piele încetișor frigul, intrînd apoi adînc, tot mai adînc, pînă la os. Nu se dusese la nici un doctor, despre o asemenea suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă de atâta terciuială și zvârcoleală a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
erau obiceiurile la bord, pe Tapú Tetuanúi îl surprinse faptul că, puțin înainte de a pleca la culcare, mereu ostilul Roonuí-Roonuí se apropiase de el cu o nucă de cocos în mână, plină de popoi, un fel de pateu făcut din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în picioare până când va apune ultima stea. Ești tânăr și trebuie să te hrănești. Apoi se depărta și se întinse pe una dintre rogojinile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară, în stradă, un paznic oprește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și pleca, într-o zi cu urechile găurite, apoi cu un piercing în buric, apoi cu buzele rujate, apoi duhnind a parfum. Băiatul a sosit, la un moment dat, cu un tatuaj. Un lanț de spini în jurul mușchiului firav de la pulpă. Altă dată, cu sfârcurile găurite de niște inele de argint. Apoi cu penisul găurit. Odată, cu părul blond mirosind acru. Mirosind a gălbenele. Ca pungile de marijuana din camera cu probe. Camera aia plină cu pistoale și cuțite. Pungile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oprit, erau o duzină de asemenea fete pe stradă. Nu le mai era frică, Își dăduseră seama că nu era poliția. Prin fața mașinii lor au trecut câteva mișcându-și șoldurile și scuturându-și pletele lucioase. Aveau pantofi cu tocuri Înalte, pulpe musculoase și Își legănau pe umăr gentuțele cu mărgele. Hei, băieți, au strigat, mișto mașină! Hai, băieți, să vă arate mămica ce are pentru voi! Hai, a zis Johan și a ieșit din mașină. Pe dracu’, nici vorbă! Surioară, oprește
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de gât. și-a tot mijit privirea, nu se simțea În stare să se confrunte cu imaginea orașului, lucrurile erau cu totul diferite de ceea ce Își imaginase. A trecut un câine, iar el a observat că avea ceva Încarnat În pulpă, o schijă din care nu se mai vedea decât vârful, restul fusese acoperit de piele. Peste toate astea, Din dăduse din gură fără ncetare, gesticulând ca să-și Întărească spusele, din ce În ce mai nervos, cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care parcă o mai văzuse undeva. Sau poate că nu. Johan, așteaptă, nu fi așa grăbit, i-a șoptit Farah. Îi strângea mâna și se ținea aproape lipită, Încât el i-a simțit căldura incertă a trupului. I-a atins pulpa cu genunchiul și a repetat: Nu-mi da dru mul, te rog, nu mă lăsa singură! Nu-ți face griji, sunt lângă tine. Se auzea muzică, ceva vesel și metalic, Întâi o trompetă sau un saxofon, apoi tobe și castaniete
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu sânii acoperiți de brațele Încru cișate, cu degetele atingându-i delicat gâtul. S-a Întors cu spatele la public, a privit peste umăr, a zâmbit cu sfioșenie afectată, apoi și-a Întins mâinile În lături. Carnea brațelor Îi atârna și avea pulpe foarte dezvoltate. Din culise au apărut doi bărbați În haine de seară ieftine. Purtau cu ei un piton cu pielea În romburi negre și aurii. Au așezat șarpele pe umerii și de-a curmezișul pieptului femeii, ea s-a Întors
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dar ea avea capul Întors și nici nu era des tulă lumină, nu putea să-i vadă tristețea din ochi. Era mulțumit că n-o vede. Johan! El i-a simțit degetele În căutarea stângace prin beznă a mâinii lui, pulpa, apoi brațul, În cele din urmă Încheietura mâinii. și-a lăsat blând mâna peste a lui. Johan, te rog, vorbește-mi și mie despre viața ta. Am crescut Împreună. Îmi cunoști viața. Nu, vreau să spun Înainte de asta. Cumva simt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a corpului cu o limpezime pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu l-a durut când a căzut. Apoi nisipul devenea ud, noroios, lipicios și peste tot erau pietre. El Însă nu s-a oprit din fugă. Johan era departe acum, Înainta prin apa puțin adâncă, abia Îi venea până la mijlocul pulpelor. Adam a alunecat pe o piatră ca o lamă subțire și ascuțită care i-a făcut o tăietură pe laba piciorului. Dar nu l-a durut. Nisipul devenea noroios, nu mai putea să alerge prea repede. Johan! Se uita drept
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era fără îndoială de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de pasăre. La masă tatăl observă paloarea Carminei, cearcănele de sub ochi, avu impresia că mâna în care ținea pulpa de pasăre nu mai arată a mână ci a schelet. Fata asta-i prea slabă, comentă el cu voce tare. Nu mănâncă sau ce-i cu ea? Mai întrebi ce-i cu ea? Sări femeia, păi dacă stă nopțile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am privit nu știu cum înainte și am văzut-o: apăruse după colțul casei, îmbrăcată cu o rochie înflorată foarte largă, lungă până la jumătatea pulpei, cu un șal subțire pe umeri, cu pălărie cu boruri mari din pânză albă, trăgând de mână un copil, odrasla ăluia, o fetiță de vreo trei anișori, cu rochia la fel ca a Fanei, cu bonețică albă pe cap, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]