1,472 matches
-
o protecție împotriva amenințării supraîncărcării traumatice datorate excitației pulsionale (vezi mai departe). Într-adevăr, pulsiunea genitală obligă individul să caute obiectul complementar de satisfacție, deoarece de acum înainte el nu se mai poate satisface total printr-un auto-erotism de organ. Pulsiunea genitală constrânge deci la inițierea unui travaliu de renunțare, deplasare, reinvestire reprezentațională care caracterizează o funcționare psihică suplă și implicată libidinal. Atunci când funcționarea psihică este deteriorată sau nu este investită, excitația pulsională devine o amenințare. Eșecul școlar este adesea semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
există și alte figuri decât cele logice, ale raționamentelor: tropii retoricii. Puzderia figurilor retoricii se poate restrânge la două forme fundamentale: metafora și metonimia. Să ne reamintim că, în Traumdeutung, Freud descoperise trei procedee ale construcției visului: 1. înscenarea, punerea pulsiunilor în scena onirică; 2. condensarea, suprapunerea în aceeași figură a mai multor personaje reale; 3. deplasarea, reprezentarea întregului prin părți sau mutarea de la o figură la alta a anumitor caracteristici. în ultimele 12 două aspecte ale travaliului visului, Jacques Lacan
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
maeștrii bănuielii" nu acordă simbolului decât un adevăr deplasat. Nietzsche, Freud și Marx fac din cultură și simbol un epifenomen. Desigur, simbolul există, dar el spune altceva decât pare să spună: voința de putere (Nietzsche), lupta de clasă (Marx) sau pulsiunile inconștientului (Freud). Hermeneuticile negative, rabinice practică, ca și hermetismul, o ontologie a secretului. O hermeneutică pozitivă concepe textul ca fiind făcut în mod onest și autorul ca spunând ce vrea să spună. Obstacolele, în acest caz, provin numai din distanța
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
negativă, care se mulțumește să reducă simbolul la semn. Celelalte hermeneutici negative reduc simbolul la ceva din afara limbii, din afara sistemelor semnificante: "maeștrii suspiciunii", Marx, Nietzsche și Freud, caută adevărul simbolului în relațiile de producție, în voința de putere sau în pulsiunile erotice ale inconștientului. Așa se face că, în pofida a ceea ce le desparte, semiologia structuralistă și hermeneutica heideggeriană se află de aceeași parte a baricadei teoretice, de partea tematizării limbii. Pentru ambele, limba este o realitate autonomă, chiar o realitate primordială
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
alchimică. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este uri alexipharmakon-antidot este principiul care produce maturizarea și perfecționarea fenomenelor, este atît salvator (mîntuitor) cît și servator. Utilizînd un termen din esoterism pajul acționează asupra fetei Într-un mod psihurgic Îi dirijează pulsiunile psihice către un scop bine determinat. Pajul uzează de o retorică a discreditării, cum spune Dina Sherzer, retorică care are drept componente determinante Întreruperile, contradicțiile, schimbările de ritm și ton, elipsele, enumerările exhaustive false, repetițiile stereotipe, discreditări ale personajului cu
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mercur etic și practic vorba lui Kerenyi, un Seelenfuhrer. Cătălina este Sophia, este umbra umedă a lui Jung, “alteritatea primară”. Pajul-infans, ocrotitorul dar și clevetitorul, pedagogul dar și cel care rîvnește la modelul paideic, maestrul de ceremonii dar și inhibatorul pulsiunilor fetei de Împărat, thaumaturgul dar și cel care deține secretele alcovului se Înscrie Într-o serie arhetipală celebră, Într-o tipologie fecundă care a marcat imaginarul romantic prin inductori pneumatici și servere ontologice. Întîlnim acest pattern la mai toți romanticii
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Mița cu domnul cel gros este, după toate aparențele, consecința unui aranjament al mamei Miței, cocoana Sofița, Înțelepțită de trecerea anilor. Cocoana Sofița, prevăzătoare, salvează onoarea fetei găsindu- i ca paravan marital un ins inofensiv, vârstnic, stăpânit mai puțin de pulsiuni erotice și mai mult de grija pentru propria sănătate. Imprudentă, Mița Își ia clandestin amantul premarital cu ea și se dezlănțuie instinctual În prezența soțului ce doarme („Domnul care horcăie...”) În același compartiment. În triplă postură: de mamă, soție și
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
concept sintetic despre persoana umană pe care îl prezentăm și noi. „Stratificarea” persoanei psihice este privită (în evoluție ontogentică) după un model de „scară”. Treptele 1-2 alcătuiesc persoana biologică sau naturală. 1. Treapta vital-psihică (sau psihovitală) este dominată de instincte (pulsiuni) de îndestulare, de apărare a vieții, de contact simbiotic cu alte viețuitoare. 2.Treapta pulsională (instinctivă) individuală „organizează” un „eu instinctiv”, care urmărește conservarea și homeostazia condițiilor vitale. 3.Treapta spirituală apare la copil, începând din anul al 3-lea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
poate fi rezolvată. Această situație poate fi urmarea unei maturizări perturbate sau a unei pierderi de motivație datorită refulării. Simptomele de conversiune diferă de tulburările somatoforme susmenționate prin aceea că se bazează pe conflicte motivaționale. Materialul refulat în formă de pulsiuni, dorințe și fantasme se manifestă în acest caz ca “acte fragmentare” în simptomele isteroide. Aceste simptome au o semnificație expresivă și, spre deosebire de cele din celelalte tulburări somatoforme, sunt considerate drept încercări criptice de comunicare. Ca și în cazul concepțiilor lui
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
metode lingvistice, psiholingvistice, sociolingvistice, semiotice, etc. - pe scurt, prin metode de antropologie cultural-lingvistică. Contactul medic-pacient este rareori căutat ca un scop în sine, ca o nevoie de contact interuman (la diferite nivele: de la nivelul etiologic - Szondi a argumentat existența unei “pulsiuni de contact” - până la nivelul intelectual sau spiritual). În imensa majoritate a cazurilor, el este impus de situația morbidă, ca o condiție a unui diagnostic și a prescrierii unui tratament. El nu se reduce la o comunicare verbală, completată cu una
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
bun derivativ al tensiunilor psihice - după cum arată cercetări de psihologie, de psihosomatică și de fiziologie a activității nervoase superioare. Psihoterapii dialectice Psihanaliza Terapeutica psihanalitică consistă în a dezvălui mecanismele de apărare nevrotică ale eu-lui, de a-l ajuta să “accepte” pulsiunile inconștiente (din id = sine), să le integreze, să susțină ego-ul pentru a se armoniza cu super-ego-ul (supraeul), să modifice supraeul pentru a-l face mai puțin rigid. Descoperirea majoră a lui Freud a fost identificarea mijloacelor de a susține propria
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
serie vastă de codificări, un tablou de enigme împletite la nesfârșit. În spatele acestui peisaj-taină palpită temeiuri și sensuri primordiale spre a căror descoperire este chemată ființa umană. Ele sunt așadar ascunse asemeni unor abisuri ce poartă lumea prin energii și pulsiuni inepuizabile. La aceste surse-temeiuri încearcă contemplatorul să ajungă spre a le degaja din adâncurile opturante și a le înfățișa semenilor. Această ascundere inițială prin care mâinile creatoare au adăpostit înțelesurile lumii, poate fi destrămată parțial întru scoaterea meditativă la vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
icoana compasiunii mele pentru ființa orbului care mi-a întâmpinat pasul prin lume asemeni unei prezențe-confesiuni întru tăcere, asemeni unui mărturisitor ce și-a incinerat cuvintele din prea multă suferință. Desigur, devenind empatic nevăzător precum cel la care se raportează pulsiunile compasiunii mele, eu nu mai percep vizual exterioritatea mea, mi-am închis raza privirii în lăuntric, mai precis, mi-am redirecționat-o spre sfera subiectivității proprii. Acel amalgam omogen, acea pastă de amestecuri obscure ce îmi aparea de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aurele celor două corporalități. Oferind un ajutor material prin intermediul unei singure mâini de fapt eu dăruiesc ideatic cu ambele mâini și sunt gestual deschis întru compasiune spre nevăzător drept fratele meu întru orbire, aproapele din noaptea fără depărtări. Asemeni unei pulsiuni care a așteptat căderea cortinei în timp ce pe scenă evolua impetos gestul filantropic față de orb, asemeni unei prezențe afective din subconștient ce își aștepta clipa izbucnirii, sentimentul resemnării irumpe necruțător în sufletul meu. Cu un pas rămas pe tărămurile dramei nevăzătorului
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sa, în pași de alinare, la ținuturile vieții, ajunge la camaradul dezolat și aspiră la reechilibrarea sa graduală, la reinserția lui în propria existență, la cicatrizarea neîntârziată a rănii brusc survenite prin moartea celui drag. Și în acest caz, atunci când pulsiunea compasiunii atinge cotele unei maximalizări copleșitoare, eu decid să acționez empiric imediat întru sprijinirea-consolare a prietenului îndoliat. Astfel, adopt o ținută corporală caritabilă, efectuez un gest concret-filantropic. Acest gest cumulează o serie de etape, secvențe ce se succed într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
l-a îndurerat atât de mult pe camaradul meu, ci de a fi prezent întru această înmormântare. Finalizarea tristului ritual determină fragmentarea mulțimii adunate în jurul proaspătului mormânt. Fiecare se îndepărtează în liniște resimțind ușor scăderea tensiunii afective precum se diminuează pulsiunea unui erupții odată cu distanțarea întru proiecție a particulelor erupte. Și eu simt această întoarcere a feței sufletești dinspre mormânt către sursurul vieții. Dar o tentație irezistibilă mă face să-mi întorc privirea spre cripta abia inaugurată. Atunci chipul îmi îngheață
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
focalizarea spre înainte și înapoi, de-a lungul culuarului labirintic în care se află. Opțiunea pentru desprinderea de ținuta revoltatului și repoziționarea privirii interioare dinspre perspectiva verticalității prometeice către proiecția atenției orizontale determină procesul invers al înlocuirii sentimentului resurecționar cu pulsiunea liantului ce-i apropie afectiv pe cei dragi, cu inteligența de acționare, curajul nativ și răbdarea calm-rostuitoare. Așa cum aceste elemente s-au retras în locul lor survenind tensiunea revoltei, tot astfel, dacă voința individuală o decide, ele reapar pe fondul retragerii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aceste elemente s-au retras în locul lor survenind tensiunea revoltei, tot astfel, dacă voința individuală o decide, ele reapar pe fondul retragerii atitudinii de răzvrătire oarbă. Prin urmare, dacă voi alege printr-un efort radical de voință să renunț la pulsiunile revoltei individuale, voi resimți reactivarea conexiunii cu cei dragi rămași în exteriorul labirintului. Odată cu această reactivare voi percepe din nou faptul că nu sunt singur în lume cum începusem să cred, că solitudinea mea este una indusă, fabricată de mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a unei statuiete din porțelan pe o suprafață dură și netedă. Acest act se rezumă la preluarea de către materia statuietei a tensiunii de impact urmată de o descătușare spre exterioritate, de o pulverizare eruptivă, de o explozie menită să elibereze pulsiunea, primită și imposibil de reținut, în interioritatea casantă a porțelanului astfel formatat. Statuieta dispare ca statuietă, ca reprezentare a unui element fix, drept evocare încremenită în soliditate prin anularea cadrelor sale, conturului ce-o determina, printr-o extracție brutală a
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
negativ-distructivă. Cazul versiunii pozitive se rezumă la acea repoziționare a privirii conștiinței din atitudinea vertical-prometeică în cea orizontal-operativă călătorul labirintic nerămânând prizonierul unei accelerări și aprofundări în atitudinea resurecționară. O astfel de repoziționare este dictată de vitalismele telurice ale conștiiinței, pulsiunile sub-solice ale sufletului angajat pe drumurile lairintului, de hotărârea și opțiunea spiritului individual în favoarea desprinderii, smulgerii revigorante din mrejele tentante ale revoltei, ale ipostazei de resurecționar, ipostază ce tentează neîntemeiat orgoliul individual. A fi revoltat pare aici un semn de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în duh, întâlnind tronul absolut pe care este așezat Cineva adorat de patru ființe heruvimice a căror privire nu lasă nimic ascuns și de douăzeci și patru de bătrâni înveșmântați în albul sfințeniei. Întreaga revelație a sfârșitului de lume este izvorâtă din pulsiunea absolută dezvoltată în jurul acestui Cineva și este asistată constant de ființele angelice. Misticul privește Creatorul ce decide finalul lumii tronând peste univers, dar privirea sa nu îl poate focaliza și citi, fiind topită în rezonanțe nedefinit de înalte. Privind spre
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
el își pierde energia de imperativ sau constatare oficială și devine un alt act sau un text mort aplicat peste o hârtie uitată și abandonată ofilirilor timpului. Pecetea poate fi gândită, așadar, drept un zăgaz, o circumscriere ce ține condensat pulsiuni nelăsând posibilitatea de sondare, de înaintare dinspre exterior către ele. Pecetea găzduiește închizând și protejând de posibilele interferări cu împrejmuirea învăluitoare. Ea se aseamănă cu un zăgaz, cu un stăvilar de ape ce cumuleză presiunea excepțională a unui lac care
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
denumit fățarnic victorie. Așa, poziționat întru orizontalitate, mă despart de om și devin instinctual precum ființa animalică, apoi insensibil precum prezența plantei și, în final, insipid-deșertic precum o rocă. Astfel, cobor dinspre perspective înalt-superioare către cercuri înguste, din ce în ce mai strâmte ale pulsiunii mele de viață care tinde spre stingere, finalizându-mă ca o prezență pietrificată. Conflagrația generalizată a războiului mă prinde și cucerește generându-mi descendența, coborârea în jos a spiritului, adică înjosirea umanității din mine până la eclipsarea ei totală. Aici, incapacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cimitir mereu reînnoit de mâna omului ce-și ordonează cinic neantizarea, mă simt împletit cu nodul unui întuneric spiritual în mijlocul căruia, îmi zăresc chipul meu înstrăinat de mine, chipul grotesc al unui străin ce și-a așezat sumbra devenirea în pulsiunea mea de conștiință, anulându-mi orice sortire pozitivă. În cea de-a treia versiune apocaliptică, să presupunem că sunt, deasemenea, un membru optimist al unei societății plină de încredere în sine. Viciul domnește sub aparența libertății, iar progresul fără axiomatica
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de iubire ce-și propulsează cuvântul încet, anevoios, rigid, cu nuanțe de temere subconștientă. Aici se confirmă faptul că oricât de intens ai iubi, niciodată nu este prea mult, un demon al precauției sau poate al sarcasmului erotic încetinindu-ți pulsiunile de Icar cu aripi de ceară. Prin urmare, distanța dintre sufletul unui îndrăgostit și cel al persoanei adorate întru eros este o realitate constantă și uman-naturală. Desigur, dimensiunea ei diferă de la un caz la celălalt, fiecare iubire fiind unică în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]