492 matches
-
și una a lui ISIDOR, creditori ai lui TIMON. CUPIDO și MAȘTI. TREI STRĂINI. UN POET, UN ZUGRAV, UN GIUVAERGIU, UN NEGUSTOR, UN MOȘNEAG ATENIAN, UN PAJ, UN MASCARICI PHRYNIA TIMANDRA țiitori ale lui ALCIBIAD Alți BOIERI, SENATORI, CĂPITANI, OȘTENI, PUNGAȘI și SUITA. Scena se petrece în Atena și în pădurile din împrejurime. A C T U L I Perdeua întîia SCENA I Cortu-ntîi Atena. O tinadă în casa lui TIMON. Intră POETUL, ZUGRAVUL, GIUVAERGIUL, NEGUSTORUL și alții, pe uși deosebite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și încercam să adunăm cît mai mulți simpatizanți de partea noastră, ei gîndeau mult mai practic, știind sigur că nu va avea loc decît o schimbare de fațadă. — Habar nu am cum vă gîndiți să intrați în lumea asta a pungașilor și matrapazlîcurilor, să vă faceți din nou apariția prin preajma lor, spune Gulie, nu văd ce ar putea ieși bine din asta. — Numai atît cît va fi nevoie, spune Roja, și exact atunci cînd o să se aștepte mai puțin. — Indivizii de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
văzut astfel înarmat, a întrebat. Cine-i acolo? Ușa a fost aproape smulsă din țâțâni... În birou a intrat Vrăbioi, ajutorul intendentului de la liceu, care s-a proptit în fața lui Petrache. În spatele lui s-a ițit Catârcă, fostul primar. Ascultă, pungașule! Unde-i primarul? i s-a adresat răstit Vrăbioi. La județ. Auzi, dom le! La județ, ai? Spune-i că are la îndemână douăzeci și patru de ore să-și depună demisia. Dacă nu... va avea de furcă cu noi! Adică care
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
numai spune odată! Iaca îți spun. În seara asta, când să plec spre casă de la primărie, au dat buzna peste mine Vrăbioi și Catârcă. Și? Unde mi se proptesc în mijlocul camerei și Vrăbioi se răstește la mine: „Unde-i primarul, pungașule?” „La județ” zic eu. „Spune-i că are douăzeci și patru de ore ca să-și depună demisia. Dacă nu, are de furcă cu noi”. „Adică care noi?” am întrebat eu. „Cu noi, legionarii. Sau tu nu știi pe ce lume trăiești?” „Da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trenul după o supradoză de batoane de ciocolată și Cherry Cola, cerându-i să numere până la infinit, să facă experimente telepatice unul pe altul sau să povestească lungi epopei din Animalia, țara unde oamenii nu puteau ajunge, populată de eroi, pungași, șarlatani și victime, toți inspirați de animalele de la ferma familiei lor. Întotdeauna animale. Cele bune și cele rele, cele ce trebuiau protejate și cele ce trebuiau distruse. —Mai ții minte șarpele-taur din șopron? îl întrebă ea. Ochii lui licăriră, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mă gândesc la timpul acela, îmi pare o minune că nu mi s-a întâmplat niciodată nimic, n-am fost tâlhărit sau ucis, căci aveam uneori buzunarele burdușite cu banii statului și toți o știau. Pe atunci existau tot atâția pungași câte boabe de grâu pe ogorul tatei, acasă.” N-am putut să nu râd, fiindcă mi-l închipuiam pe tata luptând în mijlocul unei mulțimi de pungași. Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buzunarele burdușite cu banii statului și toți o știau. Pe atunci existau tot atâția pungași câte boabe de grâu pe ogorul tatei, acasă.” N-am putut să nu râd, fiindcă mi-l închipuiam pe tata luptând în mijlocul unei mulțimi de pungași. Împărțea lovituri în dreapta și-n stânga și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs și el. Între timp, avionul intrase în nori, nu se mai vedea nici pământ, nici apă. „Râzi, ce-ți pasă? Tatălui tău îi ghiorăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și astfel apăra cu succes banii statului. Tata a râs și el. Între timp, avionul intrase în nori, nu se mai vedea nici pământ, nici apă. „Râzi, ce-ți pasă? Tatălui tău îi ghiorăie mațele de foame, e urmărit de pungași, iar tovărășelul nostru râde. Toamna pătrundea în oraș rece și umedă, în zori ceață, seara ceață și nici în rest vremea nu era cu mult mai prietenoasă. Oamenii purtau haine groase, trenciuri, haine de blană, paltoane de toate felurile căptușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unduitor, chipul Îmbrobodit rămânea izolat, cu o expresie ușor scandalizată față de ce puneau la cale sânii și șoldurile. Eleutherios era mai Înalt și mai slab. În fotografiile de pe vremea aceea arată ca personajele din lumea interlopă pe care le idolatriza, pungașii cu mustață subțire și Împătimiții jocurilor de noroc care Împânzeau barurile de pe malul mării În Atena și Constantinopol. Nasul Îi era acvilin, privirea pătrunzătoare, iar impresia de ansamblu a feței avea ceva de vultur. Când zâmbea, Îi vedeai totuși blândețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să vă mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe fiecare de o așa manieră Încât, cele câteva zile care le veți mai avea de trăit, să regretați cârdășia cu acel paranoic instigator...!” Câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aprinsese. - ...să jignești pe aceea care în fața lui Dumnezeu estesoția mea și mama fiului nostru! Vânăt la față, Simion sări în picioare așa de iute, că broboada îi căzu de pe umeri, și, de furie, făcu spume la gură: - Ești un pungaș, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fatamea, ești un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiului nostru! Vânăt la față, Simion sări în picioare așa de iute, că broboada îi căzu de pe umeri, și, de furie, făcu spume la gură: - Ești un pungaș, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fatamea, ești un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i vinzi casele, i-a dat și bani pentru asta. I-a dat și mai înainte două sute de franci de față cu mine, ca să-i prelungești contractul. Moș Costache răguși brusc și ridică mâinile spre Felix, ca spre singurul vinovat. - Pungaș, ticălos, să nu-l mai văd în casa mea! i-am datcinci franci, înțelegi! i-am dat cinci franci pentru trăsură, să mi-l aducă pe Iorgu aici, și-l aștept de trei zile. Măgarul! Mă vinde dușmanilor! Hai acuma
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache și ieșiră. Fiind cam departe, întrebă pe bătrân dacă nu vrea sa ia un tramvai sau o trăsură, Dar moș Costache protestă: - Ești obosit? Pentru mine, nu! Mergem încet-încet. Tot drumul, bătrânul bombăni, ocărând în surdină pe Stănică: pungaș, escroc etc. Ca să-i facă o plăcere lui Felix, găsi cu cale să cumpere de pe drum un fișic cu alune americane, pe care le ronțăi aproape numai el. Sosiți în fața restaurantului, G. Călinescu moș Costache trimise pe Felix înainte, spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Poate să fie și altceva. Nu pot să anticipez. Trebuie să-l supravegheați, să vedem cât durează criza. - Atunci e grav, domnule doctor? Doctorul ridică din umeri și, înălțîndu-și gulerul hainei, fiindcă sufla un vânt subțire, porni fără să răspundă. "Pungași de doctori! Îți iau banii degeaba." În fond, Stănică era impresionat, și o tremurătură îi străbătu tot trupul. Va să zică, Simion putea să moară. O duioșie nespusă îi trecu prin suflet, de care fu, în același timp, mândru. " Ce canalii sunt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușa gotică și întreba. Stănică intră numaidecât înăuntru, gata să se sustragă reproșurilor Olimpiei. - Ce s-a întîmplat? I-a venit rău puțin, dar ce are,Dumnezeu știe! - Doctorul ce-a zis? întrebă moș Costache. - Doctorul! se supără Stănică. Un pungaș. Vine, te pipăie și spune că nu știe precis. Ți-ai ales meserie bună, amice! A spus că să vadă mai târziu. Icter, ictus, așa ceva. - Ictus, confirmă Felix. - Asta. Pentru asta cere douăzeci de lei. Îi dau proștii.I-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a-acum! protestă Costache, spre surprinderea moșierului. Mai am să primesc niște bani și vreau să-i ducem odată, poate c-o să merg și eu. Nu e nici o grabă. Banii ăștia îi țin aici cu mine, să nu mă fure pungașii ăștia, tu singur știi unde sunt. Când oi vedea eu că nu mi-e bine, îți fac semn, și tu îi iei și faci ce ți-am spus eu. - Să fie cum zici tu, Costache, spuse, Pascalopol, deziluzionat, însă cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de zăpadă, din cap până-n picioare, prin păr, în urechi, în ochi. Câțiva copii se strânseră în jurul ei, apoi fugeau, și unul furios o bombardă cu un bulgăre. Otilia se aplecă și ea și aruncă o bilă de zăpadă, strigînd: - Pungașule! - Nu așa, corectă Felix, ci pu-pungașule!Rîseră amândoi. Când fură din nou în sanie, Otilia zise: - Acum trebuie să fie admirabil la moșia lui Pascalopol,pe câmpul plin de zăpadă. Să alergi la nebunie, ca un allegro de piano, trasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pianul, deschise pe aceea de la salon, acum aproape gol, și afirmă că nu vedea nici o schimbare. Bătrânul se declară mulțumit, provizoriu. După câtăva vreme, bănuiala îi reveni și întrebă: - Pia-pianul este în odaie? - Papa, știi că pianul nu zboară! - Sunt pungași, las' că știu eu! - Nu, papa, pianul e în odaie, cum l-ai lăsat. - Du-te și cântă ceva.Otilia se duse și cântă aceeași bucată de Ceaikovski, care i se păru, de data asta, lugubră. Bătrânul fu încredințat definitiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de măcelărie. Uite-l și pe Peter, În locul lui obișnuit, cu paleta, culorile și toate cele de trebuință vîrÎte Într-o sacoșă. Stătea de vorbă cu o precupeață, Înconjurat de o mulțime de gură-cască, printre care se aflau probabil cîțiva pungași de buzunare și alți cîțiva admiratori sinceri. Pipa i se deplasă puțin spre dreapta cînd zîmbi văzîndu-l pe Julius, cu o mînă Îi făcea semn să se apropie, iar cu cealaltă Îi arăta ceva mai departe În fund, spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
special, În orice caz nu era ca toți ceilalți. Fiindcă n-a putut să se apere și a făcut o mutră de Înmormîntare neștiind ce să spună, cineva se găsi să adauge că În cartierul Callao erau o mulțime de pungași și era primejdios să mergi seara, că În Callao vîră cuțitul În tine pe la spate. Cano a Încercat să se apere sau cel puțin să-și apere echipa, dar n-a reușit. Atunci cei de la Alianța și de la Universitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmbrîncească pe toți și cît pe-aci să-l strivească pe copilașul Nildei; venea cu medicul ca să-și salveze mama. Medicul examină repede Înțepătura și ceru un termometru, sub privirile Nildei care-și spunea În sinea ei; ăștia sînt niște pungași, dacă m-ar fi lăsat să mușc locul Înțepăturii, n-ar mai fi avut nimic. Julius apăru cu termometrul În mînă și Bobby i-l smulse pentru a i-l da doctorului, care tocmai pregătise injecțiile. „O să ți se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se putea gîndi decît la un pahar de coca-cola de la gheață. Grozav de frumoasă era Susan și ardea de nerăbdare să afle numele toreadorilor care veniseră. Juan Lucas, cu o răbdare Îngerească, Începu să-i explice că impresarul era un pungaș și un nerușinat fiindcă nu-l adusese pe Briceno, care era cel mai bun toreador al sezonului. Apoi Îi spuse, unul cîte unul, numele toreadorilor care veniseră, Îi explică și o ajută să-și amintească care din ei era Țiganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rînd un portchei de aur, o tabacheră de aur, o brichetă de aur, un pix de aur, un portofel cu inițiale de aur, un carnet de cecuri tot de aur, dacă vreți, cu alte cuvinte visul de aur al unui pungaș de buzunare, partea rea e că el nu avea treabă niciodată acolo unde erau ei, sau, dacă te gîndești bine, mai curînd invers. „Ai cumva un costum de seară elegant, tinere?“ Julius voia să-i răspundă, dar ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Roșcova Îl luă de acolo pe Cano, care era nespus de trist, „Ți le dau mai tîrziu“, apucă să-i spună Piratul, dar el Dumnezeu știe dacă a auzit, fiindcă bunica lui Îi spusese mai de mult că bani de la pungași de scoți, nu te numeri printre hoți și tocmai așa se petrecuse. GÎfîind, Roșcova Își ocupase locul de pe podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]