245 matches
-
fără legiune. În Galia este cazul provinciei Narbonnaise. Procurator. Funcționar luat în ordinul cavalerilor și însărcinat cu un sector administrativ și financiar. În unele cazuri, procuratorul poate ajunge să conducă o provincie secundară, ca provinciile alpestre. Proprietate eminentă. Vezi senior. Punice (războaie). Nume dat celor trei războaie între Roma și Cartagina: 264-241; 219-201; 149-146 î.Hr. În 146 î.Hr., Roma ocupă Cartagina și distruge orașul, care nu a fost reconstruit decît de la Cezar încolo. Recomandare. În Evul Mediu, act prin care cineva
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
numai „în interior”, ci și „în exterior”. Henry S. Commager apreciază cu resemnare că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi statelor Mexic și Peru, și nu aztecii sau incașii (Commager, 1966). Asupra acestor aspecte nu este cazul să se insiste mai mult. Un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o reinterpretare a faptelor (greșelilor) din trecut și de anticiparea magică a viitorului. Un exemplu elocvent de utilizare a divinației orientate atât spre trecut, cât și spre viitor este evocat de M. Eliade (1986, p. 133): Când al doilea război punic punea În cumpănă Însăși existența statului roman, religia a suferit o transformare profundă. Roma a făcut apel la toți zeii, oricare ar fi fost originea lor. Haruspiciile și Cărțile Sibiline revelau că pricina dezastrelor militare se află În diferite greșeli
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sale, iar apoi, în ultimele trei luni, a fost cusut în coapsa tatălui său (de unde și expresia ieșit din coapsa lui Jupiter, numele latin al lui Zeus). În 186 î.Hr., după cincisprezece ani de la sfârșitul celui de-al doilea război punic (218-201), care aproape secătuise Roma, consulul Postumius a fost însărcinat de către Senat cu prevenirea comploturilor interne. Acesta nu a întârziat să observe că ordinea publică și morală (mos majorum) erau amenințate de manifestări religioase criminale. Sub acoperirea misterelor dionisiace, matroane
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
regina Elissa (Didona, Dido în latină, cântată de Vergilius în Eneida), sora regelui sculptor Pygmalion, această "a doua Fenicie", cum numea Fernand Braudel Cartagina 47, a fost distrusă în 146 înaintea erei creștine. Cu toate acestea, încă din 122, orașul punic a fost reconstruit sub numele de Colonia Junonia și plasat sub protecția Iunonei, identificată cu Tanit (sau Tinnit), marea zeiță cartagineză. Odată cu căderea Cartaginei, situată la articularea celor două Mediterane, cea occidentală și cea orientală, centrul de putere din Mediterană
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Tinnit), marea zeiță cartagineză. Odată cu căderea Cartaginei, situată la articularea celor două Mediterane, cea occidentală și cea orientală, centrul de putere din Mediterană s-a deplasat către Occident, iar galerele romane vor naviga de acum de-a lungul vechilor coaste punice 48. Victoria navală a Romei a fost cea a navelor de tip "V" sau "VI" (cu referire la numărul de vâslași pentru fiecare vâslă de pe aceeași bancă) "pline de ostași asupra ușoarelor trireme (corăbii sau triere de război cu câte
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a fost cea a navelor de tip "V" sau "VI" (cu referire la numărul de vâslași pentru fiecare vâslă de pe aceeași bancă) "pline de ostași asupra ușoarelor trireme (corăbii sau triere de război cu câte trei șiruri suprapuse de vâslași) punice, încărcate cu vâslași, dar sărace în soldați"49. Negotiatores (de multe ori era vorba de sclavi sau de liberți) parcurgeau țările recent cucerite de către legiunile romane pentru a face comerț cu tot felul de produse, printre care se număra și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și va da un impuls serios colonizării comerciale pe parcursul următoarelor două secole. 46 Oratorul roman adăuga invariabil la discursurile sale formula Delenda quoque Carthago ("iar în rest, trebuie să distrugem Cartagina")... , iar apoi avea să se întrebe, după distrugerea orașului punic, "ce va fi Roma fără dușmanii săi?". 47 F. Braudel, La Méditerranée. L'espace et l'histoire, Champs-Flammarion, nr. 156, Paris, p. 109. 48 Potrivit geografului grec Strabon, populația Cartaginei se ridica în perioada de maximă înflorire la cifra de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Ovidiu (sec. I a. Cr. - sec. I p. Cr.), iar înaintea lor Salustius (87-35 a Cr.). Deși roman, în "Tristele" sale, Ovidiu nu numește Danubiu cursul inferior al fluviului ci Istru, iar după el Silius Italicus (25-101 p. Cr.), în "Punica", citează "Istrul cu două nume" (I. 326). Evident, pentru cursul inferior romanii adoptaseră, latinizând, vechiul nume, diferit, transmis lor de la greci. Prin aceasta nu numai că ei respectau o tradiție și exprimau o barieră psihologică, determinată de obstacolul defileului cu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
sfârșit, trebuie ținut cont de faptul că religia nabateenilor ar putea și ar trebui să-și găsească așezarea ideală În cadrul unui discurs despre religiile antice ale Arabiei preislamice. În schimb, este obligatoriu să includem manifestarea particulară a religiei feniciene, religia punică (Cartagina și coloniile Occidentului mediteranean), ce se reclamă esențialmente de la tradițiile patriei natale orientale, remarcându-se totuși prin dezvoltări inovatoare și sincretisme de substrat și adstrat. În ceea ce privește aspectul metodologic, trebuie menționat faptul că posibilitatea de a impune discursuri istorico-religioase de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități și pentru aspectele cultului. În ceea ce privește religia feniciană, trebuie considerate pertinente mai ales Însemnările și polemicile biblice referitoare la zeii și tradițiile religioase ale canaaneenilor, În ciuda schematizării care lasă totuși să transpară o realitate cultuală destul de clară. Mitologia feniciană și punică este destul de puțin cunoscută din cauza lipsei de mărturii directe; se cunosc doar episoade fragmentare sau scurte Însemnări risipite În izvoarele grecești și latinești. Singura excepție este materialul care ne-a ajuns de la Filon din Biblos; acesta a scris În greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Cartagina etc. Fenomenul se explică printr-o legătură destul de strânsă, la nivel mitologic și cultual, Între două figuri divine percepute deosebit de apropiate În atribuții, care ajung să fie venerate În sanctuare comune. În centrele mediteraneene se observă În panteonurile punice anumite trăsături locale datorate fie devoțiunii speciale a fondatorilor fenicieni, fie contactului cu tradițiile indigene, fie, În sfârșit, dezvoltărilor autonome. În Cipru, de exemplu, pe de o parte, Astartexe "Astarte", pe de alta, Rashapxe "Rashap" (zeu arcaș, străjer al morților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alți zei sunt bine primiți În ținutul Nilului, unde principalul centru al cultelor feniciene era cetatea portuară Memphis, În care exista un Întreg cartier de locuitori din Tir cu tradițiile lor religioase. Dezvoltarea cea mai cunoscută și reprezentativă pentru religia punică o constituie panteonul Carthaginei care conține, În ceea ce privește Fenicia, elemente de continuitate, dar și fenomene Înnoitoare notabile. Zeii poliazi cei mai importanți ai Cartaginei erau Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" și Tanitxe "Tanit". Amândoi au rădăcini În Orient, dar În Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
autorilor clasici, care, În schimb, Îl traduc pe Baal Hammon cu Kronosxe "Kronos" sau Saturnxe "Saturn". Această ultimă divinitate se va suprapune peste Baal Hammon În epocă mai târzie, devenind continuatorul acestuia și ajungând zeul cel mai popular din Africa punică romanizată. Un fenomen analog marchează cultul lui Tanit, care Îl continuă pe cel al lui Caelestis. Perechea Baal Hammon-Tanit se află În centrul cultelor celebrate În tofet; aceștia se ocupau pe problemele legate de descendență și aveau parte de o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai ales În numele teofore. Printre alți zei de seamă figurează și Baalxe "Baal" Shamemxe "Baal Shamem", Sidxe "Sid" și Milkashtartxe "Milkashtart". O versiune oficială a panteonului cartaginez este transmisă de Polibius (VII 9, 2-3), care citează zeii xe "Baal Hammon"punici (cu un nume grec corespunzător), ca martori Într-un text ce conține tratatul de alianță propus de Hannibal regelui Filip al V-lea al Macedoniei, În 215 Î.Hr. În restul Africii se confirmă supremația perechii Baal Hammonxe "Baal Hammon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regăsesc În toată Africa de Nord, perceptibile Într-un substrat de culte indigene cu personalitate obscură. În afară de elementul biblic, trebuie să se țină cont de puternica amprentă culturală a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul local, cât și peste cel punic. Rezultă un panteon cu deosebire sincretic, În al cărui mediu Saturnxe "Saturn", Herakless și Esculapxe "Esculap" sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine de origine punică. La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Romei, care se suprapune decisiv atât peste elementul local, cât și peste cel punic. Rezultă un panteon cu deosebire sincretic, În al cărui mediu Saturnxe "Saturn", Herakless și Esculapxe "Esculap" sunt cu siguranță continuatorii unor figuri divine de origine punică. La Malta, În situl din Tas Silg, cultul Astartei (căreia Îi era probabil alăturat Melqartxe "Melqart"), continuă cultul unei zeițe preistorice, În mediul unui sanctuar. În Sicilia, Îndeosebi În mica insulă Mozia, Baalxe "Baal" Hammonxe "Baal Hammon" era În centrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care s-au integrat fără dificultăți prea mari. Ies În evidență divinitățile egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe "Bes", Bastetxe "Bastet", Horusxe "Horus", Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice odată cu introducerea la Cartagina a cultului Demetrei și Corei (396 Î.Hr.): un fenomen care, asemenea celui al răspândirii cultelor tămăduitoare, răspunde la noile nevoi ale credincioșilor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe "Bes", Bastetxe "Bastet", Horusxe "Horus", Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice odată cu introducerea la Cartagina a cultului Demetrei și Corei (396 Î.Hr.): un fenomen care, asemenea celui al răspândirii cultelor tămăduitoare, răspunde la noile nevoi ale credincioșilor, pe care credința În divinitățile tradiționale nu mai reușește să-i satisfacă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
I Fenici. Storia e religione, Napoli. Ribichini, S. (1981), Adonis. Aspetti orientali di un mito greco, Roma. Ribichini, S. (1985), Poenus Advena. Gli dèi fenici e l’interpretazione classica, Roma. Ribichini, S. și Xella, P. (1994), La religione fenicia e punica in Italia, Roma. Xella, P. (1991), Baal Hammon. Recherches sur l’identité et l’histoire d’un dieu phénico-punique, Roma. Aramei Abou-Assaf, A., Bordreuil, P. și Millard, A.R. (1982), La statue de Tell Fekherye et son inscription bilingue assyro-araméenne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]