779 matches
-
rouă”), vigoarea, sănătatea fizică și prospețimea fiind elemente omniprezente nu doar în poezia, ci și în proza autorului. Realul eruptiv (1979) indică apropierea de filosofie, lecturile din Rilke și Heidegger încep să-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
aglomerarea planurilor și a mizelor) ajunge calitate în pagina prozatorului, unde atât întârzierea pe detalii, cât și planul larg al narațiunii oferă substanță căutărilor cvasiinițiatice ale personajului. SCRIERI: Sălaș în inimă, București, 1976; Realul eruptiv, București, 1979; O interpretare a purgatoriului, București, 1982; Lamura, București, 1983; Omul nețărmurit, Craiova, 1987; Unde se odihnesc vulturii, București, 1987; Valul și stânca, Craiova, 1989; Povestea țării latine din Est, București, 1994; Maratonul învinșilor, București, 1997; La marginea lui Dumnezeu, București, 1998; Cartograful puterii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
iar educarea și inițierea cititorului, de seducerea lui". Studiind opoziția între modernul "hieratic" și postmodernul "ludic" și "deconstructivist", Ihab Hassan detectează, între "dimensiunile" celui din urmă, fragmentarea, decanonizarea, nereprezentabilul, ironia, hibridizarea, carnavalizarea. Așadar subistoria ar putea fi socotită drept un Purgatoriu al unei creații subjugate de un trufaș vizionarism inițiatic ce, într-un fel, s-a îndepărtat de aspectele particulare ale ființei, urmărind o generalitate a ei himerică, avînd drept țel surprinderea în verb a absolutului. Un Purgatoriu din flăcările căruia
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
socotită drept un Purgatoriu al unei creații subjugate de un trufaș vizionarism inițiatic ce, într-un fel, s-a îndepărtat de aspectele particulare ale ființei, urmărind o generalitate a ei himerică, avînd drept țel surprinderea în verb a absolutului. Un Purgatoriu din flăcările căruia raporturile dintre autor și text, ca și cele dintre text și lume, ies purificate, paradoxal, tocmai de "păcatul" purismului împins pînă la exces ( toate bune și frumoase, însă unor asemenea considerații li se poate aduce cel puțin
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
dintre cele mai de onoare. La 9 aprilie, în Miercurea Mare, au început solemn ședințele commune ale delegațiilor latină și greacă. La început, s-a hotărât să fie supuse unor discuții preliminare chestiunile cele mai controversate: purcederea Duhului Sfânt, euharistia, Purgatoriul și primatul papei-și, totodată, să fie așteptați reprezentanții celor de la Basel și ai suveranilor occidentali laici. Pentru elaborarea unor poziții, acceptabile pentru ambele părți, delegația catolică și cea ortodoxă au ales comisii din zece ierarhi. Conform indicației împăratului, punctual
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
ales comisii din zece ierarhi. Conform indicației împăratului, punctual de vedere al grecilor a fost expud și apărat de către cei mai învățați-Markos Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea. Dezbaterile au început cu problema care părea cea mai puțin complicată: existența Purgatoriului. De la primele ședințe commune, și o parte, și cealaltă au dat dovadă de încăpățânare, în lipsa lor de dorință de a da dreptate adversarilor. Polemicile erau susținute cu un calm lăudabil, comportarea tuturor era, în general, corectă, totuși tratativele au rămas
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
principala responsabilitate pentru viitorul ortodoxiei, a început să se comporte cu mult mai multă prudență și făcea cu greu concesii părți latine-ceea ce nu se mai putea spune despre majoritatea delegaților săi. Din nou s-au încins discuții aprinse, în legătură cu Purgatoriul și cu primatul papei, la începutul lui iulie însă rezoluțiile finale ale sinodului fuseseră, în fond, elaborate. Ioan VIII și delegația ortodoxă (cu excepția lui Markos Eugenikos și a altor câțiva membri ai ei au recunoscut simbolul catolic al credinței; cu privire la
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
Romei, însă patriarhii din Răsărit își păstrau dreptul de decizie definitivă asupra oricăror probleme de crdință, fără a se adresa papei, de asemenea, nu se putea face apel la Roma împotriva împăratului romeilor și a patriarhilor. Hotărârea pronunțată asupra problemei Purgatoriului este foarte încurcată. În linii mari, unirea de la Florența a fost o victorie importantă, dacă nu deplină, a catolicismului și mai puțin o formă de compromis. La 5 iulie 1439, 40 de prelați și papa Eugeniu IV, pe de o
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
Maximilian al II-lea, însă planul a devenit imposibil după convertirea ei la un an după decesul mamei sale. Potrivit tradiției, convertirea a fost inspirată în 1583 când mama ei aflată pe patul de moarte și care se temea de Purgatoriu, a fost mângâiată de duhovnicul ei iezuit care a asigurat-o că purgatoriul nu există și că era folosit doar pentru a-i avertiza pe oamenii obișnuiți și simplii la minte. Regina l-a îndepărtat pe iezuit însă Annei i-
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
un an după decesul mamei sale. Potrivit tradiției, convertirea a fost inspirată în 1583 când mama ei aflată pe patul de moarte și care se temea de Purgatoriu, a fost mângâiată de duhovnicul ei iezuit care a asigurat-o că purgatoriul nu există și că era folosit doar pentru a-i avertiza pe oamenii obișnuiți și simplii la minte. Regina l-a îndepărtat pe iezuit însă Annei i-a displăcut falsitatea romano-catolicismului. După moartea mamei sale, mătușa maternă regina Anna Jagiellon
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
Bloch. A fost director la "Ecole des hautes etudes en science sociale". A explorat antropologia istorică, inspirat după modelul "Regii Taumaturgi", autor al mai multor lucrări, printre care: "Intelectualii în Evul Mediu, Pentru un alt ev mediu, Noua Istorie, Nașterea Purgatoriului, Imaginarul Medieval, Pungă și Viață, Sec. XIII: apogeul creștinismului, Omul medieval, Sf. Ludovic". A avut ca teme de cercetare: negustorii, bancherii, universitarii, intelectualii, comunitățile mici și aspecte ale credințelor religioase. În "Pentru alt Ev Mediu" a studiat permanențele, istoria culturii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului pare să fie ștearsă de Abulafia (personalizarea computerului); traversând purgatoriul lecturii celor șapte sute cincizeci de pagini ale romanului, parcă ne regăsim diferența, ne-o recâștigăm prin auto-inițiere. Sugestia acestei lecturi mântuitoare pornește chiar din titlu. Aparent, Pendulul lui Foucault pare să cheme-l În cauză numai pe inginerul Léon Foucault
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Virgiliu i se arată; predice Copoiul prin quare într-o zi Lupa funestă va fi uccisă, și Italia liberată. Se offere lui Dante d-a face călletoria quae are a-i mântui suffletul, mai înteiu prin Infernu, apoi la Purgatoriu, spre a {EminescuOpXI 162} fi dupo aqueasta condus în Cerul beatilor printr-o căllăusă mai demnă. Dante accepe, și ei plecă. În midlocul callii viețaei nostrae Me reaflai într-o selbă obscură, 3 Quoci callea directă era perdută. Nu e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în oglinda neagră, asemenea lui Alice, dar nu în "țara minunilor", stimulat, de o băutură cu efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre care șobolanii, liliecii, făpturile demonice, în general, care alcătuiesc fauna trăind în preajma focului omniprezent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și alții cu niște solzi ca niște monede - și am văzut un cerșetor bătrân cu ochii închiși șezând între cochiliile goale și care-și scrisese pe piept cu mercurocrom: Profitați de moartea mea iminentă și trimiteți salutări celor dragi din Purgatoriu: 50 de lire. Că era pe moarte sau nu, acest bătrân mucalit le dădea peste bot tuturor în legătură cu acest cerc al iubirii care ne protejează. Pieptul lui scofâlcit cobora și se ridica respirând putoarea de adânc de mare a țărmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nevăzută în spatele judecătorului și i-a murmurat: "iată verdictul care te privește"... Dar cum să ne consolăm că asta înseamnă dreptate? Una dintre celule (un puț de un metru și jumătate înălțime și doi metri lărgime) se chema "Infern". Alta, "Purgatoriul". Numai "Paradisul" lipsea ca să ne reântâlnim cu Dante. Pașii noștri sună prea tare și, poate, în semiobscuritate Tatle privește piatra, rămas pe gânduri... "Arborele universului are două brațe, ar zice el, dar aici e unul singur, al durerii"... despre măsură
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Cyma brățară, stiloul, două batiste. Au observat din livret că sunt locotenent de rezervă și l-au rupt În bucăți. S-au adunat acolo diverse și multe obiecte de valoare și mari sume de bani. Apoi a Început al doilea purgatoriu: continuarea către tren... Pe lângă bestiile civile au Început și soldații să dea În noi, cu armele”26. Evreii au primit ordin să rămână culcați În gară, cu fața În jos, fiind avertizați - atât de ofițerii români, cât și de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
intrară la noi, la ortodocși, fiindcă sunt catolici, la origine, șopocăiește Fratele. De, reîncarnări de cavaleri apuseni, cruciați... No comment! i-o livrează Dan. Culturalmente, ar fi unele divergențe de credință, între ei și noi. Nu mare scofală: filioque, filiația, purgatoriul, imaculata concepțiune și infailibilitatea Papei. Mărunțișuri din acelea dogmatice! Până și-aici, in templum, tot orgoliul primează... Nu neapărat! îl contrazice Îngerul. Dumnezeu este Unul singur! Dar, fiecare muritor este nimerit să-și îndrepte atenția, spre ceea ce crede el, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bravi cavaleri și cu prizonierul lor funest, sunt absorbiți cu iuțeală supraomenească și dispar, în neștiut, în neființă, Dincolo, în cealaltă dimensiune, de cealaltă parte, în Hades, în Sheol, în Tártar, în Infern, în Limb, în Elizeu, în Iad, în Purgatoriu, în Xibalba, pe Întinsele Preerii de Vânătoare (sau cum naiba i s-o mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe nepregătite ― mărturisi el. După ce am fost înconjurat de toate pericolele, mi-a fost teamă că voi muri și am trăit un sentiment de urgentă extremă. Dintr-o dată m-am simțit ușurat de toate, pentru ca acum să mă trezesc în purgatoriu; să-mi găsesc un adăpost, să-mi câștig pâinea, să mă ocup de toate mizeriile cotidiene ale unei existențe fără un ban. Singurul lucru pe care-l plănuiesc este să mă duc la Institutul de Semantică, unde sa iau legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aceea. Avea dreptul să-l denunțe pe Antonio și să se apere. Viața mea nu mai e doar a mea: e a noastră. În sala de așteptare, chipuri plictisite o priveau cu ostilitate - căci era acolo, Înaintea lor. Așteptau În purgatoriul acela anonim al birocrației. Un tip răzbunător voia să-și denunțe vecinul căci pianul lui Îl Înnebunea. O doamnă neglijentă Își pierduse portmoneul și se lamenta că Încercase să-și blocheze cărțile de credit, dar la bancă o trimiseseră naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trebuit să stau câteva luni într-un ospiciu ca să fi putut scrie o asemenea carte. De ce, am întrebat eu încă perplexă pe vremea aceea - nu avem destui dintre noi oricum un ospiciu pe dinăuntru? Când am publicat volumul de proză Purgatoriile, mi s-a spus, privitor la ultima bucată de text, microromanul Ucenica, o chestie stupefiantă: că ar fi trebuit să fiu călugăriță și să trăiesc într-o mănăstire ca să am dreptul să scriu așa ceva! Când am publicat Tricephalos, întrebările au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
atacat un alt roman celebru, dar scris de un autor contemporan, Ian McEwan. De astă dată miza era mai mare, tema era mai generoasă, mai de „largă respirație“ - ispășirea păcatelor, dar și războiul, odios și inutil, care poate fi un purgatoriu pentru cei care au nevoie să-și spele crucile în sânge. Toți cei cu care am vorbit au spus același lucru: filmul plictisește. Pare rupt în mai multe calote care nu se leagă una de cealaltă și care ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
viața mea făcînd treaba asta!!! Băga-mi-aș... Și nu se poate face nimic?? ? Nu, mai ai un an și o lună, dar să lăsăm asta. Te Întreb... totuși... de ce? De ce? Pentru că e frig și umed, o climă ca În purgatoriu; pentru că la ora 4 fără un sfert după- amiaza, pe cerul jos, un stol de ciori caligrafiază cu litere mărunte același mesaj năucitor: iubite prinț, ai căcat-o - și nici nu vor scrie vreodată altceva; pentru că Ceaușescu e viu și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, în clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care înseamnă recunoașterea în tine a greșelii, singura cale de eliberare, micul sau marele tău purgatoriu. - Mă gândeam într-o zi - așa într-o doară - cum ar fi fără noi? - Simplu, răspunse. Imaginează-ți, prin reducere la absurd, ca-n matematici, că într-o bună zi s-ar emite un decret prin care s-ar prevedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]