985 matches
-
cum se înghesuiau toți să prindă câte ceva, de la cei ce aruncau de la etaj. Gălăgie, țipete, urlete, fluierături și sloganuri anti-PCR și anti-Ceaușescu erau strigate cu voce tare, fără teamă și îmi făceau pielea ca de găină, iar inima cât un purice. Mă așteptam ca, din moment în moment, să apară armata sau miliția să ne aresteze, sau mai rău, să ne împuște. Nu eram informat de ce se întâmplase în țară. Auzisem ceva despre Timișoara, dar numai din povestirile spuse în șoaptă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
-se a urcat după ea. Norocul ei a fost debaraua unde își ținea cele necesare curățeniei. S-a închis în mica încăpere, a plecat, abia când s-a auzit ușa, închizându-se la apartamentul lui Zincă. Cu inima cât un purice, palmele transpirate și pașii nesiguri, Olga a coborât tiptil, apoi, după ce a trecut de ușa inginerului, a rupt-o la fugă pe scări în jos. Nu putea uita ochii lui Augustin Zincă, erau injectați ca ai unui taur furios, din
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
vă iau. A urcat treptele muzeului de istorie pătruns de un sentiment de pioșenie, un sentiment de patriotism, de stimă față de înaintașii acestor meleaguri. Pe aici trecuse Mihai, Viteazul Vodă, Frații Buzești, dar și Domnul Tudor. Cu inima cât un purice, emoționat, ca de fiecare dată când se întâlnea cu istoria, a plătit la ghișeu, apoi custodele, o femeie între două vârste cu ochii albaștrii, tunsă scurt, părul castaniu-blond, corp frumos, ”o femeie bine”, l-a întâmpinat, cu un zâmbet profesionist
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
făptura aceea netrebnică! Câțiva pași mai În față, exista o crăpătură În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vedea o secvență Încâlcită de linii trasate cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a schița pe zid schema lucrării sale. Examină frenetic un carton după altul, Însă emoția și lumina slabă Îi Întunecau imaginea de ansamblu. Ici apărea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
numai un strat de vopsea îi lipsește. În rest, ai făcut-o ca nouă. Te urmăresc îndeaproape și văd că ești gospodar, îmi place! Mâine nu urci în munte, ești liber, nu vii la treabă. Vezi că te așteaptă nea Purice la atelier să-i dai o vopsea. Acum era mulțumit, mașina mergea bine și nu-i mai era rușine să-l vadă lumea la volanul ei. Îi cam ieșiseră vorbe că era protejatul șefului, pentru că, na, nu-i puțin lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se prezinte la ordin la comandament, la căpitanul Cerkatov. Asta nu era deloc ceva obișnuit, pentru că Cerkatov era ofițerul însărcinat cu contrainformațiile din regimentul unde își satisfăcea stagiul militar. Intrase în biroul său speriat și cu inima cât un purice. Căpitanul stătea în picioare, cu spatele la el, privind pe fereastră. Godunov salutase și rămăsese încremenit în poziție de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Copleșit, făcu un pas involuntar în spate. Probabil călcase pe ceva, vreo piatră ori poate un smoc de iarbă, pentru că se dezechilibrase. Căută disperat să își mențină echilibrul, dând din mâini. Nu căzu dar inima i se făcuse cât un purice. Nu știa ce se ascunde acolo, în întunericul din spatele său. Probabil un animal de mari dimensiuni îl pândea. Desigur că se oprise la intrare numai ca să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică de afară. Era convins că, profitând de căderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o imitație vocală a sunetului la care se referea. Mie mi s-a părut litania unui tuberculos care fredona niște cuplete. — O fi fost vîntul, am sugerat eu. — O fi fost, Însă mie mi s-a făcut inima cît un purice, adevăru-i. Auziți, nu mai aveți cumva Încă o bombonică din alea? — Vă rog să acceptați o pastilă Juanola. Tonifică foarte bine după ceva dulce. — E bine, conveni portarul, Întinzînd mîna pentru colectă. I-am predat toată cutiuța. Suptul drajeului păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmbogățirea și recreerea acestui cartier, În rolul său de ceasornicar din stabilimentul situat nu mai departe de trei uși de-aici, de la librăria dumneavoastră, a fost arestat de forțele siguranței statului. Am simțit cum mi se face inima cît un purice. — Doamne Iisuse Hristoase, glosă Merceditas. Fermín pufni, decepționat, căci, după cum se vedea, șeful statului se bucura În continuare de o sănătate excelentă. Don Anacleto, deja ambalat, trase aer În piept și se pregăti se continue. — Pe cît se pare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
poetul auzi un glas. - Messere, te rog, cruță-l pe omul acela. Dante tresări. Din spatele lui, parcă de la mare depărtare, răsunase un glas melodios, pe care Îl mai auzise. Glasul Fecioarei din Antiohia. Se Întoarse brusc, cu inima cât un purice din pricina emoției. Dar nu era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bargello, pe un ton ironic, reținând brațul soldatului. Îți face cinste: credincios datoriei până În ultimul ceas. Dar Îți puteai cruța forțele. Consiliul i-a ales deja pe succesori. Dante Își recăpătase stăpânirea de sine, chiar dacă inima Îi rămăsese cât un purice de emoție. Se ridică iute, scuturându-și hainele de praf. - Mandatul meu Încetează la miezul nopții. Odată cu autoritatea mea. Lămurește-mă ce se Întâmplă, repede. De ce toată desfășurarea asta de forțe fără un ordin din partea mea? Întrebă el arătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am putut niciodată să scriu, și din ce scria tipa, nu înțelegeam nimicuța, nu înțelegeam ce mâzgălea pe hârtiile alea. Povestea aia despre artist și Dumnezeu... Odată ca niciodată, pe când cântecele de dor făceau să plângă lemnele și pietrele, pe când puricele își lua o cămașă mai subțire ca pânza de păianjen, o spăla cu lacrimi de turturică și s-arunca apoi în slava cerului de ne-aducea povești, pe când musca pe perete, mai mincinos cine nu crede, cică, de peste nouă mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Sincer să fiu, mă îndoiam și de mine. Personal, cred că mi-a făcut niște vrăji cu nebuna aia de nevasta domnului doctor, am prins-o cum îmi făcea niște cruci mici pe spate - ea zicea că a găsit un purice. Ca să mă umilească, adică dacă nu mai stăteam cu ea acasă, nu mai eram îngrijit. Acum e în două luni. Ea vrea băiat. Și eu vreau băiat, mă gândesc că dacă o să fie fată, o să semene cu ea sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cum Mariana se lasă încet, imperceptibil, în jos, atingând din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima cât un purice. Mariana scoase un oftat de durere, simți un junghi îngrozitor în abdomen, acolo unde copilul lui Mișu nu va crește niciodată, și se prăbuși epuizată la pământ, dintr-o singură mișcare grațioasă, cu bucile perfecte îndreptate spre publicul în extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Prin urmare, nu am fost niciodată invidios pe cei din jurul meu. Am renunțat la facultate și m-am angajat ca băiat de serviciu la hotel la recomandarea unui coleg mai mare. La Început mă gândeam că nu voi face mulți purici pe-acolo, dar am am Învățat repede cum să mă comport cu clienții și m-am obișnuit destul de bine cu munca asta. Un băiat de serviciu nu are personalitate, nu-i așa? Vreau să spun că Înainte de a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și la figurat. Fără agitație, fără prea multă vitalitate. Coridoare, culoare, săli și puncte de control... goale în majoritate. Ici-colo câte un slujbaș - în uniforma desigur - cu fața adormită. Un aeroport de trazit - unde nu poți să faci prea mulți purici - unde trebuie să te grăbești să prinzi legătura cu avionul care te duce la o altă destinație europeană. De fapt totul organizat „nemțește”. Funcțional, după cum am menționat mai sus. Ceas! Fără cusur. Finladezii sunt punctuali, ca și germanii. Oferă viteza
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
cadouri și alte lucruri necesare celor de acasă. Am plecat de-acolo cu trenul pe ruta Amsterdam - Episcopia Bihor, via Viena. După o zi și o noapte de călătorie am ajuns la frontiera română. Așteptam vameșii cu inima cât un purice. Au venit cei de la controlul pașapoartelor mai întâi. - Băi, unde ți-e viză de intrare în Republica Socialistă Romană? m-a întrebat un ofițer în uniforma kaki? - Care viza? Eu am pașaport românesc valid și vreau să fac o vizită
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
-n care-avea un pat întins ... Ea însă refuză să-l viziteze, Iar ursul cu pornirile ciudate A hotărât atunci să contacteze Extratereștrii ce sosesc spre soare Spre-a-i implora umil să-i vândă-n rate O mică farfurie zburătoare! PURICELE POTCOVIT Când un puric de poveste, Potcovit cum se cuvine, Tot sărind pe orișicine Îl ciupea cam făr' de veste, Ceea ce, e cert, doar chin e, Leii au trecut la teste, Apelând și la neveste, Spre-a învinge pe jivine
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
-i! - rostiră în cor căpitanii Vladimir și Miron. Iar datoria noastră strămoșească este să ne însoțim domnitorul oriunde și oricând! Ieșiră în curtea castelului cu Mihai Valdescu în frunte. Un moment tânărul simți cum inima i se face cât un purice și are o clipă de ezitare. Din instinct puse mâna pe paloș. Un spectacol nemaiîntâlnit i se desfășură în fața ochilor. Pe ziduri se perindau chipuri hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
seamă! Tragodas aflase câte ceva despre asediul cetății Atalya de către armata persană. Totuși, zărind de departe zidurile înalte și cenușii ale cetății și văzând puzderia de corturi strălucitoare ale păgânilor întinse pe câmpia din fața cetății, inima i se făcu cât un purice. Fu apucat de un tremur cumplit al picioarelor, iar pielea de pe spinare începu să i se zgâlțâie de frica pe care o simțea că pătrunde în el. S-a aruncat numaidecât la pământ, privind cu teamă în jur și târându
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
omul securității. Nu l-a mai întâlnit niciodată până la Constanța anul trecut de 1 Mai, pe plaja Modern. Ce naiba căuta pe acolo numai el știa. Când a ajuns la biroul său de la ferma de taurine, Săndica avea inima cât un purice. S-a auzit deja că Viorel a fost în vizită la ea sau nu? Dimineața, la întâlnirea de lucru pentru preluarea sarcinilor, Ramona care era deja prezentă, s-a arătat destul de jovială cu ea, a felicitat-o, a întrebat-o
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XV DIN NOU IN DOBROGEA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364076_a_365405]
-
gheața (degivrarea) care îl îmbrăcase. Totul se desfășura parcă pentru a ne ține într-un balans, ba e posibilă plecarea, ba ni se părea totul năruit. A decolat avionul și am călătorit cu bine deși inima noastră era cât un purice. LONDRA Prima escală a fost, cu întârziere, în Ottawa, dar până la urmă am ajuns cu bine la Londra. Aici ne-a așteptat Mara, aflată la studii pentru un an universitar. Am petrecut împreună trei zile și trei nopți, timp în
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început să ne scărpinăm ! Vulpile nu-și strâng provizii în vizuini ca bursuceii. Nu m-am mișcat din loc. Voiam să văd ce mai fac. După câteva momente
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
neuitat. În ultima lună de școală, dăscălița le-a verificat cunoștințele dobândite printr-un test inedit: o ultimă scrisoare către doamna învățătoare. Iată câteva gânduri din băncile clasei a IV-a B: „Vă scriu aceste rânduri cu inma cât un purice. Încerc astăzi bucuria imensă a celei mai mari împliniri din viața omului. Sunt stăpân desăvârșit peste textul citit și scris, peste cifre și figuri geometrice. Realizez că sunt pregătit să explorez lumea în care m-am născut, să citesc depre
DĂSCĂLIȚA MARIOARA HERPUȚ A PLECAT ÎN VACANȚA... VIEȚII de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367712_a_369041]