288 matches
-
de obiecte. Singurele decorațiuni sunt brâurile pictate cu motive florale, care marchează nervurile bolților sau anumite contururi. Creșterea substanțială a numărului unitarienilor a făcut posibilă construirea Bisericii din Piața Dávid Ferenc, în Dâmbul Pietros. Stilul ales a rămas la rădăcinile puritane și transilvănene, astfel clădirea face o aluzie la vechile biserici fortificate. Conform recensământului din 1992, după etnie locuitorii se împart în: "84 492" maghiari, "76742" români, "558" germani, "3 259" țigani, "156" evrei, "128" alte etnii. După recensământul din 2002
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
acordat abației titlul de "biserică regală", independentă de episcopie și supusă direct suveranului. În acelaș timp a devenit "biserică colegială" fiind întemeiată aici o renumită universitate. Biserica a suferit numeroase daune în timpul Revoluției engleze, mai ales în anul 1640 când puritanii iconoclaști au distrus unele dintre statuile și mormintele regilor. Între anii 1722-1745, arhitectul Nicholas Hawksmoor a reconstruit cele două turnuri gotice înalte de 68 de metri. Până în secolul al XIX-lea, abația Westminster a fost unul dintre cele trei mari
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
din vechime scăldătoarea târgului, ieșeanul Gafencu a amenajat gherete și bufete, transformând zona în "Băile Bahluiului". Fete în costume de baie, cu pantalonași treisferturi, îmbiau pe turiști cu cafele și bere rece. Aceste amenajări au atras nemulțumirea unor ieșeni mai puritani, care scriau astfel prin gazete: ""Nerușinare! Bahluiul tocmai acolo une curge printre locuințe, tocmai acolo unde sînt căi de comunicații și pe unde trece mai multă lume e prefăcut în scăldătoare. Sute de bărbați, femei și copii se văd stînd
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
care precedă Renașterea. Nuvelele se caracterizează prin tematica foarte variată, plină de umor și galanterie, adesea foarte îndrăzneață, din care nu lipsesc picanteriile spre deliciul cititorului, cu o compoziție în formă magistrală și descrierea pregnantă a caracterelor. În unele cercuri puritane ale timpului, cartea a fost curând considerată periculoasă pentru moravuri, încât nu mult a lipsit să fie arsă în public, la îndemnul călugărului fanatic Girolamo Savonarola. În timpurile moderne, "Decameronul" are o mare audiență la public, au fost turnate și
Giovanni Boccaccio () [Corola-website/Science/298681_a_300010]
-
tobelor și/sau instrumentelor cu amplificare (chitară electrică/bas electric) în serviciile lor, deoarece le asociază cu muzica rock. Există opinii diferite, în cadrul bisericilor baptiste, despre originea baptiștilor. Această perspectivă sugerează că baptiștii au fost inițial separatiști, parte a reacției puritane față de corupția prezentă în Biserica Angliei în secolul XVII. În 1609, John Smyth a convins un grup de separatiști din Olanda să înceapă o biserică a baptiștilor generaliști cu o teologie arminiană. În 1610, Henry Jacob a convins în Anglia un
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
loc în aceste teritorii. Pentru colonizarea Americii de Nord s-a dus o luptă acerbă între britanici și francezi. Aceasta s-a încheiat cu victoria Marii Britanii în estul Statelor Unite ale Americii de astăzi și cu cea a Franței în nord. În nord-estul SUA, imigranții puritani, proprietarii și companiile private au fondat coloniile Noii Anglii. În secolele XVII și XVIII acestea și-au câștigat independența culturală și încrederea că pot duce o politică proprie, refuzând în cele din urma să plătească impozitele impuse de Marea Britanie. Conflictul
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
din mai 1919, în care era expus finalul capitolului "Scila și Caribda". În vara aceluiași an, o parte a scandalosului capitol "Nausicaa" este trimisă, printr-o eroare, fetei unui avocat din New York, oferind astfel pretextul unei confruntări fățișe între convenționalismul puritan și modernismul inovator. Victime colaterale, Margaret Anderson și colega ei, Jane Heap, sunt aduse în fața instanței pentru propagarea textului imund al romanului "Ulise". În Anglia, unde publicul era chiar mai puțin tolerant ca în America, domnișoara Weaver și "The Egoist
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
imagineze „o femeie pe care convențiile nu i-o oferă” sau să vadă „femeia ca pe o paradigmă a umanității”. Mary Ellmann identifică în capitolul "Penelopa" un vechi stereotip care asociază feminitatea cu iraționalismul: De altfel, unele femei cu sensibilități puritane s-au simțit scandalizate de modul cum Molly își exprimă liber fanteziile sexuale. Mary Collum îi caracterizează solilocvia ca pe un fel de „exhibiție extraordinară a minții, făcută de o gorilă femelă care a fost coruptă de contactul cu oamenii
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
dovezi grăitoare în privința darului liric superlativ al lui Milton. În 1638, Milton a plecat în Italia, unde a călătorit, a studiat și a întâlnit multe figuri remarcabile, printre care pe Galilei. Revenind în Anglia în 1639, s-a devotat cauzei puritane și pamfletelor. "The Doctrine and Discipline of Divorce" (Doctrina și instituția divorțului, 1643), a avut la bază propria sa experiență conjugală nefericită iar "Areopagitica" promova libertatea presei. După "Of Reformation in England" (Despre reformă în Anglia, 1641) și "The Reason
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
guvernului bisericii împotriva prelaților, 1642), Milton s-a îndepărtat treptat de prezbiterieni și, în 1649, a scris "The Tenure of Kings and Magistrates" (Împuternicirile regelui și ale magistraților), care sprijinea cauza independenților ce îl întemnițaseră pe regele Carol în timpul revoluției puritane. Acest pamflet i-a asigurat lui Milton poziția de secretar latin pentru afaceri externe în cadrul guvernului lui Oliver Cromwell. Milton a continuat să îl apere pe Cromwell și guvernul Commonwealth-ului în a sa "Eikonoklastes" precum și în pamfletele în limba latină
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
a termina fresca în toamna anului 1541. Actul final al istoriei omenirii este înfățișat ca o înspăimântătoare tragedie cosmică, umanitatea apare disperată și îndurerată, cutremurată de perspectiva condamnării veșnice. Vreme de mulți ani, această operă va fi umbrită de prejudecățile puritane ale epocei. În anul 1564, papa Pius al IV-lea a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole și adesea a fost acuzată ca fiind „perversă
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
democrație coruptă și restaurația unei monarhii limitate, singura soluție satisfăcătoare nu putea fi decât o bază flexibilă de guvernare. Perioada Restaurației a reușit să modereze majoritatea scrierilor sectante cele mai vehemente, dar radicalismul a persistat până după această perioadă. Autori puritani precum John Milton au fost forțați să se retragă din viața publică sau să se adapteze, iar acei autori Digger, Fifth Monarchist, Levellers, Quakeri și Anabaptiști ce au predicat împotriva monarhiei și ce au participat în mod direct la regicidul
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
mai cunoscut roman al sau a fost "Oroonoko" publicat în 1688. Această carte prezintă biografia unui rege african fictiv ce fusese înrobit în Surinam. Romanele lui Behn prezintă influențe ale tragediei și demonstrează experiența acesteia ca dramaturg. Imediat ce interdicția regimului puritan precedent asupra reprezentațiilor teatrale a fost ridicată, dramaturgia a renăscut repede. Cele mai cunoscute piese din perioada de început a Restaurației au fost comediile lipsite de sentimentalisme și "dure" ale lui John Dryden, William Wycherley și George Etherege, ce reflectă
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Elemente renascentiste se mai găsesc doar în câteva dintre camerele de la parter, în curtea îngustă și în pivniță. În jurul anilor 1820 frontul casei a fost modificat în stil clasicist, însă la jumătatea secolului al XX-lea și-a reprimit aspectul puritan, care relevă mai elocvent adevărata ei vechime. Din anul 1573 clădirea a adăpostit prima farmacie publică din Cluj. Din 1752 clădirea a fost închiriată farmaciștilor particulari, primul chiriaș fiind farmacistul Tobias Mauksch, venit din Bistrița, care a fost în același
Casa Hintz din Cluj () [Corola-website/Science/307279_a_308608]
-
pentru că refuzase să participe la o ceremonie religioasă protestantă. Neîncrederea față de politica religioasă a lui Carol, a crescut considerabil datorită lui Richard Montague. Acesta a scris un pamflet împotriva învățăturilor lui Calvin, care a atras imediat ostilitatea Puritanilor. Un membru Puritan al Camerei Comunelor, John Pym, în timpul dezbaterilor, a atacat pamfletul defăimător a lui Montague, iar acesta drept răspuns a scris alt pamflet "Appello Caesarem", ("Fac apel la Cezar"), aluzie la apelul sfântului Paul împotriva persecutării evreilor. Pentru a-l apăra
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
a scris alt pamflet "Appello Caesarem", ("Fac apel la Cezar"), aluzie la apelul sfântului Paul împotriva persecutării evreilor. Pentru a-l apăra pe Montague, Carol I îl face capelan regal și îl ia sub protecția sa, ceea ce face ca ostilitate Puritanilor să devină și mai mare. La începutul domniei, politica externă era preocuparea principală a lui Carol. Frederic al V-lea, soțul surorii sale Elisabeta, unul din protagoniștii primei faze a Războiului de treizeci de ani, pierdu-se posesiunile din Boemia
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
cu intenția de a purta bisericii ordine, autoritate și prestigiu, au făcut o serie de reforme, care au rezultat în mare parte impopulare. Pentru a asigura o unitate religioasă, Laud a înlăturat toți predicatorii nonconformiști și ultimile organizații cu caracter puritan. În afară de aceasta, Laud contrar spiritului reformat, foarte răspândit între preoții englezi și scoțieni, considera că trebuia abolit complet calvinismul, în favoarea unei liturghii anglicane. Liturghia trebuia celebrată cum era prevăzut în Book of Common Prayer, iar arhitectura internă a Bisericii Anglicane
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
de pace și de un buget echilibrat. Totuși au fost mulți cei care s-au revoltat legilor impuse de suveran și restricțiilor religioase a lui Laud: în 1634, a plecat o navă plină de disidenți religioși, printre care celebra teoloagă puritană Anne Hutchinson. Când Carol a încercat să impună politica sa religioasă în Scoția s-a confruntat cu numeroase dificultăți. Deși s-a născut în Scoția, Carol s-a înstrăinat de partea de nord a țării, iar prima lui vizită a
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care, spre deosebire de utraquiști, recunoșteau numai două scramente - botezul și frângerea pâinii - și respingeau cea mai mare parte a ceremoniei religioase romano-catolice. Organizarea ecleziastică a Taborului avea în anumite privințe un caracter puritan, iar conducerea locală a fost stabilită pe baze democratice. Au fost aleși patru "hejtmané" - (hatmani) - unul dintre ei fiind Žižka, și a fost instituită o disciplină militară strictă. Funcție de terenul pe care urma să se dea luptele, husiții pregăteau corespunzător
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
baptiste susțineau botezul credincioșilor adulți, lucru care era contrar bisericii anglicane, chiar și celor presbiteriene sau congregaționale ce susțineau botezul copiilor la naștere. În secolul XVII, relațiile dintre puritani și monarhia engleză s-au deteriorat. O mare parte dintre liderii puritani făcea parte din Parlamentul englez, lucru ce a dus la nenumărate tensiuni ce au dus la izbucnirea unui război civil, ce a început în 1642 și a luat sfârșit în 1649. Regele Charles I a pierdut conflictul iscat și a
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
de nord a comitatului Bristol, toată zona Rhode Island și părți din New Hampshire, această regiune ajungând la 7,6 milioane de locuitori, fiind astfel al cincilea cel mai mare conglomerat de comitate din Statele Unite ale Americii. În 1630, coloniștii puritani din Anglia au fondat orașul Boston pe Peninsula Shawmut. De-a lungul secolului al XVIII-lea, Boston a fost locul multora dintre evenimentele importante ale Revoluției Americane, inclusiv Masacrul din Boston și Boston Tea Party. Mai multe dintre primele bătălii
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
se găsește în centrul zonei metropolitane,Greater Boston, care include și orașele Cambridge,Brookline, Quincy,Newton, Massachusetts|Newton]] și multe alte comunități suburbane situate mai departe de inima orașului Boston. Boston a fost fondat pe 17 septembrie 1630, de către coloniștii puritani din Anglia.Puritanii din Colonia Massachusetts Bay sunt uneori confundați cu pelerinii, care au fondat Colonia Plymouth zece ani mai devreme în locul unde se află astăzi Bristol County, Plymouth County, și Barnstable County și Massachusetts. Cele două grupuri, care au
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
mai popular ca predica "Orașul de pe deal", care a îmbrățișat ideea că Boston a avut un legământ special cu Dumnezeu. (Winthrop a condus, de asemenea, semnarea Acordului de la Cambridge, care este privit ca un document fondator cheie pentru oraș.) Etica puritană a modelat o societate stabilă și bine structurată pentru Boston. De exemplu, la scurt timp după crearea orașului Boston, puritanii au fondat prima școală publică din America, Boston Latin School(1635). Între 1636 și 1698, șase epidemii majore de variolă
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
aparține scriitorului [[William Tudor]] ([[1779]] - [[1830]]), cofondator al revistei "[[North American Review]]", care a mai "botezat" orașul și ca fiind "Atena Americii" ("Athens of America"), datorită marii sale influențe culturale și intelectuale. Câteodată orașul Boston mai este numit și "Orașul puritan" ("Puritan City") pentru că fondatorii săi erau [[Puritanism|puritani]]. Este, de asemenea, numit "Leagănul Libertății" ("The Cradle of Liberty") datorită rolului esențial avut de bostonieni în pregătirea și declanșarea Revoluției Americane. [[Fișier:ThomasMenino.jpg|thumb|left|200px|Thomas M. Menino, primarul
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
de asemenea compararea componentei clasice a civilizației cu cea faustică. Spengler se disociază de majoritatea istoricilor prin metoda sa, prin preocuparea de a identifica analogii între diferite epoci culturale. Astfel, a identificat în Pitagora, Mahomed și Cromwell întruchiparea aceluiași spirit puritan, a comparat modernitatea cu antichitatea târzie și a găsit similarități între “campaniile electorale” ale Romei și cele ale Statelor Unite și a preconizat declinul Vestului în aceeași manieră în care a avut loc declinul Egiptului antic. Inițial, Spengler a scris materialul
Oswald Spengler () [Corola-website/Science/302938_a_304267]