1,935 matches
-
ruptăDin luminile polare. O flacără mi-ai pus în piept,Să fiu un rug,Un susur blândîn tainice izvoare.... XX. UN CÂNTEC PRINTRE PLOI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. Cad stropi de purpură Și-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară. O adiere blândă și-un alint, O aripă de fluture, pe geană. Alerg prin iarba umedă de ploi, Cu talpa goală, să ii simt sărutul. Sunt ruptă din iubirea florilor de rai
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
chipului și a privirii, cu armonia, echilibrul și vibrația cromatică sau cu transparența aureolei din foiță de aur de 24 de carate, cu lumina Mântuitorului Iisus, a Fecioarei Maria, a sfinților..., dar și cu tainicul zvâcnet viu al veșmintelor de purpură ori de un albastru cosmic - fără a uita ansamblul, integrarea perfectă în Ansamblu, Armonia Întregului... Cele enumerate mai sus sunt doar câteva dintre virtuțile cărților lui Dorin Uritescu, în care întâlnim lumină, vibrație spirituală, dar și o undă anume de
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
că zărește cum chipul ei se topește ca ceara sub acea albeață orbitoare, iar părul i se aprindea Într-un val alb. De ce se spune că negrul e culoarea morții? Dimpotrivă, ea Înaintează cu pași mari Înveșmântată În lumină și purpură. Apoi apăru o umbră, și ea Învăluită În flăcări. O văzu cum se apropie de femeie și cum o strânge de trupul său cu blândețe, ca și când ar fi voit să o ocrotească; acum se mai puteau vedea doar două limbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și trasă pe uscat de vânjoase sclave etiopiene. Prințul Siegrid din Germania de Nord i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr-o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său cîte o icoană pe care scînteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și nici să spun adio personajelor sale. Odată, l-am auzit pe un client obișnuit al librăriei tatei zicînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
capul de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mare gravitate pentru pasageri, a fost o tresărire de sperietură și cam atât, un hematom pe frunte, o zgârietură pe față, o sucitură de gât, nimic care să justifice mâine o medalie pentru rănire, crucea de război, medalia inima de purpură sau orice altă invenție similară. Ambulanțele se duseră în față, personalul medical și de asistență alergă iute să dea ajutor răniților, confuzia era imensă, deplorabilă sub toate aspectele, caravanele se opriseră, se telefona cerându-se informații despre ceea ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Strălucirea amurgului răzbătea prin frunziș, Înflăcărând suprafața aurită a lămâilor. În grădina Închisă printrun portic din coloane de marmură, un intens parfum de flori se răspândea În văzduh, purtat de briza ce venea dinspre mare. Întins pe niște perne de purpură, Împăratul desena, distrat, cu o rămurică, forme geometrice pe pământ. Întinse mâna spre un cedru care zăcea pe jos și Îl arătă unui bărbat mai tânăr, aflat În picioare, lângă el. - Așadar, așa e făcut pământul? Întrebă după o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rosti chemarea din nou, Eumolpide... La vorba lui, pătrunsă de-un tăinuit fior, Tu vei ghici durerea Zeiței pământene Și plânsetul Fecioarei ce câmpuri leteene, I-e dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngîndurată Iar sfânta ta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu putem dovedi... etc., etc."1 " Ea m-a părăsit la ceasul tăcut Când luna a încetat de a mai ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The left me at the silent time. - Cum minutarul stelelor înclină
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
șapte candele de la altar. Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimono-sindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului." Da "asfințitul Crailor"; dar în cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Leul sub acoperire Abia am plecat din Țara Principiu, Sunt cetățeanul Risipă, Mă simt înveșmântat cu o purpură ușoară, O floare enigmatică devine floare-fiară, Flagel necunoscut și totuși dominant, Se pare că barbarii ajunseră-n Brabant, Călătorim pe-o broască țestoasă, veac de veac, Schimbarea se apropie ca vârful unui ac, Dar voi vorbi acum de leul-leu de
LEUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361402_a_362731]
-
sfânta rimă raiul înflorit din tină pironit s-a pironit ne-am spălat de asfințit CEI BINECUVÂNTAȚI ...cei din urmă - la ospățul luminii - au pășit - ca pe străfulgerări de nori albi - întru nimic tulburați - cei binecuvântați toți sunt - pe sub de purpură straiul uimirii - dincolo de logostele logofrați grai dezleagă ei muților - spre a-L slăvi - cu lacrimi de-mpărătească bucurie - pe cel fără an - pe cel mai luminat sărman - străjuind el între vinluminare și vie și tot ei dau iarăși zori-de-ziuă ochilor asfințiți
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Enescu Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului FLOARE DE APRIL Floare suavă, cu gând de copil În rondul firii azi ai înflorit, Să dai mireasmă zilei de april Ai răsărit. Floare albă, albastră, roșie purpură Tu dai nuanță primăverii mamă Și împodobești cu mireasmă pură Iia-i de maramă. Floare pictată de al naturii penel, Porți în tine plăcerea și dorul Acelui ce plânge și cheamă la el, Pe măria sa amorul. Floare găsită, floare pierdută Te
FLOARE DE APRIL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362939_a_364268]
-
labirint prin care Minotaurul paște liber, sonetele din cel mai recent volum al poetului Theodor Răpan sunt encilopedii inegalabile. Citeși pagină după pagină și uiți că ești în secolul postindustrializării. Fascinant! Mirific! Din smalțuri de culoare și sidef lunar, cu purpură și diafane urme de lacrimi pe obrazul creatorului, așa se văd vitraliile „catedralei“ pe care autorul său a denumit-o „Fiind”! Să spun că Theodor Răpan scrie bine, ar fi lipsit de reverență din partea mea, ca simplu cititor. Să spun
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
autentice albume de artă, prin operele grafice care însoțesc poemele: ,,Dragă Damian! Viața? Apocalipsă a Apocalipsei! Ce ne desparte, azi ne unește! Ce ne-nfioară, doar Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
AMURGUL, UMBRA AȚIPIND ÎN CURTE S-au contopit privirile-mi cu zarea Veghindu-ți umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
dusă-n înălțimi, ... Te rog, Da Doamne toamnă, să treacă vară. Și-am primit din plin trăire pură Cu ochii privind în ai mei ochi Nimic n-a-fost lăsat deoparte Până am simțit că-s în genunchi Și trupul transformat în purpura, ... Asculta-mi rugămintea, Da Doamne toamnă, să treacă vară. Așa că din multitudinea de culori Am ales cu greu una - cerul gol Ce l-aș fi dorit să fie plin de nori Dar cum vântul m-ascultă rareori A trebuit să
DĂ DOAMNE TOAMNĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367977_a_369306]
-
scutece legăturile păcatelor a dezlegat și cu pruncia a vindecat durerile Evei, cele cu întristare" (stihiră la Vecernia Nașterii Domnului). Concluzii și încheierea - Pântecele Mariei S-a făcut rai cuvântător Alături de Prunc se află Maica Sa, pe un pat de purpură, așa cum se cuvine unei împărătese, ca una ce participă la taina minunată și neobișnuită, în care „cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu". Odată cu această mare minune, tuturor s-
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
gură din tine pentru noi. Fermecată-ți e privirea în amurg când se plimbă în aer praf de miere. Se scurg toate izvoarele reci în mine s-acopere o julitură ce-mi domină viața. Dulce durere c-un cer de purpură. Vreau să vezi ce am pe suflet, să mă iei în brațe și să murim împreună. Buzele-ți strivesc din zori până seara, prin soare și brumă. Îți mulțumesc. Referință Bibliografică: Îți mulțumesc / Alexandru Cosmin Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
scutece legăturile păcatelor a dezlegat și cu pruncia a vindecat durerile Evei, cele cu întristare" (stihiră la Vecernia Nașterii Domnului). Concluzii și încheierea - Pântecele Mariei S-a făcut rai cuvântător Alături de Prunc se află Maica Sa, pe un pat de purpură, așa cum se cuvine unei împărătese, ca una ce participă la taina minunată și neobișnuită, în care „cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu". Odată cu această mare minune, tuturor s-
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
centrală. Alături, pe o măsuță joasă sclavii așezaseră tăvi cu fructe, nectar, suc de citrice și vin, în vase de argint. Procuratorul se îmbrăcase în ținuta militară de gală peste care înfășurase o togă fină din lână albă tivită cu purpură brodată în fir auriu iar în picioare purta o pereche de calige, cizme militare, de culoare albă, lucrate cu mare finețe. Dincolo de faldurile togii sale se zărea platoșa de gală, din aramă suflată cu aur, având reliefuri reprezentând scene de
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349429_a_350758]
-
fermecătoarei tinereți, ispititorului dor, talentului rar! Un timp s-a stabilit în America. Rămăsese în urma ei un dor, un drag, un nor oprit sub geana scenei să aștearnă o umbră. Dar s-a întors, Anamaria Ferentz!... În locul umbrei a reexplodat purpura dragostei, seninul de rouă al privirii, fulgerul surâsului în colț, ca o taină din iatacul inimii, glasu-i ca susurul pe pietrele fântânii, cântecele-i, brățare cu pietre scumpe în șirag... Anamaria Ferentz este aceeași artistă fermecătoare. Am așteptat-o cum
ANAMARIA FERENTZ. PORTRET DIN MEDITAŢII AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349554_a_350883]