747 matches
-
puternice, este des amintit de poet când dorește să se apropie de divinitate: „Când sună arama în noaptea deplină” (Pălind, 1965:47), făcând aluzie la starea lui de om solitar, căutător al pustietății, dar și la Graalul sacru al Mântuitorului. Pustietatea apare în poezia lui Bacovia ca dorință a meditației, a eliberării gândurilor de lumesc în care intra și grija lui față de boala care îi stăpânea trupul. Poezia „Decembre” îl definește în noua postură a chinului trupesc și a încercărilor bolii
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
undeva pe aproape ... California pe care o visasem era la picioarele mele, iar orașul botezat după numele Sfântului Francisc din Assisi era chiar sub ... tălpi ! Nimic din nălucirile și tălmăcirile noastre copilărești, privitoare la osatura toponimică a întinsului teritoriu din pustietăți, care să mai stea în capul oaselor. Mitul westernian al “goanei după aur” croit mai târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
un șervet. Numai răchia o aduseserăm noi. Gazda noastră se ștersese cu mâneca sumanului peste mustața căruntă. Zice lumea că-i frumos pe-aici, spusese, urmărindu-ne privirile răpite de pitorescul locurilor. Poate că-i așa. Da-i prea multă pustietate. Câteodată abia apuc să-mi vină schimbul, ori să dea semne iarna, iar oamenii să-și ia vitele ca să cobor în sat. Și cum ziceați, că s-a întâmplat cu bunicu-meu? se arătase nerăbdător să afle urmarea poveștii gazdei noastre
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
nu mai miroase în sat a pâine arsă cuptoarele s-au năruit demult și nimeni nu mai merge la coasă, iar satul e pustiu și de temut, mormintele ne-au mai rămas acasă, și nimeni nu le aprinde o lumânare pustietatea singură-i la masă și peste sat curg lacrimi amare. Referință Bibliografică: întoarcerea la sat / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNTOARCEREA LA SAT de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342724_a_344053]
-
nu i-ar fi fost frică să nu râdă lumea de el cum că vorbește singur pe arie, le-ar fi cerut el socoteală! Ar fi întrebat vocile de ce le cășunaseră tocmai pe el?! Le-ar fi îndemnat să caute pustietăți îndepărtate... ori să năpădească mintea altuia, a vreunui vecin mai înstărit și mai fără griji... Și-apoi, de ce așteptaseră amar de ani?! De ce nu-și spuseseră mai demult păsul?!... De ce să-i cadă tocmai lui povara asta pe umeri?! Și
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
împart nimic cu nimeni. Răceala mă obosea, povestea lui Radu mă sfâșia. Și priveam pe geam, cu capul lipit de el. Mă întristau satele neiluminate, cu câte un bec răzleț pe ici pe colo. Parcă proiecta și mai tare fantomele pustietății. Știam că becul nu seamănă a pustiu; da, știam. Dar așa semăna în mine. Mă obosea discuția nestânjenită a doi bărbați din spatele meu. Spuneau întruna de instalații sanitare pe care le făcuseră singuri la ei acasă, de montat faianță și
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
pe genericul filmului de deschidere, Inferno (r. Ron Howard, 2016). În The Open (r. Marc Lahore, 2015, Marea Britanie), unul dintre cele mai frapant de originale filme fantastice ale ultimilor ani, deja multipremiat în circuitul festivalier, trei rebeli joacă tenis în mijlocul pustietății îndrăznind să viseze, desi viața s-a transformat într-o farsă și sfârșitul lumii se apropie. Cam ce se întâmplă atunci când Federer se transformă în Mad Max și Beckett fuzionează cu Tank Girl. O peliculă extrem de fierbinte este și The
Sânge, erotism și activitate paranormală în competiția Dracula Film Festival [Corola-blog/BlogPost/100205_a_101497]
-
Nu vreau să mai caut! Port un nume simplu! Eu nu sunt. Sunt obosit... sunt bătrân și tânăr... sunt prins încadrat de iubiri. Avem Giga biți nenumărați, milioane de nano și mai multe miliarde de pico! Ți-e teamă de pustietate? Și mie dar, împreună vom cuprinde universul îmi lipsește îmbrățișarea ta de la ora 4, am devenit dependent de tine! Voi pândi să se aprindă plicul, oare îmi vei răspunde? Tu, eu ?! *plicul-steluța de pe Messenger Grafica - pictor - Liliana-Nastas Brătescu Referință Bibliografică
CĂUTĂTORI ÎN DRAGOSTE PE INTERNET de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344283_a_345612]
-
naturale, cum se zice, găleata de apă băută în miezul nopții și am dat niște pumni de apă pe fața extraterestrului ce zăcea pe locul șoferului, am reușit să ne punem o întrebare logică, adică ce dracu’ căutăm noi în pustietățile astea!? Spre norocul nostru ne-a lămurit urgent Adi care, de abia acum am observat, era îmbrăcat la fel ca noi, ceva gen boschetar, c-asta-i bă, nu tre’ să bătem la ochi, adică c-am fi niște îngâmfați de la oraș
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
în urmă, dar lipsit de viață. Era ora trei dimineață și cu excepția celor câțiva călători veniți odată cu el, ce se târau de-a lungul liniei care tăia faleza în două, viața de noapte a orașului nu mai era animată în pustietatea întunericului deranjat de câteva lămpi agățate în vârful stâlpilor. În întuneric, doar doi căței ce se jucau în vecinătatea unui gard viu neîngrijit, scoteau peisajul dintr-un tablou cu natură moartă. Liniștea mai era tulburată și de șușotelile valurilor Dunării
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
iar unghile-i erau negre. Avea o față rotundă, bine definită , iar ochii-i erau de-un albastru cristalin. Bărbatul se oprește și-o privește. O analizează și nu-și mai poate deslipi a sa privire de trupul micuț, găsit în pustietate. Idris încearcă să o salute, încercând să îi sărute mâna. Fata nu reacționează la cele întâmplate, trăgându-și mâna imediat după ce Idris s-a aplacat către ea. Idris (uimit): Cum te cheamă, ființă minunată? (nu primește niciun răspuns dar continuă
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
un țigan-după tradiție- urmașul lui Pușkin.... Putem să mai adăugăm că numele eroinei era Mariula și că, caracterul autobiografic al poemului reiese chiar din versurile lui Pușkin, adnotate în volumașul poemului (1827), aparținând lui Viazemski: "După mulțimile lor leneșe,/ În pustietăți am hoinărit adesea,/Hrană lor simplă am împărțit/Și adormeam în fața focurilor lor;/ În mersul încet îmi plăcea/Sgomotul voios al cântecelor lor/Și îndelung, al Mariulei dragi,/ Repetăm numele gingaș." Poetul a reluat același motiv în Evghenii Oneghin (strafoa
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
satură de nemurire, Asemenea cruzilor titani, Care n-aveau teamă de nimic Și pe moarte o sfidau. Cu ale sale brațe mari, Ceru`-l scutură din temelii, Și mă aruncă pe al meu pământ, Lipsindu-mă de libertatea eternă, În mijlocul pustietății Care-mi sfâșia inima de dorul sloboziei Ce mi-a fost luată de-a sila, Țintuindu-mă-n scaunul neputinței. Motto: Prietenia este aproape cel mai valoros lucru care ar putea exista în univers... Prietenia Pe cărarea vieții merg mereu
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
ce-ai durat pe acest pământ, cu truda altora, praf și pulbere vor fi. Semnul lor îl vei purta pe frunte. Va veni timpul când nu vei știi să mori. În fiecare zi urci sau cobori câte o treaptă. În pustietatea sufletului meu, de-o viață alerg și caut ale lumii margini. Poate mi-o fi dat să nu cad și să trec dincolo. Fă punte-n tine și-n anii care-i ai, ca să poți trece. Cândva ascultam predica unui
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
Domnului, portă-n case și sub al cerului acoperiș, închinându-se cu agoniseala altora. Ei cred că vor fi peceți ale vieții peste trupul timpului. Nu cu lumină, ci cu întuneric își încălzesc sufletele. Dar sus, în munți și-n pustietăți, prin colțuri de cetăți, sunt cei ce pâinea pe piatră coaptă și-n apă curată își orânduiesc sufletul și-și deschid inima. Trebuie să privim mai întâi oamenii. Să căutăm să nu fim niciodată numai lut fără de viață. Pământul a
TRUPUL TIMPULUI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343710_a_345039]
-
întrebări care mi-au scăpat de pe buze, după clipele de uluială. Mama primise repartiție pentru un apartament, în noul cartier Gheorgheni. A doua zi, ai meu și-au încărcat bruma de avut într-un camion. Cerul mohorât părea a intui pustietatea și frigul din sufletul meu, generate de iminenta despărțire de ceata de prichindei de pe strada Moților. Cu lacrimi în ochi, am urcat în cabina camionului. Aveam senzația că lumea se sfârșește. La destinație, palele de vânt purtând primii fulgi de
APARTAMENTUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377363_a_378692]
-
gândul ce în speranță-i învelea pe toți căci i-ai zărit văpaia... Ani la rândul nu te-am chemat din beznă să mă scoți. Veneam spre Tine, dar la jumătate de drum adeseori mă răzgândeam. Erai și-acolo, în pustietate păzindu-mă dar eu nu Te vedeam. Ca niciodată,-ntreaga mea ființă Ți-a deslușit Cuvântul și-a vibrat a nesperată pace și-a credință că-n tot și toate EȘTI, cu-adevărat... Referință Bibliografică: Cu sufletul întreg / Aura Popa
CU SUFLETUL ÎNTREG de AURA POPA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378393_a_379722]
-
Singurătatea lui nu-i e de-ajuns El caută în lume o cetate Acolo unde nimeni n-a pătruns. El e orbit de veghea lui străină Pe el nu rana lui îl doare Ci aura tăcerii care-o să rămână Pustietăților fără de soare. Un gând pribeag îl poartă pe meleaguri De nici un om vreodată preumblate El strânge roua zorilor în faguri Pentru această grea singurătate. Nu a ajuns, de lumea lui i-e dor De singuratatea fără de ieșire Acolo unde îngerul
POETA VATES de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378503_a_379832]
-
felul de povești de aceea vă întreb... -O să-ți spun mai multe la momentul potrivit... nu acum, instrucțiunile așa sunt. Carul blindat își continua nestingherit drumul prin câmpia mlăștinoasă. -Poate nu vom rămâne împotmoliți pe undeva pe aici prin pustietatea asta... -Exclus Lup prietene. E un car amfibiu știi asta și nu se poate scufunda, chiar dacă e foarte greu, la o adică se transformă într-un adevărat submarin. Totul e etanș iar motoarele au o forță incredibilă... În plus, putem
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm, își încheie rondul la crâșmă. Stăpâni absoluți sunt doar câinii scăpați de prin
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
vacanță, ascunse printre pomii din pădurile montane și așezate pe malul sau în imediata apropiere a unei ape. Lângă ele găseai obligatoriu câte o barcă - două, ancorate aproape de mal, cu motoarele pe ele. Și nu le păzea nimeni în acea pustietate. Până la Svolvaer am făcut vreo oră jumătate. Mă întrebam privind peisajul, drumurile și mai ales acele tuneluri, cum a putut o mână de oameni, ceva peste patru milioane cu toții (acum fiind cu emigranți cu tot, puțin peste cinci milioane), să
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
poet, în cel de al doilea, intitulat "micropoeme" găsim câteva versuri în formă de "Haiku" în care sunt peisaje, imagini sugerate în câteva cuvinte, venite, cred, tot din poeziile anterioare: "seară de iarnă-/ zgribulit bunicul / închide poartă" (pg 86), sau "pustietate /iedera invadează /podul casei" (pg.81). Tot aici însă găsim și unele citate : "să nu pretinzi altuia ceea ce tu / nu poți fi" (pg. 98), sau "ești înțelept dacă știi să taci și inteligent / dacă știi când să taci" (pg. 113
VERONICA PAVEL LERNER DESPRE CARTEA VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380360_a_381689]
-
poartă prin tainic mister, Cu spirit firav din trup neputincios. Pe cuvinte urc de la pământ la cer, Când scară îmi înalț din gândul frumos. În cer mă-ntâmpină împărăteasă De gheață, numită Singurătate. E rece, dură, neprietenoasă, Iar regatu-i numit Pustietate. Sinistră e priveliștea pustie Și mai rău, sufletul îmi înfioară. Aș vrea în pământească pribegie, Oricât de apăsătoare-i povară. Că stă pe pământ sau e între stele, Singurătatea, degeaba-i regească. Dar ca să aleg între două rele, Prefer Singurătatea
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
o floare; Corbii se-nvârtesc deasupra, și pândesc cu disperare În pustiul dintre ceruri, prada viselor amare. Aș plăti la vama sorții, cu albastrul din privire Și sub talpa neputinței, nici nu mi-aș ieși din fire; Doar s-alung pustietatea. Lui Odin să-i cer o cupă Din alesul mied, ca-n mine, Poezia să erupă. Lava ei să ardă gri-ul și din lutul roditor Să răsară curcubeie, ca să nu-mi mai fie DOR... 19.11.2015 versuri - Violetta
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
liderilor de stat sunt artiștii. Pe de altă parte nici nu este o mai nobilă categorie de elită universală ca cea a artiștilor. De ei depinde binele sufletesc al tuturor, ei asigură hrana, îmbrăcămintea, casa sufletului, omul ar trăi în pustietate, ca viețuitoarele din hrube și peșteri, fără ei. Avem prilejul de a cunoaște pe firul acestui interviu făurit sub impresii foarte afective o artistă din nimbul melosului popular reprezentativ regiunii etnofolclorice moldovenești, mai exact al perimetrului bacăuan și vecinătății: Maria
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]