453 matches
-
mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Și se duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el! Somnoroase păsărele... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină Dormi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul de gheață. E un suflet dezamăgit, torturat de căințe, de remușcări. Drama acestui om sfârșit, retras în satul natal, unde nu e așteptat de nimeni, zbuciumul acestui suflet pustiit învederează imposibilitatea evitării răului prin boicotarea istoriei. Atitudinea capitulării adoptată de el (și, mai înainte, de istoricul Dan Damian) echivalează cu o sinucidere. Refăcând în sens invers drumul izgoniților din Eden, Făt-Frumos nu rămâne în țara tinereții fără bătrânețe și
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
de cumpănă - istoria care, profitând de vulnerabilitatea lor, le agresează. Cu o turnură naționalistă (pe alocuri propagandistică) și o pedală melo, schițele și nuvelele având ca fundal războiul emit sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
printr-o sângeroasă revoluție, după aproape cincizeci de ani de nelegiuri în tărâmul roșu și negru al strâmbătății? Nu fuseseră scrise în cartea exodului nostru lăuntric niște făgăduințe aproape de împlinire? Nu era oare aceasta chiar trama teologică a atâtor vieți pustiite 1? Aveam șaisprezece ani când am citit Noul Testament, apăsat de rușine și de bucuria unei descoperiri ce urma să fie trainică. Vedeam că Hristosul - Cel pierdut, iar apoi aflat - este Domnul vieții și al morții. Din acea vreme mi-au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
colaborator la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, periodice în care a publicat versuri și articole pe teme literare. Prima și cea mai cunoscută scriere a lui B. este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă (1801), o adaptare după Argirus historiaja a scriitorului maghiar Gyergyai Albert, care devine în intenția autorului român o alegorie a cuceririi Daciei de către Traian. Desfășurarea epică a Istoriei... este asemănătoare cu aceea a basmului Prâslea cel voinic și merele
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
pe care o prețuia pentru „scoposul ei cel mai curat esteticesc și moralicesc”, „scopos” care apărea ca un criteriu important și în judecarea raportului dintre artă și realitate. SCRIERI: Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă, Sibiu, 1801; Gratulație întru cinstea preasfințitului domn Vasile Moga, episcopul neunit în M. Prințipat al Ardealului, Brașov, 1811; Cei trei frați gheboși sau Trei bărbați și o muiare, Brașov, 1843. Traduceri: Flavius Josephus, Risipirea cea de pre urmă a
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
mână și am observat că Își vopsise unghiile cu negru. Lumina dimineții, care intra pe geamul lateral, Îi scotea În evidență barba și mustața nerase. Alături de părul lins, răvășit, vopsit, acești muguri portocalii erau ca viața renăscând Într-un peisaj pustiit. ― Bună dimineață, dragă, spuse el. ― Bună. ― Nu prea ești În apele tale, așa-i? ― Îhî, am spus. Am fost destul de beată aseară. ― Mie nu mi-ai părut chiar așa de beată, draga mea. ― Ei bine, am fost. Jerome abandonă ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se înălțau din loc în loc pe terenul pustiit. Îmi trecu prin minte o idee. Du-le la subsol, la nivelul doi. Din câte știu eu, acolo e un furnal ecologic. Depozitează-le în camerele goale, dar nu și în aia care se află sub laboratorul de biologie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în care urma să funcționeze administrația provinciei românești dintre Dunăre și Marea Neagră au fost luate măsuri pentru înlăturarea distrugerilor materiale provocate de conflictul militar desfășurat aici în anii 1877-1878, în acest sens, fiind inițiat un proces de repopulare a regiunilor pustiite. Astfel, au fost inițiate legi privind împroprietărirea cu pământ a foștilor combatanți din 1877-1878, precum și a celor ce doreau să se stabilească în regiunile izolate din Delta Dunării și din regiunile centrale ale Dobrogei, slab populate ca urmare a condițiilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
comerciale ale Marilor Puteri au determinat crearea în principalele centre administrative ale Dobrogei de consulate, prin intermediul cărora Europa va cunoaște mai bine realitățile zonei 80. Hector de Bearn, care însoțea armatele ruse în 1828-1829, consemna că pe lângă multe sate, majoritatea pustiite, continuau să existe în Dobrogea și centre urbane cu bazaruri și moschei. Astfel, Babadagul avea 500 de case, Tulcea avea doar 20 de case, în timp ce, Sulina intrase într-o fază de decădere. Alte centre importante erau: Mahmudia declarată oraș printr-
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin. Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieți de poezie, Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc, Și-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie, Când în vieața pustiită rîde-o rază de noroc. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat, Și-am svîrlit asupră-ți, crudo, vălul alb de poezie Și paloarei tale raza inocenței eu i-am dat. {EminescuOpI
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și ascultă dus din lume a ei dulci și timizi șoapte. Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele Trece-n lume fericită, înger, rege și femeie; El răscoală în popoare a distrugerii scânteie Și în inimi pustiite samănă gândiri rebele. Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, Cîteodat- - deși arare - se-ntîlnesc, și ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorința lor aprinsă. {EminescuOpI 52
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pe colo mai străbate, cîte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată. Altfel șuieră și strigă, scapără și rupt răsună, Se împing tumultuoase și sălbatece pe strună, Și în gîndu-mi trece vântul, capul arde pustiit, Aspru, rece sună cântul cel etern neisprăvit... Unde-s șirurile clare din vieața-mi să le spun? Ah! organele-s sfărmate și maestrul e nebun! {EminescuOpI 159} SCRISOAREA V Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea Când dormea, tăindu-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rîndurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecînd, Și se duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngîn numai cu el! {EminescuOpI 215} LA MIJLOC DE CODRU... La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniș La voiosul luminiș, Luminiș de lângă baltă, Care-n trestia înaltă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce." 29. "La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stînci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30. Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe de aur, îți vei sulemeni ochii; dar degeaba te vei înfrumuseța: ibovnicii tăi te disprețuiesc, și vor să-ți ia viața. 31. Căci Eu aud niște țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pace și în fundul inimii îi întind curse. 9. Să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri, zice Domnul, să nu-Mi răzbun Eu pe un asemenea popor?" 10. "Munții vreau să-i plîng și să gem pentru ei, pentru cîmpiile pustiite vreau să fac o jălanie, căci sunt arse de tot, și nimeni nu mai trece prin ele; nu se mai aude în ele behăitul turmelor, păsările cerului și dobitoacele au fugit și au pierit. 11. Voi face și Ierusalimul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
o voi da." 10. Așa vorbește Domnul: Se vor mai auzi iarăși în locul acesta despre care ziceți că este pustiu, că nu mai are oameni nici dobitoace, se vor mai auzi iarăși în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, pustiite, lipsite de oameni, de locuitori de dobitoace, 11. strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cîntecele mirelui și cîntecele miresei, glasul celor ce zic: "Lăudați pe Domnul oștirilor, căci Domnul este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!" Glasul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
răceala de gheață ca să-ți poți da seama că nu mai e nimic de făcut. Altfel, nimic nu te poate convinge. Capul mi se golise. Nu mai știam de mine. Eram foarte tensionată. Nu-mi curge nici o lacrimă. Mă simțeam pustiită. Parcă mă prostisem. Doar corpul mi-l mișcam. Trebuia să fac o înmormântare în stil budist. Nu avem nimic în cap și de aceea nu îmi dădeau lacrimile. Dacă ai capul gol, nu poți plânge. Ciudat era faptul că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a ales." 8. "Așa vorbește mai departe Domnul: "La vremea îndurării Te voi asculta, și în ziua mîntuirii Te voi ajuta. Te voi păzi și Te voi pune să faci legămînt cu poporul, să ridici țara, și să împarți moștenirile pustiite; 9. să spui prinșilor de război: "Ieșiți!" și celor ce sunt în întuneric: "Arătați-vă." Ei vor paște pe drumuri și vor găsi locuri de pășune pe toate coastele. 10. Nu le va fi foame, nici nu le va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
împrejur, și privește: toți aceștia se strîng, vin la tine." " Pe viața Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă, și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și cei ce voiau să te mănînce se vor depărta. 20. Fiii aceștia de care ai fost lipsit, vor spune mereu la urechile tale: "Locul acesta este prea strîmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
plînsului, o haină de laudă în locul unui duh mîhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui." 4. "Ei vor zidi iarăși vechile dărîmături, vor ridica iarăși năruirile din vechime, vor înoi cetăți pustiite, rămase pustii din neam în neam. 5. Străinii vor sta și vă vor paște turmele, și fiii străinului vor fi plugarii și vierii voștri. 6. Dar voi vă veți numi preoți ai Domnului, și veți fi numiți slujitori ai Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
acum, o societate pe temelia fricii, dar pentru toate acestea îți trebuie geniu, sau nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă, nu drama unui singur om, a unei singure familii, ci a tuturor, a miilor de destine pustiite, după care asasinii se spălau pe mâini cu petece de conștiință rămase, unii mândri chiar, ce a fi făcut ordinea de care erau convinși a fi necesară în numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai închisorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mitch ne-am privit în ochi și a fost ca și cum aș fi atins un gard electric, am simțit un bâzzzzz de conexiune. El înțelegea; era singurul care înțelegea. Am privit direct în ochii lui și până în adâncul sufletului lui dezolat, pustiit, și am recunoscut ce vedeam acolo. Capitolul 10tc "Capitolul 10" Oamenii se așezau și se țineau de mână cu cei de lângă ei; am reușit să mă strecor între femeia cu sandalele din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu amețeală: în halul ăsta mă adusese moartea lui Aidan, să trebuiască să-mi pierd timpul cu ciudații ăștia. Dar oare chiar erau ciudați? (În afară de Fred Strigoiul, care era un etalon al ciudățeniei.) Nu erau oare doar oameni cu sufletul pustiit? Sau cu un cont gol, în ce-o privea pe Mackenzie. Nu le spune băieților. - Barb mi-a făcut cu ochiul și a arătat spre poala rochiei. - Ar lua-o razna dac-ar ști că umblu fără lenjerie. Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
seamănă cel mai bine dintre toate cu niște broaște enorme, lipsite de văz, cu o singură trăsătură specifică: sunt făcuți în întregime din piatră. Originile lor se pierd în negura misterului. Probabil vreo radiație care le-a distrus planeta - acum pustiită -, a cioplit în stâncă aceste capodopere de inteligență și, în același timp, le-a zăvorât în capcana tragicei ironii a imobilității cvasitotale și a izolării complete. Căci aceasta este tragedia gorfilor: nu numai Thera, dar și întreaga Endimiunse sunt lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]