456 matches
-
la vedere. Dar ceea ce dispare totuși se vede, apare în dispariția însăși; priveliștile neprivite rămân în vedere, însă numai ca imagini desprinse de lucrurile pe care nu le mai reflectă. Imagini pure care se arată pe sine într-o lume pustiită, evacuată de realitate. Semnifică ele ceva în absența lucrurilor reale, în chiar dispariția oricăror semne în care sensul s-ar putea adăposti? "Dacă-am fi pus un soare crud să-i dea/ coroană, fața lumii-n haină nouă/ nu ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria de nespus a golirii, evacuarea care o lasă pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
robie// iată că rugul de jertfă/ urlă cu sânii pe cerul roșu/ și crucea mea de zăpadă/ cade în somnul fericit de valuri". Nimic nu apare decât în virtutea dispariției, căci ceea ce vedem se arată pieritor, coborâtor în negura unui decor pustiit, mistuit de absență. Dar nu chiar totul e absent; ceea ce rămâne în urma deprezentificării strălucește ca urmă a ceea ce a fost, dâră luminoasă a trecerii spre neființă. Lumina e fiică a timpului; apare și dispare în voia curgerii temporale. Apare și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pro-misiuni. O clipă de vedere (Constanța Buzea) La o primă lectură a poemului Citera de Constanța Buzea 17, intuiția nu surprinde doar spațiul vesperal al stingerii, durerea pe care o comunică sfârșitul; ea înțelege mai mult, căci prin peisajul acesta pustiit însingurarea face ecou, iradiază în cântec de har: "mă doare câmpul dimprejurul meu/ cu greieri prinși de febra toamnei/ și care-mbătrâniți fără scăpare/ cântă deasupra oului lor negru/ cântă-nzestrând tot restul lumii/ cu sfântul dor de izolare/ înstrăinându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
boaba de strugure a clipei de față să poți întrevedea/ Purpura incendiului ce va mistui lumile" (Aproapele meu, Heraclit, vol. A cincea esență, în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri, vol. Reculegeri, 1981, în op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 166), absorbit în Fondul pe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vizuală iconografică culege și dezvoltă imageria verbală a bibliei. Un alt simbol foarte prezent în biblie este cel al templului, lăcașul întâlnirii dintre Dumnezeu și poporul său; este un spațiu care poate fi necinstit și pân‑ gărit, curățat și restaurat, pustiit și distrus. În cartea Apocalipsului, el rămâne un simbol impunător. Dintre icoanele care înfățișează evenimente care au avut loc în templu, cum ar fi Prezentarea la Templu a Fecioarei cu Pruncul, se desprinde un puternic sentiment că aici este spațiul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
sovietic ia naștere o viață politică explozivă, în care curentele național-populiste nu sînt mai puțin influente, dar în care partidele de inspirație creștină au dificultăți în a se dezvolta. Transformări durabile CDU de la reorganizare la reunificare. În Germania anului 1945, pustiită, divizată de către Aliați în patru zone de ocupație, o viață politică normală încerca să se reorganizeze într-o manieră disparată. În mod paradoxal, tocmai în zona sovietică au fost luate primele inițiative, chiar din iunie 1945, în sînul unui Block
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mai bine urmele unor timpuri nu prea îndepărtate când în România își mai găseau încă locul, pe lângă academicieni și doctori în științe de tot felul, și vreo 15 milioane de țărani. Într-o țară cu agricultură ruinată și cu sate pustiite, într-o țară în care țăranii nu au dreptul să cumpere pâinea pe care o muncesc cu brațele lor, nu e de mirare că un muzeu al statului a ajuns aproape ceva subversiv, un fel de sfidare aruncată anilor lumină
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar simt că putem fi mari prieteni, că amîndoi sîntem marcați de acea dezordine interioară care ne duce spre capodopere. Nu, limbuția nu este o sintagmă a celor aleși, dacă vorbesc prea mult e semn că de obicei stau singur, pustiit, dar știu că mă vei percepe, nu atît frumos, cît mai ales corect. "Hazardul-rege" ne-a întîlnit. Este bine că nu semănăm cu răutatea, cu egoismul subțire al celor plini de truisme. Corespondența noastră nu poate fi o plictiseală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
noastre, totuși nu se întoarce atît de curînd, așa încît trebuie să împiedici marile rigori ale anotimpului, care se petrec atunci cînd el se rotește; dar, în pofida neajunsului frigurilor și gerurilor, el va reînvia cu binefăcătoarea sa căldură întreaga natură pustiită. 94. O observație însă asupra acelei părți a rezoluției Conciliului roman și a lui Grigore, care a produs atîtea vorbe rele și atîtea calomnii împotriva Scaunului apostolic, adică soluția jurămîntului de fidelitate acordat supușilor regelui Henric, nu va fi fără
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană, mai întâi de mamă, apoi și de tată, Doina asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă de prezențe, obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate, prietenoase, simpatice, cumva complice, atât de deosebite de cele ale actorilor de pe scenă. * Eram foarte beat când am aflat că a murit Tudor Vianu. Trăsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
preoți s-ar gândi serios, că războiul împinge omul să își sfâșie propriul frate, nu ar mai găsi cu siguranță - dat fiind că aud spiritul Evangheliei - atâta entuziasm în descărcările lor belicoase. Orașe rase de pe fața pământului, regiuni foarte întinse pustiite, popoare întregi înfometate, perspective ale altor catastrofe, o zi de mâine de mizerie și de probleme înfricoșătoare, o reconstruire ce va trebui făcută fără de mijloace și poate printre neînțelegeri civile mult mai dificile. Ce facem noi preoții, noi persoanele consacrate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
îmi amplifică starea melancolică: Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândunele Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând. Și se duc ca clipele, Scuturând aripele Și mă lasă răvășit, Pustiit și amorțit Doar cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el. Muzica versurilor simple e în discordanță cu anxietatea frustrărilor mele. Trupul slăbit pare că se eliberează, împins de această dematerializare a naturii. E o senzație dureroasă și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă!! Ați plecat?! Țăranii se îmbulzesc de plecare, uită să se mai ploconească. Se grăbesc, nu care cumva Măria sa să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei, acu că mi s-a zburătăcit oștirea, ce-i de făcut, boieri dumneavoastră? V-ați înghițit limba? îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au vrut Dumnedzău și s-au milostivit de-au dăruit pe măriia sa Radul (Mihnea) voievod cu domniia Tării Moldovei, când am venit și eu cu măriia sa, aflat-am mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și toate satele răshirate și pustiite, căci...de la mănăstiri de la Dionisiate, călugării n-au mai venit nici au mai purtat grijă de metoh și de sate ce-au lăsat tot de s-au pustiit.” - Ultima oară când i se amintește mănăstirii Hlincea că se află sub
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1703 (7211) - și același voievod face o nouă danie mare mănăstirii Sfântul Atanasie: „Io Constantin Duca voievod...socotit-a domniia mea și pentru svânta mănăstire Copoului, care este din sus de târgu, de Iași, între vii...fiindu de câtăva vreme pustiită și răsipită din vremile răscoalelor și nepacea și greul ce-au fost în țară, domniia mea o am grijit și o am acoperit și o am îngrădit și casă lângă svânta mănăstire din temelie și cu cărți...și o am
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
străină, și se leagă tovarăși, fără ca feciorul străin să știe că Bogdan e fiul Domnului. Ostrov Feciorul lui Jder arată amărăciunile lui, că bătrânul Jder e-nchis pe nedrept în Suceava, la pâra unui dușman, că casa i-a rămas pustiită, averile părăduite, jupâneasa nenorocită. Pun la cale eliberarea prin silă a lui Jder. Bogdan se duce în recunoaștere la Suceava la o zi mare, și se întâlnește cu Voevodul. Acolo-i cere liberarea lui Jder, între altele, și n-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Păr-Negru întâlnește un convoiu în care găsește o fată de cneaz purceasă la o mănăstire de călugărițe și o salvează. Țara în pradă mișcătoare spre adăposturi. Viață nesigură ca subt bătaie de vifore. După ce trece furtuna, iar se alcătuiesc satele pustiite... Toate șuvoaiele și viforele tale Peste mine au trecut... VI. Cum trăiesc Ilisafta și Marușca și cu Manoluță. Cum au fugit și ei și s-au dus în munte cu harmasarii, tocmai la Ieslele lui Vodă, și au ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și pomi roditori (măslini, castani, smochini, migdali, castani, cireși, piersici etc., palmieri. Coastele muntelui au un amestec sărac de conifere, dintre care se înalță chiparoși lănci negre. Piatră, pietrării și iar piatră și pietrării. Case zidite din piatră cioplită. Localități pustiite în ultimul război; case încă ciuruite de bombardamente. Pe unele locuri, fasciști italieni au coborât măcelărind populație pașnică. S-au introdus în meandrele golfului și germanii. Ce dracu au căutat aici? L-au tot căutat și aici și aiurea până ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și străbunii noștri iubeau cu adevărat viața, cu toate lipsurile pe care le îndurau știau să-și înfrumusețeze existența plantând flori în grădină și crescând copii frumoși, viguroși. Mai deducem din urbariul acela că s-au înregistrat atunci 8 gospodării pustiite, cauza fiind plecarea în bejenie, decesul tuturor membrilor din respectivele sesiuni sau prin strămutare. Aceste spații libere urmează să fie distribuite de către nobil altor familii de iobagi în schimbul a diverse slujbe sau presatații. Cei mai mulți supuși și-au lăsat de izbeliște
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
argați, din care 59 de gospodării proveneau din moșteniri mai vechi iar un număr de 74 gospodării ipotecate dela rudele lor Teleki Imbre (50 de gospodării) și Teleki Ludovic (24 de gospodării). Și mai posedau încă alte 20 de gospodării pustiite, 13 din ipoteci și 7 provenind din moștenirea veche. Din urbariul întocmit atunci mai reiese că în satele respective mai existau și alți iobagi care nu au făcut obiectul înregistrării, ei aparținând altor nobili din marea familie, marea hidră ca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
străbuna învățătură „de a-și aduna bogății în cer” și nu se îngrijește decât de trupul lui, adunându-și nenumărate bogății materiale. Aceste lucruri efemere, însă, dispar la fel cum au apărut și lasă pe om mai gol și mai pustiit decât era înainte de a le avea: . Fiind o ființă liberă, omul își asumă responsabilitatea pentru faptele sale. Dar, încercând să scape cu fața curată înaintea propriei conștiințe și, indirect, înaintea lui Dumnezeu, omul găsește diverse scuze pentru acele fapte care
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și se duc pe rând, pe rând, Zarea lumii-ntunecând, Și se duc ca clipele, Scuturând aripele, Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit Și cu doru-mi singurel, De mă-ngân numai cu el! Somnoroase păsărele... Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm și florile-n grădină Dormi
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
originară din Țara Loviștei, pare să fie contaminată de scenariul vânătorii cerbului, căci flăcăul nu este înghițit de șarpe, ci răspunde la provocarea indirectă: „Este-un șarpe strămutat,/ Strămutat și-ntărâtat./ Oi leroi, da leroi Doamne!/ Multe drumuri a contenat,/ Multe-orașe-a pustiit,/ Multe sate-a sărăcit,/ Cocoane a văduvit,/ Coconași a orfănit./ Veste-n țară că mi-ș da/ Cine-n țară s-o afla,/ S-o afla, s-o adevăra,/ Că pe șarpe să-l o-moare?/ Nimeni în țară nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dar și de căldura care a cuprins inima mea ce suferise atâta. Stau și mă gândesc iarăși, voi, cu natura voastră sunteți în așa fel făcute, încât deși mai slabe în constituția fizică, sunteți niște regeneratoare de energii în sufletele pustiite ale bărbaților. Natura voastră și felul cum știți să alinați suferința sunt tocmai leacul vrăjit și câteodată singurul mijloc în stare să vindece bărbatul. Nu zic că sunteți toate la fel, că nu se poate pădure fără uscătură și cum
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]