535 matches
-
apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai deznădăjduit: — Pentru că acesta ți-e răspunsul, e vremea să-ți dezvălui o taină veche. Nu te-ai Întrebat niciodată de ce, când am fugit din Isfahan, soldații ne-au lăsat să spălăm putina cu atâta ușurință? — Lucrul acesta mi-a dat Întotdeauna de gândit. Dar, cum de ani de zile n-am văzut, din partea ta, decât credință, devotament și afecțiune filială, n-am vrut nicicând să tulbur trecutul. — În acea zi, ofițerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și gura cu eșarfe legate la ceafă. Furia proletară izbucnea în gesturi eroice, sinucigașe. Văzând la televizor ce se întâmplă, mulți bucureșteni se adunaseră la Leu. Ei răspândiră și zvonul că șeful, Cosma Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și tată de familie model”. Cerșetorii se fandosiră pentru taxa de ceremonie. Cristina le împărți bomboane de mentă. Ăia doi începură să urle, dar văzând că popa, țârcovnicul și groparii aleargă la Soliman fără să mai aștepte vreo răsplată, spălară putina și ei. Știau o scurtătură. Cerul se plumbuise de tot. Mai lumina doar stejarul în care își frânsese gâtul Bizonul Alb. Nu se auzea nimic, nu era o țipenie. Ciorile fâlfâiseră către îngropăciunea bulibașei. Rămăseseră doar castanii negri, despuiați. Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
șnițelească! Din ambele părți! Pe flancuri! Congruente! Două cu două! Să mor eu...! Dar, altă șmecherie zdravănă! Marele Alb nu s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei rămași în sat au ajuns la concluzia că dinspre Italia vin faianțe și gresii, aparate electrocasnice de ultimă generație sau tricouri imprimate, în timp ce dinspre Cajvana spre Italia pleacă putini cu varză sau șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri contra sentimente”, rezumă Ionuț și Cosmin. Literatura postmodernității vorbește deja de ceva vreme despre eu ca proiect de sine. Identitatea însăși ar fi deci un „proiect”. Fără să o știe, fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și de pe Sabinelor, și de dincolo, de peste Șină, și care cum venea pleca încărcat ? Și la câți am dat pe datorie, aș fi acum femeie bogată ! Și la frați le-am luat mobilă și le am trimis pachete peste pachete, putini de brânză, și mezeluri scumpe, și vinuri Dealu-Zorilor, ș acu nu vezi pe unu că vine... Că noi ce-avem ? E v-unu dân noi ciumat, de nimenea nu ne calcă pragu ? — Ei, ei, ce faci, ce faci acolo la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
1 lada mică,1 față de masă etc. 3.Obiceiuri la înmormântare Că majoritatea oamenilor simpli, țăranii vârstnici din Tanacu par resemnați în fața morții. Menirea hainelor de înmormântare și a celor trebuincioase pentru ceremonie, este ca urmașii să aibă cât mai putina bătaie de cap. Începând cu serile de priveghi, cănd rudele, prietenii, și vecinii stau în jurul celui mort, arzând lumânări și vorbind despre calitățile și viața celui plecat, tot ritualul e o împăcare cu destinul. 4.Hora Printre celelalte obiceiuri se
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
să-l muncească, că bărbații erau la război. Așa că i-au picat niște gospodari pe cap... Eu mă duceam cu oile, eram numai bun, și bătrînu’ Îi ținea gospodăria, făcea de toate... mulgea și oile... aduna cu pumnul căcărezele din putina aia de lemn plină cu lapte, nu știa să le mulgă, că oile se mulg prin spate și ele se speriau, făceau ca dracu’. Am rămas acolo un an. Îmi amintesc și acum gustul de ciorbă de praz și de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă întorc, dar... — Vrei să spui că n-ai făcut ce ți-a cerut N? Majoritatea oamenilor fac ce le spune el. — Am așteptat să văd ce se întâmplă. — Cu George? — Cu mine. Și cu George. — Deci George spală putina, liber ca vântul, pleacă cu femeia aia în Spania? Închipuie-ți, în sfârșit George să ne părăsească! N-o să mai avem despre ce discuta. Nu te simți ușurată că o șterge? Asta rezolvă o sumedenie de probleme, nu? Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grătare de uzo, o băutură inofensivă bine conservată în alcool. În încheierea acestei povești emoționante ne adresăm doamnei Pârțak, recent revenită dintr-o deplasare la madam Izbășescu, unul dintre viitorii mari întrepizi prosperi prin linia ecologică de umplut borș de putină direct din borcan. Madam Pârtzack, cum vă mai merge sufleul ? În primul rând dați-mi voie să salut pe ascultătorii dumneavoastră și să închid ușa că-i curent. Așa. în ce limbă doriți să conversăm? Sunteți...poliglotă? Poliglotă nu, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
movila de fise și p-aci ți-i drumul. Câștigasem peste o sută cincizeci de mii de lei, în câteva minute. O avere picată din cer! Ce inspirație bună avusesem să-mi încerc norocul! Și ce înțelept lucru să spăl putina înainte de a pierde! Deși hotelul era aproape, n-am avut răbdare să fac drumul pe jos și am luat un taxi. Când să cobor mi-a scăpărat prin minte, ca un fulger, ideea unei escapade năstrușnice: ce-ar fi să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Alexandru, director fiind numit învățătorul Șura Bărgăuanu. Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni iar În goană ca să-i anunțe pe majordomi, Îi găsi În grădină, Încercînd să-i taie drumul lui Palomino care avea de gînd să spele putina și le spuse că Julius dispăruse din vina Vilmei. Fiindcă se zbenguie mereu cu fantele ăsta. Era marea ocazie a vieții lor. Palamino zîmbi sfidător, deși În fond era Înspăimîntat, Încercă să le dea o explicație, să-i mai ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
albă se topise ca un fum. Mă gândeam că totuși n-avea unde să se ascundă în ierburile mărunte... „și te ții așa, după ele, tot timpul ?“, am întrebat, ca să mențin conversația. „De ce să nu mă țin, că am trei putini cu brânză de la ele, și lapte am, și ouă, de toate, am tot ce-mi trebuie, n-are decât să vină iarna...“ „Ouăle tot de la ele le ai ?“ „Cum adică de la ele ?“ ( Omul m-a privit din nou, mirat și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
safe, și asta arată c-ar putea să fie vreun falsificator de bani, dar lui i-au dat drumul după numai o oră de arest și un scurt interogatoriu luat de conu Costache. Când s-a văzut liber, a șters putina imediat. Însă îl urmărește discret cel mai bun vizitiu al Poliției. — Câți ani are? a pus mama întrebarea ei favorită. — A declarat 43, păi asta ar însemna cu patru mai puțin ca mine, dar eu zic că minte, nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi lei, rămânând cu mâna întinsă, după rest. Arăta cam pârlit, dar la Băile Grivița veneau tot felul de nespălați. Băieșul era foarte mândru de faptul că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn de atenție prin buzunarele băiatului, îi mai dădu vreo doi ghionți și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Liniște, sâsâi domnișoara Trixie, printre splendizii dinți falși pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te uită, spuse domnul Levy. Se crede într-adevăr stăpână aici. — În felul acesta își afirmă personalitatea. Te deranjează? Dinții i-au dat putină încredere în sine. Firește, îi porți femeii pică și pentru atâta lucru. Încep să înțeleg de unde-i vine sentimentul de nesiguranță. Am constatat că Gonzalez o ignoră tot timpul și o face, într-o sută de feluri, să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-am înțeles. Dar, peste putină vreme, eram iarăși singur. Și mă gândeam că acum singurătatea mea devenise aproape destin. ― Te obsedează, vezi, singurătatea. ― Și ce-ar trebui să fac? ― S-o împarți cu cineva. S-o împarți cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Bovo s-a uitat la mine în timp ce mesteca ultimul dumicat de azimă, după care a dat din cap. - N-am făcut niciodată rău cuiva și nici n-am de gând să fac. Voiam să-i fur banii pelerinului ca să șterg putina din locurile astea. Dacă-mi dai banii ăia, mă duc la spitalul de la apa Padului, la călugări. Am un văr acolo. Părea sincer. - Familia ta nu-i aici? l-am întrebat. A dat din nou din cap. - Au murit toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu? Am putea aranja tribuna, am putea împrumuta câteva fotolii... Uite, chiar aici, am putea ridica un eșafod discret, simplu, grațios... Și din resturile astea... am încropi un baldachin... Și dac-am aduce un covor roșu, închipuiește-ți ce efect... Și putină mătase, pe eșafod... și buturuga tronând într-un ocean de mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus. Ăștia fac pe oamenii subțiri, dar tremură bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada de nisip. Alături mai mocnea încă un rest de foc. Rămăsese numai un miez fierbinte cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se întorcea când pe o parte, când pe alta. Ăl bătrân privea bilele schelei. Avea niște ochi posomoîți și sub buză i se adâncise o dungă neagră. - Nu dormi? fl întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era în regulă și se strecurară repede dincolo de poartă, urmîndu-l pe bărbatul necunoscut care tocmise 217 acum trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum, nu mergeți cu el neacoperit? - Nu, făcu sec fratele mortului. Nu e timp de întrebat. Una din femei aduse două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]