444 matches
-
sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă rog, ascultați-mă: Va veni, acuma, o clătinare, o zgâlțâire, un cutremur, peste noi... Pământul se va despica, va crăpa, vor izbucni putori și flăcări și vor cădea mai multe căpătâie, de la gropi. Iar acolo unde vor pica crucile, morții vor ieși la lumină, ca furnicile, din mușuroi, stăpâniți, mânați și preumblați câinește, de o singură voință: Ca să vă împiedice pe voi, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
i-a zguduit de ziceai că-i sfârșitu lumii, tu, Mario, a zis Spală-Varză, ăștia ai tăi s-a scăpat pe ei de frică. Era vârâți unii-ntr-alții, și copiii zbiera, da baba Anghelina o pățise, nu ei, copiii, era o putoare, și uite-așa s-a zguduit pământu. Ei, copii, ce vrei, cumnate, a zis biata mămica, da baba Anghelina nu zicea nici pâs, numa așa-i clănțănea dinții și mergea crăcănată... E-hei, bătrână-bătrână, da vezi că să moară tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doamna Ivona, ce mai face domnu Niki... așa are să-i spuie. Se bucură Ivona când o vede, o iubește Ivona și o apreciază, și i se urăște și ei singură acasă, mai ales de când nu mai merge nici la servici. Putoarea de bărba-su, când îl cauți, o întinde la Matracucă. Se bucură Ivona și poate-i dă de azi cinzeci de leii ăia - ce e cinzeci de lei la banii lor ? Ce e cinzeci de lei la o casă mare ? E
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putere, ea se-ngrijea de casă, ea se-ngrijea de flori și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe numele babii ; toate-ale ei și mai primea și pensie de pe urma lu bărba-su. A murit el la zdup, a murit el la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dacă nu și-ar fi avut singură grije de ea, de mult ar fi fost la biserica Capra, lângă mămica ! Tot stă lângă zid, tot încearcă să-și aducă aminte, și-odată i se face lumină-n minte : numai la putoarea de Ivona putea să-l fi pierdut, că numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cine știe cine... Da nu-i nici țipenie de om în curte. Și-o liniște - numa sus, la fereastra mansardei, fâlfâie niște guguștiuci vineții. Acolo a stat baba, și cu fii-sa, și cu nepotu-su, după ce l-a luat pe Ioaniu și putoarea de Niki le-a lăsat p-amândouă baltă și-a plecat la Matracucă. Cam p-atunci începuse să se ducă pe la cliente p-acasă, că de-nchis le închisese prăvălia, și ea ce să facă ? Putea să intre la coperativă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bine pân ea, n-o orbește ; atâta, că nu-i vine să-și crează ochilor. Nu pricepe. Și guguștiucii, zvârrr ! spre mansardă. Ca să vezi, zice, că nu dinspre oraș vine... Ca să vezi, că nu dinspre poartă vine-ncoa. Ca să vezi, putoarea dracului, că din casă iese !... Ivona ! Cu cipilica ei gri, cu paltonu verde, cu vulpea la gât, vulpea aia argintie de năpârlește, d-a tot vrut să o vândă la Consignația și nu i-a primit-o ăia. Ea știe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
telefon la servici, la Vulpe. Și-a răscolit ei, vulpea de Ivona și cu zurliu de bărba-su, a răscolit ei cartieru, a-ntrebat și la miliție, și la spitale. Pe unde n-a fost ei atunci, pe unde n-a alergat putoarea de Niki, d-a ajuns el și pân-la morgă... A alergat de i-a ieșit limba d-un cot, nu că murea el de dragu lu soacră sa, da ce-ar fi zis lumea ? Ar fi zis lumea că, dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mă, da dân când în când baba tot dispărea : ori că era mult mai vicleană ca ei, că se știe că ăștia de cade în mintea copiilor e de-o vicleniiieeee... Ori că i-o fi deschis pe furiș ușa putoarea de gineri-su, să se vază odată scăpat : s-o lovească tramvaiu, să-nghețe de frig - că tot dezbrăcată pleca soacră-sa... I s-o fi urât cu ea-n casă, să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-ai la ce să te aștepți, decât numa la rele. E-he, îl mirosise ea demult, demult îl vânduse ea și-l cumpărase - numa zmintita de fii-sa nu se uita-n gura ei. Că ce i-a zis putoarea de Niki, Zmintita a crezut toată viața ; și dac-o punea ăla să-nghiță flăcări, păi să nu crezi că n-ar fi făcut-o, numa să-i intre-n voie. Păi uite-o și-acu ce se mierlăie la telefon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în centru, merge-i-ar numele ! Și-o apucase toate bâțâielile când a văzut ceasu, da dân partea mea dă-te și cu curu de pământ, dacă nu știi să-ți potolești dracii singură... E-he, că de câtă vreme putoarea aia de Niki i-o fi bărbat doar cu numele !... Și e unele nerușinate ca iepele, care are nevoie de bărbat să le potolească. Dân partea mea, atâta pagubă, io, una, am zis bodaproste când am scăpat, însă omu ăla
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și la matracuce. Și zmintita de Ivona nu mai știe cum să-l mai lingușească, iote și-acu ce se mai mierlăie... Ee-tee, mierlăie-te tu, că pe el tot Farfuza-l comandă ! Tot Farfuza e generalul și dân vorba ei putoarea de Niki nu iese, a dracu țărancă, ce bine știe să-l țină ! — Dar nu cumva să uiți că la 7 e cununia lui Țuțu... Ei, nu, dar trebuie să avem timp, să nu sosim în ultimul moment, când e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp au întrebat-o iar, da de scos de la ea n-a scos nimica. Ceva își mai aducea ea aminte, că tot bâiguia : — ...era întuneric, întuneric, întuneric... și o pasăre albă, mare... — Muti a dormit într-un coteț... a râs putoarea de Niki. Unde să fi stat ea două zile ? Și cum se face c-a venit fără jachetă ? Asta ei, pân-la sfârșit, n-au mai aflat-o. Că madam Ioaniu, cât a mai suflat, a tot bolborosit și fără s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câinesc și duhoare de mortăciune, îl făcu să-și ducă repede batista la nas. Apoi, nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de frați, și urlă, și se-ncaieră, și mă strigă, care de care, că nici nu mai nemeresc pe ce să pui mai întâi mâna. Spală-i, dă-le să crape la toți, p-ormă deschide ușa să se ducă putoarea casii, să intre-o gură de aer, p-ormă cară lemnele de la magazie să aprinzi focu, tot cu mâinile-alea, parcă le văd și-acu, alea e mâini de copil, crăpate și rebegite ? Numa tu să duci greu’ casii la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea din zi în zi mai rău ! Dintr-odată, s-a prăbușit ! Ajunsese ca un copil mic... — Las’ că asta știu ! Las’ că asta mi-aduc aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie să-mi fi dat aur, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie să-mi fi dat aur, și n-aș fi ținut-o ! Și când ți-era lumea mai dragă, numa ce te pomeneai cu ea ! Numa ce-o vedeam c-apare, într-un cămeșoi, uite-așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
colțurile unde-i știu că s-aciuiază. Numa capra de cumnată-mea tot strâmbă din nas, nu și nu, că gazu miroase, păi, a ce miroase, zic io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că n-am nici picior de lighioană spurcată. C-altminteri, ce mă făceam cu casa asta putredă a lu Moapsa ? Că lemnăria toată e putredă, de veche... — Cu gaz ? Eu am folosit insecticidele noastre, dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pateu, o prăjitură uscată, da bani ? Să scoață ea bani ? Ferit-a sfântu ! îmi dădea ea doojcinci, da steteam pentru ei de dimineața și plecam înțepenită seara ! Da vezi ce s-a repezit Ivona în vestibul să-i deschiză lu putoarea de Niki ? De, bărbatu ei, omu ei ! Așa o să sară și lighioana bătrână când m-o auzi pân curte ! Biata lighioană bătrână ! Că ursuz, că mut, că rău de clanță, cum e, da știi că poți să ai în el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a povestit azi- dimineață că Moise trăncănește În baterie despre miracolele pe care le-am făcut În spital - astfel Încît știu ce mă așteaptă. Așa că e mai bine aici, chiar dacă putoarea din dormitor e aceeași, paturile cu saltele scobite sînt aceleași, igiena e aceeași, dar măcar nu Își bate nimeni joc de tine. Probabil că au aflat și ofițerii ce-am făcut În spital și mă răsplătesc pentru acte de curaj
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
striga după ea! Nu striga HEI, MUIERE! ÎL VEZI P-ĂLA CARE FUGE? P-ĂLA TREBUIA SĂ-L IEI DE URECHE! HEI, MUIERE ÎMPUȚITĂ! JEGOASĂ! CU TINE VORBESC! MIȘCĂ-ȚI FUNDUL DUPĂ REPETENTUL ĂLA CARE A TULIT-O, N-AUZI? PUTOARE!... Ce mare lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]