346 matches
-
Junimea, Iași, 1977; Zidirea și alte povestiri, Editura Cartea Românească, București, 1978, ediția a II-a revăzută, Iași, 1990; Arca (antologie), Editura Cartea Românească, București, 1979; Poezii, Editura Vitruviu, București, 1996; Nebunie și lumină (antologie), Editura Nemira, București, 1998; Cetatea Putreziciune. La Cité Pourriture, Editura Axa, Botoșani, 2000; Benedictus (antologie), Editura Compania, București, 2002; Zidirea (nuvele și povestiri) (antologie), Editura Junimea, Iași, 2002; Inel cu Enigmă. Opera completă, Editura Cartier, Chișinău, 2002; Suflet de seară (antologie), Editura Cronica, Iași, 2003. Traduceri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton ori greco-latin și din bogata floră taumaturgică (Vasiliscul cel bun, cârtița devenită solul preferat al actantului, melcul Adeodatul, miliardele de pureci care "puiesc" în praful
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
semințe, a două mirosuri distincte, fiecare având o "personalitate" și niște conotații opuse celuilalt: un miros este comod și familiar, celălalt este straniu și repulsiv. Este vorba, desigur, de sugestia culinară plăcută a semințelor uleioase, combinată cu aceea, neplăcută, a putreziciunii lor incipiente. Dar în această pagină, remarcabilă nu este împletirea mirosurilor, ci capacitatea naratorului de a le distinge atât de bine, de a separa mirosul "bun" de cel "malefic". Această capacitate aperceptivă ce deosebește cu finețe nuanțele diferite ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vizibilă să nu fie creația Diavolului. Imposibil, deci, pentru oameni să-și îmbunătățească soarta pe pămînt. În secolul al XI-lea, cînd ia naștere catarismul occitan, condamnarea lumii pămîn-tești este o atitudine răspîndită în sînul bisericii catolice. Un fluviu de putreziciuni, înghițind în cale femei și bărbați fără deosebire, bogați și săraci: așa arată lumea pămîntească în viziunea călugărului Anselme de Canterbury 86. Această viziune dualistă a lumii este prezentă de la început în doctrina creștină. Istoria creștinismului apare ca o reconfigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
singur. Cine l-a omorît pe Robert Chassagneaux? Din fericire, romanul nu explorează aceleași veșnice obsesii belicoase sau rușini greu disimulate, nu e încă un roman istoric, gratuit și inutil, ci se constituie într-o reflecție complexă și profundă asupra "putreziciunii coloniale", de la Indochina pînă în Algeria, ex plorînd modul în care aceasta infectează mereu și mereu societatea franceză, dar e și un roman de aventuri, fără ca între cele două subgenuri să se manifeste vreo incompatibilitate. Așa cum o indică și titlul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Odată închisă această indigestă paranteză diegetică, narațiunea se animă brusc: cei doi călători ajung pe domeniul părăsit. Îi întâmpină un peisaj care i-ar fi stârnit invidia unei Emily Brontë, primă sursă a terifiantului epic: "amestec de fertilitate și de putreziciune, cu flori cărnoase și păroase ca animalele vii și cu vietăți oribile, care se ghiceau mișunând în globul gras, înodându-se, târându-se, vânându-se; reptile și insecte cu o sută de picioare, moluște moi cu hidoase convulsiuni, lipitori înciotate în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vrea și de ce aleargă". În aceste condiții, senzațiile de repulsie provocate de mediu încetează, iar cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de abces mă împroșcau în obraz și în ochi, simțeam în gură gustul leșiatic și spurcat al putreziciunilor fermentate, pielea mă ustura de tăieturile săbiilor de papură și poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea încetează la fel de brusc precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat, încât nu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fizică în care s-a aflat abatorul comunal. Detalii asupra acestui din urmă aspect am descoperit într-un raport înaintat Primăriei Bacău de către medicul veterinar al orașului, Nicolae Gherghițanu (mai 1922): „Actualul abator este în întregime din lemn intrat în putreziciune; este un abator întunecos, cu o capacitate foarte mică, astfel încât, uneori, examenul cărnii se face noaptea; carnea se tăvălește în murdării, curtea este neîngrijită, nu există cotețe pentru porci, motiv pentru care aceștia sunt uciși în curțile măcelarilor; ghereta din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
taie și spânzură, salariile atât de grase, iar rezultate concrete trebuie să existe, ce naiba? Corupții vorbesc atunci când primesc sau dau bani grei pentru nu știu care daravelă; de aici pornește scara nonvalorilor și a lucrurilor făcute de mântuială; de la ei pornește toată putreziciunea societății, toată strâmbătatea, sfidarea avutului față de sărac. Bâlbâiții se fac că vorbesc, mai ales când sunt grăbiți, pentru a-și spune părerea într-o privință, sau poate pentru a comunica o dorință, dar vorbesc așa de greu, că nimeni nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Pentru că și eu am fost și am tot devenit un caz mereu mai special. M-au învins lenea, viciul. Poate și inteligența, nu sunt foarte modest, v-ați convins. Cum s-ar zice, sunt produsul, unii ar spune și simbolul putreziciunii. — Dumneavoastră, domnișoară și doamnă și tovarășă Strihan, l-ați cunoscut pe acest om deosebit. Intelectual și luptător. Virtualmente, un conducător : Lucian Hariga ! Are o poziție socială, ați văzut, mai bine zis avea o poziție socială bună. Casă frumoasă, lucruri de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
când ar pleca sau s-ar întoarce acasă. Bănuitoare cu toți, respingându-le bunăvoința. Judecători, inchizitori, rude de tot felul, sfătuitori, institutori și instructori ! Cosimo nu-i suporta. Considera, ca și dânsul, chinurile bătrâneții drept nenorociri otrăvite de neputință și putreziciune. O priveam, din nou, din pragul camerei. Absentă, anihilată, departe de vecinătățile cariate. Fiul n-ar mai fi tânăr. Ar simți nevoia să-și găsească descendența, situarea în timp. Și-l închipuia adesea pe Hariga în ultima lui dimineață, înainte de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și putreziciunea din noi. „Revoluția... șansa noastră de regenerare și tinerețe !“ Visul devenit minciună, speranța devenită minciună, lepra prezentului incendiată cu aceleași cuvinte otrăvite ! Trenul pare gol, dar suntem cu toții aici, împreună, morți și vii, înlănțuiți în blestemul eșecului. „Pomenim înaintea ta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
decât atât cât e în noi răzvrătire, iubire, incendiul de-o clipă. Clipa, adică prezentul, chipul viu, trecător, Prezentul, intrând, brusc, pe ușa compartimentului. N-aș râvni la liniștea bambușilor, nici la seninătatea orhideei, aș întinde peste zidurile ruinate de putreziciune o pânză albă de mătase, cer al începuturilor, pe care să-l conjur dimineața și seara și nopțile, iar serile, diminețile, până aș revedea renăscând cândva un copac iluzoriu. Scorburi golite, ca niște ochi măriți și morți, captând Divinitatea Răului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
constă în ridiculizarea idealurilor înalte. Viciile moderate condimentează marile virtuți. Unii îl reclamă pe cioban că a răpit libertatea oii salvând - o din gura lupului. Rămânem câteodată pătați cu găinaț de vise. Patul - un laxativ al iubirii. Țin unii la putreziciunile din ei ca la o avere. Bolnavul nu se supără pe boală, ci pe cei sănătoși. Ura poate fi solistă. Aria iubirii reclamă un duet. Și în legendă se intră uneori pe ușa din dos. Veleitarismul rămâne principala boală profesională
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. Sânt dincolo. N-am mai ajuns pe aici. Sânt steiuri de stâncă, tragice și mărețe. Intru în defileul putreziciunii, înțesat de carcase de om. într-o nișă găsesc - Evoe! - o formidabilă Armă. E ca un crin de transfinită lumină. Cu el înainte, ca o Bunavestire, pătrund în grota finală. Lupt cu Balaurul. N-am timp să văd cum arată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ieșiri, cea umedă sau cea uscată, lichefierea sau incinerarea. Cea mai neplăcută vederii unui om viu este imunda, amorfa, inomabila băltoacă putrefiată. Iremediabila murdărie. Imaginea fizică, dublul dublat, mă protejează de ce e mai rău, spectacolul distrugător al putrefacției. Piatra înăbușă putreziciunea prin solid, transcende josnicia prin marmură sau obsidian. Stela expurgă răul prin spectacolul lui. Catharsis optic. Într-o populație de profiluri precum cea prezentată de imageria ceramică greacă, Gorgona (la fel ca Dionysos) este arătată din față, în pragul regatului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la anestezia simțurilor. Sfârșitul încarnării, reducerea morții la un incident, scăderea bucuriei de a vedea, aceasta ar fi, pentru ziua de mâine, înlănțuirea pericolelor. Trista vălurire a vizualului este, poate, tot ce-i rămâne privirii prea protejate, când scheletul și putreziciunea, fetidul și umbra dispar din salubrul orizont cotidian. Renan, Viitorul științei: Va veni o zi când marele artist va fi ceva învechit, aproape inutil". Poate că o umanitate foarte puternică n-ar mai avea cu adevărat nevoie de artiști. În
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fericire, oamenii încă mor. Dumneavoastră și eu. Și întotdeauna înainte de vreme. Va mai fi deci loc pentru un Bacon, un Balthus, un Cremonini. Pentru un Robert Bresson sau un Kubrick. Toți creatori de imagini care vor să câștige cursa cu putreziciunea. Atâta timp cât există moarte, există și speranță estetică. Această încăpățânare în handicap ne va aduce numeroase rupturi în deliciile anodine ale vizualului. Tăceri verticale în zgomotul orizontal al comunicării. Chiar dacă viziunea cedează cam peste tot locul vizionării, moartea cea fără de leac
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
solicitat totdeauna imaginația. Nu în sensul că aș fi dorit să văd una de aproape sau să fac câțiva pași printre trunchiurile căzute la pământ acaparate de ierburi și de liane, pentru a simți amestecul de mister și pericol, de putreziciune și viață bestială. Sunt prea comod pentru o aventură. Și prea prudent pentru a mă expune să fiu mușcat de un șarpe veninos. Jungla m-a atras prin ceea ce o apropie de un labirint. Mi-a dat același sentiment de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate de lepră și scrofuloză. Amforele din capul scărilor erau atât de triste, de scrijelite, de galben-verzui, încît nu puteau conține decât mumiile prăfoase ale unor copii morți de sute de ani. Conac al putreziciunii! Curentul de pe culoare nu putea fi decât timp înghețat, timp galben ca amurgurile de iarnă. Până și vopseaua picturilor de pe pereți, închipuind scene enigmatice din vreo carte sfântă, făcuse viermi și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de nimfa 123
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu el o conversație. Dar el i-a ignorat laudele aduse numărului său de comedie cu un gest plictisit din mână. Aha, deci și tu scrii un roman. Despre ce e vorba? Este vorba despre un om care vede toată putreziciunea care există pe lume, spuse Mark, bulbucând și mai mult ochii, în timp ce Ashling se gândea că în curând o să-i cadă pe covor. E foarte deprimant, plusă Mark. Adică, incredibil de deprimant. Urăște viața mai mult ca pe însăși... viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu ochii ei de șase ani încrucișați comic, era Ashling. Lucifer, înainte de cădere, acesta era gândul care îi trecea mereu prin minte când se uita la fotografia asta. Păreau o familie perfectă. Dar deseori se întrebase dacă, chiar și atunci, putreziciunea nu își făcuse deja loc între ei. Repunând fotografia la loc, s-a întors în prezent. Trecuseră trei săptămâni de când îi sunase ultima dată pe ai ei. Nu era ca și cum uitase de atunci - se gândea la asta des, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de luminată și de aerisită pentru acea oră din noapte, luminile de pe tavan strălucind deasupra meselor de disecție și a sertarelor frigorifice. Era aproape la fel de rece Înăuntru ca și afară. O cantitate mare de dezinfectant aproape reușise să ascundă duhoarea putreziciunii de la autopsia din acea dimineață. Mirosul lui David Reid. Ajunse exact la timp să vadă cum fetița era scoasă din sacul mult, prea mare pentru ea. Era În continuare Înfășurată În bandă adezivă, doar că acum fâșiile maro lucioase erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hai, doctore. Declară decesul și lasă asta pe seama medicului patolog. Doctorul clătină din cap cu tristețe. — Mda. Poate ai dreptate. Biata micuță... Logan stătu afară În zăpadă, cu fața Întoarsă În vânt, lăsând frigul și umezeala să spele duhoarea de putreziciune. Doar că nu Îi lua și senzația de greață. Tremurând, Îl privi pe doctorul Wilson chinuindu-se să ajungă la mașina sa prin zăpadă. Imediat ce ușa fu Închisă, ieșiră la iveală țigările, iar doctorul se Înfășură În fum. — Norocosul naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]