1,343 matches
-
ele purta un fel de aură, mai exact lumina stătea ca un cheag irizată în jurul lor, creând acea senzație de imponderabilitate, cu toate că poziția lor relativă era aparent neschimbată. Și camera ei i se dezvăluia dintr-o dată ca un fel de puzzle spațial în care lucrurile s-au depărtat ușor unele de altele, ca și cum o mână nevăzută le-ar fi atins, încercând să le împrăștie pentru ca jocul să poată fi reluat de la început. Știa de-acum că era deja în lumea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu mișcări mult prea lente ca ochiul nostru grăbit să le poată sesiza, se îndreaptă leneș spre mare. În locul în care a stat pentru o vreme o iguană, aerul este dislocat, peisajul pare pentru câteva clipe golit, decupat, ca un puzzle de umbre și lumini din care a dispărut o piesă. Iguana este o prezență de timp și nu de carne, mișcarea iguanei ne dă mai degrabă o percepție a timpului decât a spațiului, pentru că ochiul nostru cu greu le poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care leșina în direct, fără sfârșit, la radio, cu clonții timpului mestecat de pendulă, cu scena acelor personaje cvasinecunoscute, un hibrid între ea și nedeslușirile din interiorul ei, o parțialitate pe care voia să o așeze ca în jocul de puzzle, lângă alte lingușitoare curiozități, descâlcite, descifrate, definitiv așezate în matricea existenței. Și se miră cum aleargă sprințară printre ele, cu o dispoziție cum nu mai avusese din epoca exotică a jocurilor de-a v-ați-ascunselea printre grădini îmbuibate de flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în acel timp să se fi construit altul, încât nici nu mai știi unde să cauți. Dar dacă timpul lipsă a fost astupat de altul, înseamnă că cineva, cândva va săpa pe sub oraș și va găsi felia din jocul de puzzle al vremurilor. Uită însă un lucru: Va mai trăi să se găsească sau va trebui să caute altă metodă? Cu aceste gânduri, nu observă cum, la colț, cineva vindea pe ascuns unui străin cu haine ciudate din plastic, mulate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi de acord cu organizarea unor alegeri netrucate. Erau doar manevre politice, cheia succesiunii nu o avea nimeni, și din păcate lucrurile nu s-au schimbat nici pînă în momentul de față. Cinci, șase, șapte, e ca un joc de puzzle, se gîndește avînd impresia că urcă treaptă cu treaptă scara propriei conștiințe, bifînd bucată cu bucată fiecare părticică a planului bazat pe aceleași motivații pe care se străduise să le adune de alungul anilor. A fost un drum lung, Geniule
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rezultă este doar năstrușnic și involuntar umoristic: „Cred, acum cred că / Pur și simplu poate să fie bine / Numai să bag un motor / Sub mormanul acesta de melancolii greoaie / Și apoi lasă-le să zboare care-ncotro, / Ca-ntr-un puzzle“ etc. (Bine) Ideea cu băgarea motorului sub un morman de melancolii greoaie ar putea fi folosită de o firmă de salubritate, dar nu prea își găsește locul într-o poezie. Este forțată, inexpresivă, iar unii critici cu mai mult temperament
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vineții, bucle tip Ludovic al XVI-lea... A iubit-o copii! În parcul Copou, toamna, elevii de la internat adunau frunze uscate; Petru și Genia îngrijeau spațiul dintre între două statui; frunzele putrede împrospătau memoria cimitirelor. Toamna se întregește ca un puzzle, particulă cu particulă niciodată nu a fost definitivă atâta timp cât în livadă a mai rămas fie și o singură frunză neclintită. Toamna este o stare intermediară între viață și moarte, așa cum bătrânețea este o trecere. Prin iarbă, frunzele mor îmbrățișate două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe, ungea rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu este sau un decupaj din ceea ce a excitat vederea? Nicio diferență! Chipul celui plecat din inimă se întregește în fiecare căutare. Chipul așteptatului se confundă cu cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spiritului. Unii motivează abstractizarea lui "nu se mai poate" prin raportarea la egoismul "nu este", iar alții, pur și simplu, justifică cerul din suflete ca pe o invidie a lui Dumnezeu pe propria creație. Nefericirile lui Petru întregeau ca un puzzle fericirile altora. Epistolele Corintenilor, Cântările Heruvimilor, Filocaliile, Viețile Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la stele. Oglinda se face țăndări, mozaicul dizolva pași: Unu, doi, unu, doi, unu, dooooooooi... Unu, doi, unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca într-o cabină de probă (umbra înfășoară golul). Nebunia există într-un destin de secunde, precum cioburile într-un întreg din oglindă; aceeași imensitate de cer în fiecare particulă, aceeași nemărginire într-un singur trup. Nebunia este precum un puzzle ce întregește inima: prima zvâcnire un timp prezent, următoarea același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învins, decorul; pe fața nevăzută a lunii, trece ca o absență pe jumătate sâmbure, pe jumătate piatră. La ce bun să numeri leșurile, dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau pașii nu interesa pe nimeni; urmele imprimau misterul, semnele se priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi auzi voci, muzică, vânt; florile au miros de primăvară neîncepută. Ați dormit neîmbrățișați și nu vă puteți explica cum de a fost posibilă visarea (polenizare într-o grădină suspendată de cer). Dimineața, asamblați scenariile ca pe niște piese de puzzle; când ați lipit și ultima piesa, visul și-a început proiecția în ceașca de cafea. Iarba are miros de primăvară. Femeia are miros de dragoste. Mama miroase a lapte. Tata miroase a șantier. Fetița, miros de păpușă tristă. Băiatul miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
radical din nimic și-l înmulțește cu doi (la numărător mereu cel care se împarte, la numitor atât cât încape o inimă largă), în care setea de a iubire este dată de circumferința roții Carului Mare. Fericirea nu se adună puzzle în trup, ci este însuși întregirea acestuia: ochi, sânge, cuvânt, tăcere, somn, furtună. Potir pentru suflet, trupul care iubește: "Luați, mâncați, acesta este trupul meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele meu!" Rupeți din mine ca dintr-un arbore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aparențele: Încă mai sunt urmă, Doamne, subțire umbră, tot mai subțire! Zăpada nu o pot falsifica, nu mă pot așeza ermetic într-o cruce, mereu mai rămâne loc pentru însingurare. Nu pot umple nelocuirea din mine cu decupaje dintr-un puzzle al cimitirelor săpate în cer. În jurul pomului, grădinarul, toamna, adună mușuroi de pământ, fierarul modelează fierul potcoavelor după amprenta îndepărtărilor, pâinea crește în vatră cât e foamea de mare; în jurul omului, absența adâncește gropi. Of, Dumnezeule, până și apa, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puternic de greață, se menținu pe picioare. Ce mult se schimbase! Atât de mult! Odată acest mister ar fi fost distracție adevărată. Cum se schimbă oamenii, situațiile, cât de sătul era de toate! Luă cutia cu el. Ultimă piesă din puzzle era să găsească sabia. O va face. La ușă se întoarse înapoi. Nu vroia că Amanda să bănuiască ceva. Puse totul la loc. Nu era bine nici să-i simtă mirosul. În timp ce se schimba, analiză obiectiv situația. Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se oferea se încadra perfect în acea dihotomie din chingile căreia Japonia nu voia să mă elibereze, nici după atâta timp, "noi și ei, ciudații niponi de la marginea lumii, freaks, maniaci și așa mai departe". Dintr-o dată, piesele separate ale puzzle-ului cădeau în locurile lor. Prietenii mei pensionari, domnul și doamna Norihiko Irie, plecând cu o altă doamnă pensionară în vacanță, în Canada, pentru patru zile, plătind numai pe avion patru mii de dolari, în condițiile în care două zile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
activi să se bucure în sfârșit de viață? Zâmbetul japonez drept răspuns, faimosul zâmbet de mască no, impenetrabil. Mister... Mai târziu am adunat o nouă piesă, de o valoare inestimabilă. Un întreg Weltanschauung se contura pe tabla de joc a puzzle-ului meu. Proiectul Oshima. Nume de cod: Insula vindecătoare. Participanți-cobai: un grup de cincisprezece japonezi, bărbați, femei, plus doi străini care nu-și aveau rostul, în speță noi, dar care urmau să asigure o viziune obiectivă, pentru că exterioară, și inovatoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de natură politică. 1.2. Definiții și delimitări ale sectorului public Înainte chiar de a apuca să reflectăm mai serios asupra factorilor ce ar putea explica existența Statului, prezența acestuia ni se impune tuturor, în forme variate. Numai reconstituind acest puzzle al administrațiilor putem realiza marea lor diversitate, precum și complexitatea relațiilor pe care acestea le întrețin atît între ele cît și cu alți actori economici, publici și privați, comerciali și necomerciali. Vom putea astfel să realizăm o tipologie a administrațiilor publice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
combinatorii de interpretare pot fi inventate cu succes la nesfârșit, fiindcă poezia lui Valeriu Mircea Popa oferă niște piese de joc extrem de plăcute care pot fi alăturate în cele mai diverse feluri. Nu este nici pe departe un joc de puzzle, pentru că rezultatele pot fi nelimitate, nu propune doar unul singur, indicat de imaginea de pe copertă. Critica de întâmpinare a fost destul de rezervată cu poezia lui Valeriu Mircea Popa. Să fie, oare, de vină închiderea foarte pronunțată a sensului într-un
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
ana, Elenă Badea Un film care evocă faptul că lumea e ca un puzzle și un thriller emoționant despre maturizare“ sunt două proiecții din cele patru pe care Noul Cinematograf al Regizorului Român le-a pregătit pentru publicul care va veni la Muzeul Național al Țăranului Român, duminică, 1 septembrie. “Tărâmul visurilor” (Beasts of
Un film magic despre supraviețuire la NCRR, în prima zi din septembrie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74132_a_75457]
-
substanța cinematografului filtrată prin povestea de dragoste. La un moment dat, Judit recuperează dintr-un sertar crâmpeiele a zeci de fotografii ale îndrăgostiților, Mateo-Lena, scenariul cu o voluptoasă doză de sirop, iar Diego le așază în fața lui Mateo, tot acest puzzle, cioburi ale unei existențe sfărâmate sau părțile unei povești pulverizate, film aparent imposbil de reconstituit. Imaginea se cuvine a fi raportată la un alt episod magnific din filmul lui Almodovar, când incapabil să vadă o scenă, ultima scenă din viața
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
Un job la Google nu cere doar să ai cunoștințe. De asemenea, ingeniozitatea este o condiție fundamentală de a trece de primele etape ale interviului. În cea mai mare parte, întrebările sunt ca niște puzzle-uri care caută răspunsuri pentru a desemna creativitatea, originalitatea și rapiditatea mentală. Angajatorul nu caută un răspuns absolut, ci preferă creativitatea și rapiditatea în procesul de gîndire. Scopul este ca viitorul angajat să aibă capacitatea de a reflecta asupra unei
Vrei un job la Google? Vezi ce întrebări poţi avea la interviu () [Corola-journal/Journalistic/67605_a_68930]