29,239 matches
-
să rîd? Tot felul de lucruri... Replicile unora... Balotă mă face să rîd foarte mult cu ceea ce-mi povestește și cu farmecul lui. Rîd apoi pe seama unor cărți, pe seama a ceea ce citesc, rîd și de lucruri ridicole, pot să rîd și de bucurie, și de plăcere, rîd și de înduioșare, fiindcă mă înduioșează multe lucruri. Încet, încet, am băgat de seamă, mi s-a mai schimbat dispoziția față de lume. În momentul în care nu mai aștepți nimic, în momentul în
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
unora... Balotă mă face să rîd foarte mult cu ceea ce-mi povestește și cu farmecul lui. Rîd apoi pe seama unor cărți, pe seama a ceea ce citesc, rîd și de lucruri ridicole, pot să rîd și de bucurie, și de plăcere, rîd și de înduioșare, fiindcă mă înduioșează multe lucruri. Încet, încet, am băgat de seamă, mi s-a mai schimbat dispoziția față de lume. În momentul în care nu mai aștepți nimic, în momentul în care devii liber, îți poți permite să
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
a mai schimbat dispoziția față de lume. În momentul în care nu mai aștepți nimic, în momentul în care devii liber, îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta tare necăjită în care trăim. D.P.: Eu te-am văzut rîzînd și de surprindere, uneori. M.P.: Da, ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
tare necăjită în care trăim. D.P.: Eu te-am văzut rîzînd și de surprindere, uneori. M.P.: Da, ăsta e un rîs manierist... D.P.: Un rîs instinctiv, foarte sănătos, pînă și aici se simte vitalitatea ta extraordinară. M.P.: Și de prisos... (rîde) D.P.: Și în poeme spui că totul e de prisos. M.P.: Păi, așa și simt, Dora. Așa simt. D.P.: În același timp, afirmi: "Eu adun cunoașterea". Care sînt binefacerile "vîrstei de fier"? Iată, luciditatea ți-e intactă. M.P.: Slavă Domnului
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
în relație, decât discursivul poem cu adresă dar care nu va ajunge la destinație decât cu un efect nul, mai bine faceți să rămână din 15 versuri doar 3: "Cu Bonnie și cu Clayde ținându-mă strâns de mână/ Trec râzând sălbatic prin locuri urâte/ Dovadă pe tălpile mele această rugină". Spicuiesc economic din datele oferite: "puțin trecută de 30 de ani, scriu de când am învățat să citesc, trăiesc în provincie, am nevoie de confirmare, am publicat două cărticele de poezii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13781_a_15106]
-
ni le-am permis, ca să vedeți cum sună mai bine în pasajele epurate, am vrea să vă fie mai clar ce trebuie făcut peste tot, în restul numeros al poemelor. Iată o autodefinire importantă: "Să nesocotesc, să surprind și să râd./ Este felul în care vă mai pot vorbi". Pe muchie de cuțit acest distih: "Să rupi o pagină din așternut,/ Să pui pe buze o culoare stinsă". Doar în aparență sună frumos: psalmi neolitici, sentimente timbrate; în schimb, "Și bate
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
-i adevărat că râsetele Andreei Marin par surori cu ale mătușii din Caracal după ce a căzut din car de-i zâsă unchi-mi-o: "Fă, proasto, dăduși cu capu^ de piatră, nu văzuși gardu^?" Ea l-a aprobat din cap râzând și așa a rămas, da^ care-i baiu^? Vorba ardeleanului. Fratele meu, îți spun: râsetele Andreei sunt altceva, mă, un fel de bijuterii muzicale, în primă audiție, prelucrări corale după Marșul spre eșafod (v. H. Berlioz, Simfonia fantastică), Dansul săbiilor
Între ultraMARIN și NEGRU by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13856_a_15181]
-
la bloc, o căsuță la țară o mașină străină obosită, plus ceva bani puși deoparte pînă în zece mii de euro. Nici chiar românul majoritar, care trage mîța de coadă, nu percepe averea declarată a demnitarului drept cine știe ce. Ba chiar, o să rîdeți, cîțiva șomeri cu vechime și niște pensionari care ar cerși, dar se rușinează de vecini, mi-au demonstrat că aceste averi sînt plauzibile. Mai mult decît declarațiile de avere ale demnitarilor, discuțiile provocate de ele ar merita să fie subiect
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
urât/ și-atunci vorbim despre probleme filosofice/ eu îi spun că iubirea nu e oarbă/ ci doar puțin lovită la ochi/ și că e chiar frumos să strigi/ că ești viu când viscolul își cere afară/ iarna lui dar ea râde tace/ din când în când îmi face semn/ să sorb mai iute din cafea". E limpede că abia cu acest poem, care și el este departe de a fi perfect, înțelegem că nu de florile mărului ați fost premiat. Totuși
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
că sunt fosfene, o simplă iluzie optică, dar le zice gâze și îi place să creadă că dacă navighează prin mările pleoapei este pentru că le e foame și își caută hrana prin cotloanele lor. La dreapta îi încurajează ea uneori, râzând în hohote, la dreapta cred că veți găsi peștișori. De obicei, eu nu le mișc din loc, prefer să le las în voia lor, să asist la delicata lor derivă, fără obstacole, să urmăresc traseul simpatic al dârei lor, și
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
frontiera orientală a ochiului. În primele nopți ignoram încă faptul că era posibil acest schimb reciproc și de aceea când Martei i-a scăpat cea mai luminoasă, iar eu am văzut-o intrând, calmă și încrezătoare, pe marginea din dreapta, am râs amândoi, plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
râs, pentru că totul e un joc, și-i povestesc în șoaptă traseul său rapid prin pleoapa mea: ce cauți aici, jerpelito, răutate, ce vrei să arăți cu zigzagul ăsta Pungășițo exclamă Marta; șmecherițo exclam eu, și deodată ne pornim amândoi, râzând complice și reconfortant. Cu o veselie cam improprie în cazul meu, pentru că nu este deloc ușor să ții în frâu o asemenea fosfenă, mai ales după ce i-am zis stai cuminte, odihnește-te, că mâine trebuie să ne sculăm devreme
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
În acea perioadă mergeam cu prietenul meu, Brach, prin cartierele studențești să vedem filme. Pe atunci erau la modă filmele de groază, mai ales cele englezești. Observam că cu cît filmele erau mai "de groază", cu atît lumea din sală rîdea mai cu poftă. Și atunci i-am spus lui Gerard: Hai să facem un film de groază, intenționat comic. Și așa s-a născut "Balul vampirilor". Între 1968 și 1980, Roman Polanski ajunge în centrul scandalurilor, după triumful lui "Rosemary
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
din care manelele se aud răspicat. Bat un fel de pas, în batjocură. Șoferul descheiat la tunică, fără centură, cu țigara în colțul gurii, coboară șmecher și lăsă mașina cu portiera azvîrlită și cu muzica insuportabilă năvălind spre noi. Își rîde de colegi fără jenă, pe noi ne sfidează. Privesc năucă acest jalnic spectacol. Nici urmă de demnitate, nici urmă de respect față de gest și de încărcătura lui. Pe sub haina militară văd cum le saltă buricele în ritmul manelelor deșănțate. Nu
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește, când interpretează greșit un gest "mai liber" al Nadiei Martinetti, soția profesorului, pe care crede că și-o poate face amantă. Se năpustește, gafând, asupra "stăpânei", care-l respinge "râzând ușor, cristalin". Regretă imediat imprudența și-și promite să nu mai greșească, să-și tempereze "lăcomia", "orbirea", spre a nu pierde într-o clipă tot ce a adunat cu trudă. Ocolește aventurile, angajările riscante, sentimental se rezumă la relația, intrată
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
pruncilor din Bethleem. Cum îi arătam bunicii, care trebuia din nou să scruteze de aproape tabloul ținându-și lornionul în dreptul ochilor, se petreceau tot felul de lucruri nostime în acel tablou: un soldat alerga să prindă o gâscă, altul tăia râzând un porc, al treilea își făcea fără rușine nevoile lângă un gard; mai erau și alții, care smulgeau pruncii de la sânul mamelor și-i spintecau ca pe niște purcei guițând. Toți acești soldați de plumb își făceau mendrele, jucându-se
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici țipete bucuroase de fetiță. Îmbrățișate, cele două doamne râdeau și plângeau în același timp. Rămăsesem pe prag, în urma lor. De acolo am zărit în penumbra holului, coborând treptele unei scări interioare de lemn, o fată îmbrăcată ca și Gretel din povestea cu cei doi copii pierduți în pădure și
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
încât abia izbuteam să rostesc, șoptind și eu, ca de la gură la gură, doar: "Ja, ich bin...". Cât de rău mi-a părut când momentul acela de vrajă a fost brusc întrerupt de cele două doamne. După ce s-au îmbrățișat râzând și plângând, aducându-și probabil aminte de mine s-au precipitat asupra mea. Începea corvoada copilului bine crescut de o bunică nemțoaică. Trebuia să răspundă la întrebările întotdeauna aceleași, să se poarte cuviincios, să mulțumească mereu, pentru tot și pentru
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
dea o mână de ajutor soțului ei, se ridicase și, fără să arunce către el vreo privire, se făcuse nevăzută. Nu mai înțelegea nimic. După cum bătrâna doamnă cu părul alb și ochii șiroind într-una, de parcă ar fi vorbit și râs printr-o perdea de lacrimi, nu se potrivea cu imaginea Dittei Vogelsang, prietena poznașă din povestirile bunicii, tot astfel nu pricepea cum de fata atât de asemănătoare cu Gretel, care se aplecase gingaș spre el, îi prinsese obrajii între mâinile
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fetele din Pădurea neagră a basmelor germane, ci era într-adevăr o "doamnă", soția unui medic. Zărind nedumerirea din ochii mei, se grăbi să mă liniștească: "Stai, să nu crezi că vreau să-ți fac vreo injecție", și își scoase râzând halatul. Peste câteva clipe, urcam, sărind din două în două trepte, de mână cu ea, redevenită Gretel cu șorțul alb pe fusta înflorată, scara ce ducea spre acea Kinderstube ce fusese odaia ei de fată. Am pățit de atâtea ori
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și mustața și care în cele din urmă izbucnise într-un hohot de râs feroce făcând să i se zbârlească aceeași musață vie ca o cârtiță. Păi așa, zisese el, continuând să râdă, dar mai încet, înseamnă că aveți scriitori mari, mari de tot, ce Nobil? nu mai contează regret că nu-i cunosc, dar voi veni neapărat în România să-i cunosc... Beau? distinsul oaspete nu înțelesese. Marquez dusese degetul gros la
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
o încăpere alăturată, Mircea Dinescu însuși, cu un teanc de manuscrise în față, vorbea agitat la telemobil. Telemobilul îl ținea cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă corecta expeditiv printuri, manuscrise și dactilograme. - Citește asta, bătrâne Am citit și am râs. Era vorba de un scurt text care însoțea o caricatură referitoare la Irak. În timp ce americanii se pregătesc să dărâme de pe soclu, cu o funie trasă de un tanc, o statuie a lui Saddam Hussein, un irakian exclamă: "Bă, ia stați
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
azi. Se zbânțuia ca un rocker, urmat de toată formația. Dar adevăratul dirijor al cântăreților năstrușnici, ca și al întregii asistențe era Mircea Dinescu. Mi se părea că îl văd pe Scaraoțchi însuși, dirijând o orchestră de draci. Chefuiam și râdeam cu toții, în ritmul dictat de gesticulația funambulescă a poetului. Eram personajele unui infern vesel, eram România însăși.
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
de umor. S-ar putea vorbi, pe alocuri, de un eventual umor negru, orientat evident spre tragic: "E tînăr Homer/ și petrece/ Vestalele-l plac/ și-i așază dinainte/ flori felurite/ și pietre colorate// o dată pe an/ e voie să rîzi și de orbi" ( Ilustrată din Troia, p. 93). Ultimele două versuri transformă în grotesc peisajul bucolic din prima parte. De altfel, finalurile neașteptate sînt o marcă inconfundabilă a poeziei lui Ioan Morar. Versurile lui Ioan Morar sînt presărate cu un
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
prin dificultatea vocală pe care o implică. Nu-mi venea să cred, dar nu m-a oprit niciodată. - Ai cântat rolul ăsta pe scenă?, m-a întrebat. - Nu, dar poate l-am cântat într-o viață anterioară, i-am răspuns râzând. - Sunt convinsăť, a zis ea. Iar când am întrebat-o cine a fost o mare Elettra, mi-a spus: - Nu-mi amintesc dacă Elisabeth Grummer a cântat sau nu rolul Elettrei. Și a adăugat spre uluirea mea și a celor
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]