253 matches
-
Cum e posibil așa ceva? — Angajatorul meu are plăcerea greu de pronunțat de-a fi un oceanolog cripto-conceptual. Nu-i o ramură principală a științei, cum s-ar spune. În prezent e domeniul de activitate al unui singur om. — Aha. Am râgâit și gura mi s-a umplut de-un gust puternic și grețos. — Aha, am repetat. Nimeni se uită la mine preț de o secundă. — Ascultați-mă, nu arătați bine deloc. Vreți niște analgezice sau un paracetamol sau altceva? Lovi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mumei voastre, Țărâna. Vă lipiți Încrezători de muma voastră, Țărâna. Simțiți-vă dorința. Vă mulțumiți vouă Înșivă pentru că v-ați dăruit această dorință etc. Lungit pe un tatami jegos, Bruno simți că-i clănțănesc dinții de nervi; bețivanca de alături râgâia regulat. Între două râgâieli, expira aerul cu „Aaaaah!...”-uri prelungi, care-ar fi trebuit să-i exprime starea de relaxare. Pârțotina karmică Își continua numărul, invocând forțele telurice care iradiază pântecul și sexul. După ce trecu prin cele patru elemente, mulțumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îi plăcea să mănînce bine, ziua dormea iar, cînd înnopta, pleca la slujbă. Primăvara lega la vie. Toamna mustuia ciorchinii. Atunci obrazul lui roș se făcea blajin. Mintea îi era greoaie și, neștiind să întrețină o conversație, punea doar întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să treacă cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să mă ridic de lângă ea. Of, of, Tată! Capul Îmi bubuia ca În zilele tale de mare supărare, când dai cu trăsnetele peste noi și abia mă mai țineam pe picioare. Namila de femeie se răsuci Într-o parte și râgâi. Se trezi și se uită la mine cu ochi mici. Zâmbea așa, precum un câine sătul care n-a fugărit niciodată vânatul. Tată din Cer, măcar de n-ar afla Siloa vreodată de asemenea pățanie! M-am uitat de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
da! am răspuns și m-am repezit să mă acopăr cu clisă din cap până În picioare. Țânțarii ne-au lăsat În pace, așa că am Împărțit peștele și ne-am pus pe clefăit fără să mai zicem nimic. La sfârșit am râgâit și am căutat un culcuș sub un copac din acela cu crengi lungi. - Nu e bine, zise Enkim. Șerpi. Uite! - Îmi arătă el o ființă târâtoare, subțire și lungă precum o frânghie lucioasă, acoperită cu solzi mai frumoși decât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
atunci! Am luat-o spre Miazăzi. Micuțul Unu adormise la sânul maică-si, Înfășat În blănița moale pe care i-o dăruiseră femeile lui Aban. Nu i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers pe pământ drept, apoi drumul a Început să urce ușor, printre niște stânci uriașe, cioplite de Tatăl parcă, așa erau de netede. Aban Îmi spuse că pe vremea bunicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să adoarmă și se tot zvârcolea În brațele maică-si. Eh, una peste alta, terminaserăm de mâncat și ne petreceam timpul râgâind cu poftă. - Sănătate. Era cald. Aruncasem resturile de mâncare În apa molcomă, iar Enkim se dusese undeva mai sus, la o bulboană curată, cu gând să aducă o burtă de apă. Rămas singur cu Logon, Încercam să aduc vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tineri și vânjoși cu toții și se bucurau nevoie mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar carnea friptă Îi făcu să horcăie și să râgâie neîncetat vreme de o seară Întreagă. Tot flecăreau cu vorba aceea ciudată a lor - plescăituri și păcănituri, sorbecăieli și scuipături. Nu trecu mult și ne Învățară și pe noi câteva cuvinte de-ale lor, iar Unu fu cel dintâi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cel mai prost țânc de acasă? Nu era mai bine să fi făcut ca orice om din neamul meu? Ia... să mă fi dus eu la Siloa, așa, cum se duce omul, trufaș, cu pieptul În față, răsuflând gros și râgâind sătul, s-o apuc de mână și s-o trag după mine... Așa trebuia să fi făcut, că unul nu i-ar fi stat În cale lui Krog, ucigașul... Toți mă știau de frică și toți mă ascultau când vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-am spus, dar n-am Întrebat decât: - Cum ți se spune? - Sunt Wola, din neamul vulturilor. - Măi Wola, măi. Mai zi-mi o dată: cum spunea Bulut că o să trecem peste Marea cea mare? Wola se scărpină În cap și râgâi. Se uită la Mare și se zgribuli. Îi privi pe ai lui, iar ei Îl Îndemnară să vorbească. - Bulut zicea că așa e rămas de la Tatăl. Că o să vii tu, Vindecătorul vorbelor, și că o să ne duci către Apus. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vânzătorii de țară, aciuați prin cotloanele Occidentului. Acum aș dori măcar un lucru, să ne lase dracului în pace, că destul ne-a amețit pe vremuri. Și Doamne, de mi-ar trece cumva greața asta! Dimineața unui președinte După ce a râgâit și s-a scărpinat îndelung pe burtă, după o noapte în care Nuți l-a lăsat în pace pe motiv de Cocoș, marele șef de trib pedelist, domiciliat la Cotroceni, cu vocea lejer schimbată de coniacul sau votca de aseară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu gândul la binele obștei, ci pentru îndestularea chimirului propriu. Și uite așa e Bucureștiul zilei de azi, pe de o parte credincioșii, stând răbdători în frig cu ochii la cer și lumânări în mâini, pe de alta popii burduhoși, râgâind de sănătate, cu mâinile întinse după parale, iar din spatele lor dacă ești atent, vezi ițindu-se marii hoți ai României, în frunte cu politicienii de azi știind că atâta timp cât omul este cu gândul la credință, nu va crâcni oricât de tare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să-i iasă dorsalii. Unii, mai lingăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-te-n vestiar și freacă-ți-o puțin. tu o să faci direct nepoți până se uită o așa tigroaică la tine. - Ia da-ți-vă, bă, la o parte, să văd și eu sclava, să-i arăt un mascul teroare, râgâie Baronul. Da, mă, e sclavă de sclavă! Hei, blonda, ce buci, ăăă, ce blugi trăsnet ai! Crezi că ne încap pe amândoi? Blonda privește mirată spre gaura din care se zgâiesc la ea hălcile de carne transpirată. Nu se sperie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei nu par curioși, nu țin neapărat să te recunoască, să știe cine ești și ce vrei. Înăuntru, Împrejurul cazanului e forfotă și lume multă. Unii sunt ocupați cu golirea cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Cercetă zarurile, sub privirea batjocoritoare a lui Vitellius. Le lăsă să cadă de mai multe ori pe masă. — Sunt măsluite. Fața opusă lui Venus e mai grea. De aceea Venus e atât de binevoitoare cu tine. — Și ce dacă? - Vitellius râgâi de câteva ori, mulțumit. Și ce dacă? — În tradiția voastră romană vă este îngăduit să jucați și să faceți pariuri doar în timpul Saturnaliilor. Iar sărbătoarea Saturnaliilor s-a terminat acum câteva zile. — Unui guvernator îi este interzis doar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se simțeau ignorați, neglijați. Știi la fel de bine ca mine cât sunt de orgolioși. Dacă nu-i ungi, nu te urmează. — Ai anulat destule pedepse poruncite de Capito. Am auzit că, de cum ai venit, ai deschis practic porțile închisorilor. Vitellius încuviință, râgâind de mai multe ori. — Am anulat toate ordinele lui Capito. Am readus mulți ofițeri în posturile lor... Am anulat toate pedepsele, inclusiv amenzile... Am adus înapoi gărzile pretoriene care fuseseră transferate în legiuni - știi cât de greu le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așteptat cu casetofonul pregătit pentru Înregistrare un alt disc pe care-l presupuneam din aceeași categorie valorică și-am auzit, În premieră, elegantul semnal sonor al emisiunii, bună seara, băi, domnilor, băi, doamnelor, băi, domnișoarelor, după care-a urmat un rîgÎit În boxa din dreapta, era stereo. Am apreciat calm această neobișnuită formulă postprandială de introducere Într-un univers sonor, din nefericire realizatorii n-au mers pînă la capăt, așa cum ar fi fost de dorit, pentru a crea o atmosferă cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație radio, că Saramago a primit premiul Nobel de n-o fi fost Oscar, numele scriitorului variind În funcție de lungimea de undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și? Octav: Și maestrul le spune că pot să se sinucidă dacă vor... dar că e prea mare deranjul... Mona: Și? Octav: E, aici e aici! Aici vine nebunia. Omul cumpără Cola, o bea, rîgîie de plăcere și pleacă liniștit... Vrei să cumperi o Cola? Mona: Nu... mă gîndesc că e prea mare deranjul... Nu merită... Octav: Nu-i nimic, nu-i nimic... altul la rînd...! (îl vede pe turist și pe însoțitorul lui) Altul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se manifestă și în comunicarea didactică: a) gesturi care țin de pierderea controlului muscular asupra propriului corp și care pot crea impresia că performerul manifestă ,,incapacitate, indecență sau lipsă de respect" (a călca greșit, a căsca în timpul unei performări, a râgâi sau a te scărpina); b) gesturi care semnifică gradul de implicare al performerului în cadrul interacțiunii (gesturi agresive, hohote de râs nepotrivite cu situația); c) gesturi care exprimă o ,,regie teatrală nepotrivită" (pauze stânjenitoare de vorbire)113. Prin urmare, gesturile care
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
tradițional din cauciuc natural sau un tip de cauciuc sintetic numit poliizobutilenă. Acesta este folosit mai des din motive economice, dar cauciucul natural este totuși folosit pe plan regional și în Japonia. footnote> și bea whiskey pentru a se îmbăta, râgâind prostește și provocator în cele din urmă. Un prieten stabilit în S.U.A., îmi spunea că americanii nu au în gând decât trei lucruri: banii, mâncarea, pe care o consumă, mai mult procurată din fast-food<footnote FAST-FOOD FÁSTFUD/ s. n. restaurant de
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
munți ei au dispărut, locul lor fiind luat de cumplita hoardă a proletariatului agricol urbanizat cu forța, rupt de credință și de echilibrul natural al cosmosului rural, învățat să fure din fabrică și să spargă semințe în fața televizorului la meci, râgâind după bere în timp ce "doamna" suspină galeș după vreun prostovan latino din telenovele. De aici și inevitabila conotație negativă azi a termenilor derivați din numele foștilor locuitori ai satelor. Atlasul cațavencilor ar trebui totuși, în opinia mea, să folosească un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
figură, traversînd frunzișurile, sau dacă mă aplec să dau un bănuț unui om așezat pe trotoar iar el mă prinde deodată de braț și urlă spre mine: "Demonii, chipurile demonilor... dar dacă îi ameninț că-i omor, mă ascultă...!!" omul rîgîia, repeta acea frază la nesfîrșit, cu ochi de nebun, fără să-mi dea drumul și întorcîndu-mă acasă, în ziua aceea, am fost pe punctul de a-mi anula biletul de tren, uitînd într-o clipită scopul călătoriei, nemaiacordîndu-i nici urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]