362 matches
-
MAI DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA în timp ce hanul și Metodiu vizitau haremul, Iovănuț, călugărul cel tânăr, și Huruzuma, sora de lapte a tătarului, rămăseseră singuri. Care va să zică vii de la Râm! - spuse graseind tătăroaica, ridicându-se într-o rână. Iovănuț nu îndrăzni s-o privească drept. Educația puritană pe care i-o dăduseră acasă în familie părinții săi, răzăși în ținutul Neamțului, educație potrivit căreia femeia trebuie să stea la locul ei, nu să stea într-o rână, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o rână. Iovănuț nu îndrăzni s-o privească drept. Educația puritană pe care i-o dăduseră acasă în familie părinții săi, răzăși în ținutul Neamțului, educație potrivit căreia femeia trebuie să stea la locul ei, nu să stea într-o rână, îl făcea să tindă a se feri de apropieri periculoase. — Și cum îți spuneam - reluă Huruzuma - care va să zică vii de la Râm, nu? De ce nu-mi răspunzi? Călugărul cel tânăr ridică în sfârșit privirea pe sub gene, pregătindu-se să răspundă politicos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DRUMUL MARE Cum stau cei doi voinici acolo la marginea drumului, mai vorbind, mai înghițind, numai ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul voinic. Al doilea voinic se sculă într-o rână. — Ce vrei tu, murgule băiatule? - întrebă el. Calul arătă cu capul în direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm în direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aliniamente succesive dinainte stabilite. Și măcar de-ar fi fost înarmate, dac-ar fi observat la ele vreo pregătire de atac, intenția constituirii unei falange, a unui azimut... Nimic! Pur și simplu stăteau tolănite, acesta e cuvântul, tolănite într-o rână, dar într-o perfectă ordine, în șiruri drepte asupra cărora privirea lui bătea perpendicular. Căpitanul încercă din răsputeri să se trezească, se zvârcoli în pat, dar o forță mai presus decât puterile sale îl sili să stea în vis. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
capătul sofalei, cu spatele la mine, încălțându-se. Unul dintre șireturi se încurcase și tot trăgea de el, de parcă m-ar fi strâns pe mine de gât. —Colul meu uterin o să se bucure să audă asta, am răspuns eu, stând într-o rână pe un maldăr de perne. Nu mai e ce-a fost. Cred că are nevoie de o pauză. Mă săgetă cu o privire plină de ură, scrâșnind din dinți. De ce trebuie să iei totul în glumă? — Te rog. Urăsc întrebările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
numește pe aici șalul de inspirație ucraineană de dimensiunile unei cuverturi călduroase. Atelajul avansează cu opriri numeroase, pe un drum știut doar de Atanasie, alături de care, pe capră, e așezat Dragoș. Pe jilțul din spate, lângă Dora, așezat într-o rână pentru a putea coborî în orice moment, Ciprian care nu a renunțat la ideea de a-i însoți. E o noapte fără lună, foarte puțin luminată doar de zăpadă. Clopoțeii de la grumazurile cailor sunt muți, la fel ca și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai fie povestea altcuiva. Nici măcar nu mai e o poveste, ci realitate, realitatea ta! — E ca și când te-ai afla sub puterea unei vrăji, a observat Poetul Extrem de Netalentat. Trecându-și o mână prin păr, Asya s-a așezat Într-o rână În scaun, a tras câteva fumuri din țigară și a spus: — Dă-mi voie să-ți spun ce e isteria. Toate scenariile alea pe care le-ai scris pân-acum, Întregul serial Timur Inimă de Leu - turcul musculos, herculean trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
împrejmuit cu argint și intrigile îmi aduc aminte de Shakespeare Cristina deschide fereastra să treacă veacul și prin bucătărie Oare ce o fi făcând acum Regina Angliei în turn cu croșete de ceață? VENEȚIA Princiară Veneție păun exfoliat pe-o rână apa ta lâncezește în bijuterii Doar orgoliul mai ține deasupra labirintul tău de mistere și măști Țărmul se clatină marea îți surpă mormântul Semn rău am văzut pești zurând în Piața San Marco Ereticii îi hrănesc cu grăunțe se aprind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Prefectură, nimeni nu-i suflase o vorbă că primejdia pentru ordinea de stat ar putea veni de la niște ofițeri în retragere, niște pensionari ai statului care au tot felul de gărgăuni în cap și vor să pună țara pe-o rînă ori chiar cu fundu-n sus. Știa destule despre "inamicii ordinii de stat", erau din ăia cu două fețe, ziua merg în trăsură la Senat și țin cuvîntări, iar seara pun la cale demonstrații și tipăresc în ascuns gazete și manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deodată răsări un tapșan larg, între muncele. Era un loc drept, sălbăticit, plin de spinării bogate, printre care răzbăteau câțiva pruni pitici, strâmbi, răsuciți ca-ntr-o durere. În fund, pe clina unui muncel, pe iarba arsă, ședeau într-o rână două cruci de piatră. Un stol de potârnichi se ridică dintrodată din apropierea drumului, zbârnâind, se risipi și, împrăștiate, paserile pline și rotunde zburau pe deasupra tufișurilor, pe deasupra prunilor, apoi, cu aripile întinse, ușor încovoiate, lunecară spre crucile de piatră. — Ce caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se lăsă într-o rână și privi pe ușa colibei, în văi, coama înflorită alb a codrului de brad. Era încă lumină în liniștea de moarte. Moș Calistru tresări: —Unde-s cânii? — Aici. Bătrânul întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tremurând de tulburare, apucă în fugă, și când ajunse în preajma colibei, iar îl fulgeră parcă chemarea cornului. „Ce să fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adevăr, sau doar ai depănat, pentru o clipă, o poveste. Te întrebi cum poate. Cum rezistă. Umerii drepți, spatele încremenit. Lângă ea, un bărbat între două vârste, costum cenușiu, tipicul angajat al companiei japoneze, salary man. Doarme, căzut într-o rână, cu gura larg deschisă, servieta în brațe. Urmăresc progresia trunchiului lui moleșit progresie lentă, dar imperturbabilă, cu implacabilitatea deznodământului dintr-o tragedie grecească spre dreapta, acolo unde fata își așteaptă, în tăcere, soarta. Acum, este lăsat pe ea cu toată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu un rânjet dement. Motanu se scobește în nas, liniștit, când palma grea a plutonierului îl plesnește peste ceafă. Motanu se chircește și mai încasează două picioare în burtă. — Fumați, ai? Futu-vă muma-n cur! Bă, leșinaților, la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pline de grozăvie: câmpuri întinse acoperite cu apă învolburată, arbori și arbuști smulși din pământ cu rădăcinile incredibil de încâlcite împiedicate în trunchiurile altor arbori, și ei smulși, sau stâlpi de telegraf doborâți, case mărunte, din chirpici, aplecate într-o rână, cu pereții găuriți de șobolanii apelor mâloase care purtau scânduri, brațe de copaci, păsări moarte, oameni înghesuiți în câte o barcă, speriați de puhoi, grupuri cu cizme până la șolduri căznindu-se să acopere spărturile dintr-un parapet uriaș de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva, ne mătură, - Cum cineva mă cheamă-n casă, Când silă mi-e de pat și masă, Când doare sufletul cum doare dintele Și-s obosit să mai gândesc cuvintele. Gonit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy, dar domnișoara Trixie adormise din nou, într-o rână, mânjind canapeaua cu crema de pe față. — Ascultă, Zâna cea Bună! Cât te-a costat până acum acest mic joc? Și să știi că n-am de gând să dau bani ca să schimb tapițeria divanului! — Ai dreptate. Cheltuiește-ți toți banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dus în cămăruța ce ținea loc de cuhne. Pe măsuță se afla un coș. Cu o curiozitate nestăpânită, am ridicat un colț al ștergarului. De sub el și-au arătat obrazul rumen plăcinte poale-n brâu, alături de care ședea într-o rână, între două păhărele, o sticlă în care, după culoare, se ghicea o băutură din cele ce numai bătrânul știa să le facă... “Cine și când a adus aceste bunătăți? Fata din vis... sau din realitate?...” - mi-a fulgerat prin gând
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
afară începuse să se întunece, care suna ca un ultim avertisment: nous, les hommes sovietiques, le peuple le plus héroïque, nous sommes tous contre le fascisme roumain de votre Ceaușescu). După acest discurs, se întinse pe patul lui, pe o rână, întorcându-mi spatele ca un om mai mult dezgustat decât obosit. Am început să tremur - știam precis de ce: politica sovietică exprimată într-o franceză desfigurată de ură și combinată cu clarobscurul amurgului căpătase violența unei limbi extraterestre, semiumană, semibarbară. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fie și-așa, el mi-a oferit o șansă, și zicând asta, mi-a zâmbit, și a tras un șut în coșul de sub mine, și atunci a sunat de ieșire. Am căzut de-a binelea, pe spate și într-o rână, m-am lovit la fund și la coate și mi-am murdărit uniforma, iar de-acolo, de jos, de pe podea, până și soneria se auzea mult mai tare. Nea Klidész s-a uitat la mine și mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
-i în sala motoarelor? întrebă căpitanul Leeth, pe un ton tăios. - Asistentul meu și ajutoarele sale, răspunse mecanicul-șef, alb ca varul. Nu văd cum ar fi putut ei să... Simțiră o zguduitură puternică, iar nava se răsuci într-o rână și păru să se răstoarne. Grosvenor se pomeni trântit pe podea. Rămase o clipă locului, parcă amețit de izbitură, apoi spaima îl făcu să-și recapete cunoștința. Îi văzu pe ceilalți întinși pe jos în jurul lui. Unii gemeau de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]