2,010 matches
-
profesionist se oprește la un gard improvizat din sărăcie și conversează cu un cîine flocos și fără chef de vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr... ham-ham! Nu, zău. Mă sperii? Ieși în ploaie, javră puturoasă! Cîinele mîrîie mai încet și se covrigește în cușcă. Aa, deci te dai bătut, nu? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a terminat cu motanul? Eu am reușit să-i prind coada și Gheorghiță (hopa!) îl înțăncușa cu țepușa. Ce miorlăit de diavol scotea! Mă uit la cele două zbîrcituri umane. Baba era mai urîtă și mai antipatică decît Satana. Rînjea cu satisfacție cînd povestea chestia cu țepușa. Gheorghe aproba și oferea noi amănunte. Și? La o zvîcnitură s-a desprins o scîndură și a țîșnit ca din praștie. Răsuflu ușurat. Deci, cei doi ciocli n-au reușit să vină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
intervine Toma. Se mută la viloi dacă... Enervat puțin, Juncu nu se poate abține. Ieri ai schimbat uleiul la rablă și l-ai turnat la canal, se adresează malițios lui Toma. Rablă, auzi la el! Deja s-a boierit. Ne rînjește în poza de pe toți stîlpii, parcă îl gîdilă dracu'... Văzînd că lumea rîde în hohote, bietul candidat părăsește scena. Era amărît pînă la Dumnezeu. Un observator neutru îl însoțește puțin și apoi i se adresează: Dom' Juncu, pot să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu prețiosul lichid nu se îndura s-o transfere în enormul său pîntec din motive de invidie. Adică, ceilalți 11 însetați înghițeau în sec și-l fericieau pe grăsanul care avea ce bea, la o adică. Crîșmarul, care făcea politică, rînjea autoritar, dezgolindu-și cei cîțiva dinți de sus și de jos, dar care nu se păleau. Adică, fiecare se oprea pe un pic de gingie rămasă pe osul maxilarelor, dar nici vorbă să se nimerească măcar doi dinți bot în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că în momentul comiterii faptei clientul meu era iresponsabil de actele sale. În final judecătorul cel bun n-a avut ce face și l-a achitat pe animalul care și-a bătut joc de ea. Acesta, pe nume Șișu, a rînjit satisfăcut și a ieșit cu matahala aceea neagră ca smoala iadului. Liana plînge și repetă obsesiv: nu-i nebun, dom' judecător. În sinea ei a luat o decizie fermă: Îmi voi face dreptate. Șișu era aproape vecinul ei, la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
stea solid pe picioare și nu exista nici un dubiu că avea chef de harță. Ceva îl irită pe Ilarion și îl îndeamnă să curme discuția. Controlați-vă limbajul. Un sfat gratuit și deloc formal. Nu, zău! Ai prins curaj? Omulețul rînjește și, enervat la culme, ridică tonul astfel încît aproape că răcnește. Ilarion își dă seama că popenchiul din fața sa este capabil să scoată vreun cuțit sau naiba știe ce altceva și devine aproape instantaneu încordat ca un resort. Ce ragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
toți curtezanii, Blegul era cel mai mare și de aceea luase un aer de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la mine, rînjește o gură fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este în curs și scaunul de director se hîțînă. Într-o pădure din nordul Moldovei: Stați pe loc! Somează polițistul. Ce vrei, șefu'? Ce ai cu noi? Cele patru căruțe cu lemn furat se opresc și un zdrahon pornește drujba. Rînjind, se apropie periculos de cei doi polițiști. Stai că trag! somează cel care apără legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a șters ridurile, zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează felinarele. Se exfoliază strada cu picioarele desfăcute spre cer. Picioare subțiri cu mers legănat ca de trestie, suliță și frânghie până mai sus de grindă; Doamne, femeia asta... trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rostogolea când cobora scările; când le urca, fundul rămânea cu patru trepte mai jos. Zâmbetul Dorei semăna cu o desfăcătoare de păpușoi sau cu o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu, cu atât pacea limpezea viețuirea. Pentru unii, viața de obște, un sac de utilitate comună; se exfoliau pe scaunul spovedaniei, aruncau păcatele ca pe niște resturi menajere, căutau un model după care să-și plieze ridurile frunții, apoi își rânjeau sfințenia într-o oglindă de împrumut. Adâncul limpede doar dincolo de poarta cetății; chipul fericirii în obște ridiculiza decorul, fericirea de unul singur schimonosea icoanele; câteva tinichele hodorogite împărțeau libertăți. Petru, în fața altarului, cu lumânarea aprinsă, primea viză pentru o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot mai mult, tot mai adânc se simțea trup al zidului sau cel puțin inimă, sau cel puțin umăr, sau cel puțin deget de lut. Dincolo de gratii, libertatea își ascuțea colții, avea un zâmbet bălos, plastic, descompus. Dincolo de gratii, libertatea rânjea ca o lumânare topită pe mormântul spânzuratului. Petru a trăit mult prea ieftin pentru a pune preț pe ambalaje scumpe. Nejustificat era să moară mult prea scump, când în afara sinelui, dincolo de contur și de umbră, se întrupa doar singurătatea stâlpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dispoziție printre defrișorii din preajmă răspunsul mazilului. * * * Tovarășul Ilie s-a năpustit asupra lui Emil Zimbru cu șaizeci de întrebări pe minut, satisfăcut că a mai identificat un pui de năpârcă bun de exmatriculare chiar în preajma examenului de licență și rânjea cu toți dinții descoperiți de niște buze subțiri că nu i-a scăpat printre degete către viața publică cu patalamaua în buzunar: Numele și prenumele!? Zimbru Emil. Facultatea!? Filologie-Ziaristică, anul al cincilea. Tata!? Mihai. Mama!? Mărioara. Starea socială!? Mijlocaș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
te-ai apuca de scris versuri, zău așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume 134 Rareș Tiron cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de-ți permiți să drăcui cu atâta ușurință și lipsă de rușine, iar, pe deasupra, și de față cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tabăra Domnului ca să treacă la dușman, În rândurile păgâne ale ereticilor? Era culmea, gândi Diego Alatriste, să numești tabără a Domnului pe cea formată din tine Însuți, copistul cu mască și acel sinistru spadasin italian. În alte Împrejurări ar fi rânjit ca de o glumă bună, dar atunci nu era momentul. Așa că se mulțumi să Înfrunte fără să clipească privirea dominicanului; ba și pe a celuilalt, care terminase cu scrisul și se uita la el cu o lipsă totală de simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
personajul flămând căruia i se trage și numele de la farfurie" - "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Liviu Rebreanu" - "Harap Alb practică activitățile de voluntariat" - "Romanul Baltagul nu are autor, e un roman folcloric" - "Sinominul pentru surâzând este rânjind" - "Strălucirea florilor este epitet" Pentru cei 200.000 de absolvenți ai claselor a XII-a, de luni, 10 iunie, începe examenul de Bacalaureat cu proba orală de evaluare a competențelor de comunicare în limba română.
Bacalaureat 2013: Vezi perlele olimpicilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78582_a_79907]
-
eu, și simțeam." (Ionel Pop, întîlniri cu animale) Un sitar încă viu, prins între fălcile cîinelui de vînătoare, dezvăluie și alte ciudățenii ale speciei: "Ochiul zburătoarei, deschis fantastic de mare și negru, parcă omenesc, privește mirat o gură păroasă ce rînjește mulțumită de marele succes. Evantai mic și ruginiu, coada i se desface asemenea unei brîndușe păduratece. Gîtlejul, amorțit de o durere profundă, se umflă și palpită asemenea aceluia al unui gușter, fără însă să emită niciun strigăt sau vreo notă
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
două nasuri/ în stratul de ceapă din penibilaoltenia -/ femeia celor bătrâni/ adică" (Femeia celor bătrâni); În cv-ul poetei se spune că s-a născut/ la Caracal/ dar nici vorbă că iubește criticii de la Nord/ țigla de pe latura estică a casei rânjește/ ca o vedetă la soare/ viermele se odihnește în măr/ azi a trecut Asia/ la Caracal poetul orașului este omagiat/ de comuniști și legionari/ ce-ar mai râde poeta/ (are maeștri născuți tot în Sud)/ mă gândesc să trec Asia
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
viața, ca pe o perlată chestiune de Vatto, Se pricep a o substitui cu o mică tabacheră. Și se răzbună pe el, posibil, doar pentru că acolo Nu se minte, nu se strâmbă cu-aplomb de hahaleră. Unde minte și tămâiază, rânjind, confortul Și trântorii trândăvind se târăsc mișelește, El sora dumitale, ca pe o bacantă de pe amforă, O ridică de la pământ și în vers o oploșește. Și topirea Anzilor o va revărsa în sărut, Și dimineața din stepă, pe care o
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
ce nu poate scuipa Aici nici în picioare, nici jos nu se poate sta Nu e nici măcar tăcere în munți Doar tunet uscat și sterp, fără de ploaie Nu e nici măcar singurătate în munți Ci fețe posomorâte, roșii, ce mârâie și rânjesc Din usi de case de chirpici crăpate. De-ar fi apă Și nu stâncă De-ar fi stâncă Dar și apă Și apă Un izvor Un ochi de apa între stânci De-ar fi sunetul apei doar Nu al greierului
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
piesa e un succes. Kazan și cu mine stăteam în holul teatrului din Philadelphia, înainte de ridicarea cortinei, si spectatorii se înghesuiau asemenea acelor aficionados de la luptele cu tăuri care vor să-l vadă pe marele Ordónez. Kazan mi-a spus rânjind: - Miroase a mare lovitură. Îmi aduc aminte că mi-am cumpărat în Philadelphia un pardesiu foarte scump din tweed, ca să sărbătoresc cronicile favorabile. Brando m-a invitat într-o seară să luăm masă împreună și m-a dus într-un
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
se împlinesc provoacă, parcă dinadins, alte scenarii, cu nimic mai luminoase decât primele: „nu bătrânețea mă sperie/ nici ochii care o să se caște/ în tălpile pantofilor târâiți spre farmacii și spitale/ nici paharul cu apă din care dinții/ o să-mi rânjească în fiecare dimineață// mi-e teamă că o să-mi placă berea/ că o să merg la meciuri de fotbal/ unde-o să-njur în gura mare de toți dumnezeii/ că o să spun povești din armată/ mamelor și copiilor ce se plimbă
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
această fărâmă dinainte de împușcătură a observat lupul vânătorii. Prea târziu ca să evite lovitura, dar la timp ca să-și salveze viața: să se întoarcă. Și ca și ceilalți șase lupi să se întoarcă în desișul pădurii. Împușcat, marele roșcat se-ntoarse rânjindu-și colții spre spate, la piciorul rănit, apoi sări în urma tovarășilor săi. Și, pe aceleași urme pe care veniseră, alergau acum înapoi, dispăreau în sălbăticia codrului, toți șapte. După care galopară, ca mai înainte, doar în urma celui din spate, a
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]