1,696 matches
-
a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de vișină metisă. Mă trezeam cu el în dinți, în cerul gurii. Nu știu cum s-a scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
adevărul tot de la Dumnezeu vine, nu din legile dumneavoastră. (Judecătorul ușor nedumerit, încearcă s-o dreagă.) Judecătorul: Dar tăblițele cu legi ale lui Moise nu tot de la Dumnezeu sunt? De unde vin ele? Să nu furi, să nu ucizi, să nu râvnești la bunurile vecinului, nici măcar la nevasta lui... Nu exact asta facem noi aici? Nu suntem noi aici să aplicăm sancțiuni pentru nerespectarea tăblițelor? (Din auditoriu...) Aș! Legile dumneavoastră sunt complet greșite. Ce scrie pe tăblițe nu prea are legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
intelectuali pierduți pe drum nu-i mare brînză. Potaie, care a fost obligat să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se aude din nou vocea iritată a lui Roja, noi pentu ce mama dracului mai încercăm atunci să facem ceva? — Iar a luat-o pe panta aia socialistă, se distrează Bătrînul prefăcîndu-se că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care În miez de vară scăzuse destul de mult, după ce În primăvara trecută -așa cum se Întâmplă din patru În patru ani, se revărsase peste malurile Înalte, acoperind cu apă, mâluri bogate și mult pește, lunca și așa foarte mănoasă și râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
duși cu preșul. Dar nu le va mai merge. Tinerii erau preocupați cu perpetuarea obiceiurilor, cei în vîrstă preparau bunătăți, iar fătucile cu aspirații la măritiș oftau după Romeo, luînd în serios pipăiala băiatului. Cu o zi înaintea plecării celui rîvnit de fetele satului, Tina a plecat la Iași, locul de întîlnire a celor doi complotiști. În prima zi au ajuns în Ungaria și au închiriat o singură cameră. Ești a mea, boboaco, își freca mîinile hîrșitul Romeo. Au dormit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cochilie de melc și o coajă de nucă. Foamea uniformiza simțirile. Ascaris lumbricoides démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să fii domn, mai întâi, tovarăș trebuie să ți se spună; ca să râvnești firimituri la masa bogatului, nesațul la altă masă trebuie să ți-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum un labirint deschis: observare, percepție, interpretare, prelucrarea imaginilor toate funcționau într-un tonus al conștientului asumat; mai adânc însă, acolo unde nu se înțeleg ochii între ei, acolo unde inima se rupe în două părți inegale și fiecare parte râvnește același trup, acolo unde inelarul mâinii stângi se ceartă cu inelarul mâinii drepte de la aceeași Evă, acolo se deschidea hăul. Petru împletea punte din sânge, fire putrede într-un țol de cordele peste lume. Ochiul trupului privește, primește, cerne, reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un om, o pereche de ghete, pași. Cine era acel individ, cu ce era încălțat, spre ce i se îndreptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o poveste scrisă în cer: Ce o să le spun despre mine? Știți, eu am fugit de la balamuc cu un pedofil, am spânzurat paznicul de calorifer, am pășit pe inima șotronului, am poftit-o pe mama, femeia de la pagina 7, am râvnit la darurile altor copii cuminți, m-am ascuns de Dumnezeu între cearșafuri, am supt țâță străină în icoană, am... Ce să le spun despre mine? Știți, eu mă căiesc pentru toate nefăcutele mele, mă pocăiesc pentru ispitirea că sunt, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește." Dacă află părintele stareț, te leagă în stupină de un copac. Și eu am fost prins în chingi două zile, pentru că am râvnit la cizmele părintelui Macarie. O săptămână m-am uns cu seu de oaie, înțepăturile de albină le-am simțit până-n oase. Aici, nu ai ce să dăruiești, Petre, pentru ca aici nimic nu-ți aparține. Nu ești pe de-a-ntregul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade, frate Petru, cade până își rupe oasele prin pustietatea asta. Eu m-am prăbușit de pe marginea oalei cu lapte, atât am râvnit în 3 ani de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat apă cu coșarca de la Bistrița până aici, 2 kilometri. Ajungeam cu nuielele uscate și o luam de la capăt. Stai mata cuminte aici, în chilie. După slujbă vine părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pasiune este atît de puternică, încît nu-i părăsește niciodată, oricare ar fi rangul lor" ibid.), dar și pe examinarea resorturilor psihologice care concură la adoptarea acestor atitudini: "Iată și rațiunea lor: natura ne-a creat cu facultatea de a rîvni orice și cu neputința de a obține totul, în așa fel încît, dorința fiind întotdeauna mai puternică decît mijloacele de care dispunem rezultă dezgustul pentru ceea ce avem și nemulțumirea de sine. -De aici se naște dorința de schimbare." (1,37
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și lapte, fructe și vin, totul era pentru front. Copilul meu nu a putut să se bucure de o hăinuță nouă, de o fundă pentru minunatul ei păr buclat, de o jucărie sau de un dulce, după care toți copiii râvnesc. M-am bucurat că am putut să o alăptez până la un an și s-a dovedit un copil sănătos și ascultător. Era lipsă de cadre medicale, am urmat în grabă o formație și am devenit soră la spitalul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
erou. Dar nu eu l-am dat jos de pe soclu pe teroristul cu moacă de chinez ratat. Geniul feminin, lovit în amorul propriu, poate fi mai eficient în demolări chiar și decât unul ca mine, insul împopoțonat cu toate titlurile râvnite de un muritor de rând aflat la vârsta țâncismului. La inevitabilul extemporal în care noi, băieții, urma să fim masacrați, fetele ne-au propus (Doamne, a fost singura propunere decentă a unor domnișoare, dintr-o viață întreagă de om!) ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie. În timp ce unii îmi apreciază bunul simț, pentru că n-am revendicat un loc de-a toarta cu apostolii, alții cred că, dimpotrivă, având în vedere austerul meu stil de viață, aș putea râvni la un loc pe băncuța de mare praznic a tabloului. Sunt prezenți la amplificarea comediei și cei care mi-au găsit, prin colbul anilor, tot felul de amanți, care de care mai interesanți. Și, crede-mă, unii dintre ei chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vulnerabilă prea din cale-afară, însă mă consolez la gândul că voi pune eu capăt acestui blestem foarte curând. Vreau, cu asta, să spun că mă voi desăvârși, voi deveni perfect, adică îmi voi atinge scopul final, la care îndelung tot râvnesc. Nu se poate trăi fără un ideal, nimeni nu poate. Iubesc adevărul mai mult decât orice pe lume, căci adevărul este idealul meu, idealul este moartea mea, iar moartea este găsirea absolutului, ce doresc să fie al meu. Și, pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
simțea cum se derulează ușor și alunecă spre final fără a ține cont de starea lui psihologică. Cineva spunea: „să iubești înseamnă să te doară”. Omul acela iubea viața și-l durea că nu poate fi liber; în schimb putea râvni la libertate. Trăia cu picioarele pe pământ dar sufletul îi rătăcea după o umbră de speranță pentru viață. O perioadă de câțiva ani am lipsit de pe meleagul natal. Când am revenit, trecând prin locul unde era casa acelui om în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dar o asemenea situație „senină“ este imposibil de găsit la Dostoievski. Între om și bani se interpune ceva infernal : o crimă, o sinucidere, o nebunie. Aici, În această lume, banii sînt cel mai adesea un instrument de demențializare. Raskolnikov Îi rîvnește pentru a‑și demonstra că nu este o „făptură tremurătore“ și alege calea crimei. Aleksei Ivanovici alege calea ruletei, deci a Întîmplării, a norocului. Ceva ce ține de sfera entropiei este chemat să facă ordine. Jocul nu este unul comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
totdeauna ceva din mine însumi în obiectul cunoașterii mele, astfel proiectez ceva. Dar întrebarea atunci era: obiectului proiectării mele nu îi corespunde același obiect și în realitate? Este evident că un lucru există nu doar pentru că eu îl doresc sau râvnesc. Dar este valabil și opusul: nu în mod necesar un lucru trebuie să nu existe pentru că eu mi-l doresc. Tocmai aceasta a fost eroarea argumentului proiecției lui Feuerbach și a numeroșilor săi adepți: Dumnezeu nu există, susțineau ei, doar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceasta a fost eroarea argumentului proiecției lui Feuerbach și a numeroșilor săi adepți: Dumnezeu nu există, susțineau ei, doar pentru faptul că eu doresc să poată exista. Pun deci o contra-întrebare: de ce un lucru pe care eu îl doresc, sper, râvnesc nu trebuie, nu poate și nu este legal să existe chiar de la început? De ce ceva ce de mii de ani este predicat și venerat, ceva căruia i se adresează rugăciuni în sinagogi, în biserici și în moschee trebuie să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Și ceea ce, pesemne, lipsește cel mai tare, e locul. Sau neschimbarea lui. O nestatornicie care vine nu din superficialitate, ci din știința amară că nici o vatră nu te primește, că fiecare loc te îngăduie un număr măsurat de clipe, este, rîvnind cunoașterea, pedeapsa îndoielii cu care ne-am ales. În Dalila, scurt fragment dramatic, două lumi, două religii (să nu fie, succesul, una?), despărțite de zidurile unei mănăstiri, se ispitesc reciproc. Fiecare, într-un anume punct, se îndoiește cînd de cealaltă
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
o copilărie echivalentă. Claus e din nou copil, și se răsfață, în vîrtejul de rufe și de ocupații al oamenilor încă în acțiune. El stă, și punctul acesta de echilibru, mirador din care vezi pînă departe, e sfîrșitul la care rîvnește călătorul. Să se-așeze, și să privească. La fel, Turnul Babel e o iluzie optică. Un inventar de secrete cu cifrul lor, a căror pătrundere implică, neapărat, călăuzirea: „Trist cetățean, în van te furișezi!/ Sînt ușile închise, precum vezi./ Nici
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]
-
autorului ei!), și la noi*). Primul se leagă de scufundarea, în 1820, a vasului-balenieră Essex, undeva în apele Americii Latine. Respectiva ambarcațiune întîlnise temuta „balenă albă" (considerată pe atunci, cu precădere de către americani, cel mai feroce monstru marin, balena era rîvnită, ca trofeu, de aproape toți căpitanii de vas). Giganticul mamifer acvatic -departe de a putea fi vînat de echipaj - a zdrobit pur și simplu fragila corabie, producînd un dezastru absolut. Surprinzător, în urma confruntării, a rămas un supraviețuitor. E vorba despre
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
tristețile de care nimeni n-are timp, fiindcă a supraviețui e mai important decît a înțelege. Și lucrurile sînt povestite la fel de frust cum se și întîmplă, cu o teribilă conștiință a urzelii, căreia altcîndva i se va da un sens: "rîvnim să se schimbe mereu, dar lăuntrul nostru păstrează nețărmurita lui dragoste pentru monoton, pentru vremea înceată și sigură și urăște cruzimea nepotolită a veșniciei." (p. 36) Șmelche, negustorul evreu, ca bună parte din eroii micilor scenete, nu vinde nimic. E
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
un tremur, ca o chemare, un sunet nou se deșteaptă în munte: un glas de corn. Boghean tresări, tulburat, și rîdică fruntea. Cunoștea cornul. Era al lui moș Calistru. Și înțelegea că-i un semn de primejdie." Bătrînul vînător, care rîvnise să mai urce o dată pe munte ("Știu eu că de-acu nu mai am mult, da^ măcar să-mi mai fac o dată cheful..."), își vestea singur apropierea sfîrșitului.
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]