341 matches
-
se porni să Înjure de mama focului. Am crezut inițial că o făcea ca să-mi arate, În felul său primitiv, simpatia față de ce pățisem, Însă nu era asta. Șaman 111 — PĂi, de ce nu mi-ai spus așa de la Început ? se rățoi el. Îmi murdărești toată bancheta de sânge ! Trase imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic În mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întâmplase. Acesta se porni să înjure de mama focului. Am crezut inițial că o făcea ca să-mi arate, în felul său primitiv, simpatia față de ce pățisem, însă nu era asta. — Păi, de ce nu mi-ai spus așa de la început ? se rățoi el. Îmi murdărești toată bancheta de sânge ! Trase imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic în mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
timpul! - Da, am știut. Trebuia să mă fi gândit mai bine. Să fi ascultat de ceilalți. - Îmi pare rău... - Nu are de ce iți pară rău. Te- am iubit. Am fost fericită. Toate prietenele mă priveau cu invidie Vorbește la trecut... - Rățoi, știi ce ma gandesc? Hai să ne împăcăm. Hai să uităm toate astea! - Nu ai idee ce fericit mă faci! Simt cum ma taie plânsul. - Uite, avem long weekend. Vin la tine! Mergem unde vrei tu. - OK, la Yakima. Urcăm
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
libere. De boală... Nu păream să am ceva, dar nu mă puteam trezi dintr-un fel de stupoare - nici somn, nici trezie. Nu luăm medicamente, nu mâncăm... Miercuri seara a sunat telefonul. - Da? - Am stat și m-am gândit... - Țușca!!! - Rățoi, nu e păcat de cei doisprezece ani de căsătorie? Eu te iubesc. Nu mi-a păsat niciodată de vârsta ta. Mă gândeam uneori că vom fi bătrâni. Vom sta împreună pe prispa - așa cum ai visat tu întotdeauna. Că vei cădea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Faine! Minunate! Adevărat pariziene. Otilia fu sărutată,cu un țoc sonor, pe frunte. Stănică dădu să fugă pe ușă cu cravatele, dar Otilia îi smulse câteva din ele: - Nu toate, Stănică, ce faci? Mai sunt și alții. - Care alții, se rățoi Stănică, care alții? Eu pentru tinemi-am pus liniștea sufletească în joc, am făcut aici fapte mari, cu modestie, în tăcere. Vei vedea tu ce merit de la tine! Am să-ți spun o chestie teribilă, dar nu acum. Lasă, că Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dată noul transport. Aurica poftise și la pianul Otiliei, dar mai mult din gelozie Olimpia declarase că nu se cade, că este o margine în toate. Pianul era al Otiliei, de la mamă-sa. - Unde stă scris asta? Are act? se rățoi Aurica.Stănică interveni, tactic: - Lasă, frate, mai târziu o să discutați asta. Pianul e alăturide sufragerie și se aude când îl scoateți. ("Perversă familie!" o califică în gând el.) Bătrânul ședea pe spate, nemișcat, dar trăgea cu urechea. I se păru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ceaușescu, deșelând cu petele lui de ficat, un norișor. Iar localnicii se implora de girafă să le azvârle și lor, de sus, niște minuni. - Și girafa avea în ea un suflet bun de girafă? Le-a azvîrlit? - Cu cât se rățoia ăștia mai insistenți, cu atât le trăgea și ea mai înaripată, de sus, niște vânturi... I se năzărea la un motorist că depozitul de acte al primăriei seamănă cu botul girafei... Îl perpelea băștinașii pe depozit, dar minune încă la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea. Țiganii nu prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai într-o parte, cu ochii lacomi. Ene, știrbul lui Fanache, mai îndrăzneț, cerea Linei: - Tanti, dă-mi și mie un coltuc din ăsta! În mână avea bucata de pâine neagră, atunci cumpărată de ta-său și ruptă. Muierea se rățoia la el: - Să-ți cumpere mă-ta și ție dacă ți-e poftă de franzelă! și intra în casă, acoperind pituștile cu șorțul. Știrbul privea bucata din care ieșeau aburi calzi. Bună și asta! Cam acră, e drept, dar pâine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
anumit domn Toal? Fraier mă mai crede. Al dracu de fraier mă mai crede, zău așa. Nu mulțumesc dle Toal. Nu mulțumesc dle Niddrie. — Ne ține subătaia puștii, totuși Bruce. Postuăla de inspector la reorganizare. — Aianare nimidea face cuasta! mă rățoiesc eu prea tare la Gus, care pare cam bășicat. Tresă-mi controlez ieșirile astea. Dau Înapoi: Are diaface cu cineo ia pasta de rahat. Creză că Niddrie sau oricare puțoi din comitetude promovare o să-l asculte pe gioarsă ăsta? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
apucat între două tampoane și omorât, lucru care i s-a mai intâmplat de atâtea ori mai ales având serviciu la vagoanele de băuturi.209 Exemplele selectate, la care se pot adăuga schițele Broaște... destule. Nuvelă pesimistă, Varietăți literare. Canard rățoi și monologul 1 Aprilie, sunt suficiente pentru a putea sesiza specificitatea umorului negru caragialian, menținută, așa cum vom vedea, și la umoriștii care i-au urmat. Ca un pattern general, putem observa că lăcomia, incultura, egoismul și alte asemenea "slăbiciuni" umane
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cafenelele se deschideau odată cu venirea zorilor. La ora nouă, când a părăsit cafeneaua, începuse să plouă. Protejându-și părul cu mâna, se grăbea înapoi, alunecând cu tocurile de zece centimetri pe asfaltul umed. Dintr-odată se opri și se trezi rățoindu-se la un trecător: — Chiar mereu plouă în țara asta anostă? — Nu știu, răspunse el nervos. Eu nu am decât douăzeci și șase de ani. La intrare, Lisa fusese întâmpinată de o fată pe nume Trix. Era plină de coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să îl calmeze? - Nu am nevoie de ceva care să mă calmeze, se rățoi Rhyme după ce ajutorul dispăruse. Vreau ca oamneii să fie atenți cu pereții! Sellitto spuse: - Salut, Linc. Trebuie să vorbim. Criminalistul observă tonul pe care fuseseră rostite cuvintele și îl privi pe Sellitto în ochi. Lucrau împreună de câțiva ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame. Glumești, a zis ea. S-a rățoit la tine pentru că ai fugit să-i aduci prânzul - așa cum Îți ceruse - și pentru că, pe urmă, nu ai avut de unde să știi că ea mâncase deja În altă parte? Ce cățea! Am dat din cap. Era o schimbare fenomenală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el? De ce graba asta? Vrei acum să te provoci chiar pe tine? o întrebă el pe un ton dojenitor, profitând de un moment de tăcere al ei, când trăgea o dușcă din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prăbușire în gol. Un zbor halucinant în jos. Tunelul o trase apoi cu câteva zile în urmă, când era tot singură în parc și se ivise parcă din pământ profesoara de limba ro mână, ca un monstru dezgustător, care se rățoise batjocoritor la ea, co mentându-i cu dispreț compunerea de la olimpiadă. Clara se încruntă și trase nervoasă din țigară. Oare nu cumva se înșelase crezând atâta timp că plecarea mamei ei declanșase totul, declanșând și în ea marea schimbare, ieșirea din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cezar să se poată bâlbâi liniștit, iar Cătălin să-și găsească ultimul model de șurubelniță. O patrie simplă, amabilă, primitoare, nu una de operetă. Dacă pui mâna pe-o istorie, te întâmpină doar omoruri și scandal: când nu s-a rățoit la vecini, țărișoara noastră și-a căsăpit oamenii. Domnitori contra boieri, oșteni contra țărani, munteni contra moldoveni, părinte contra fiu. S-a tăiat la greu, secole întregi, în carne vie. Ca să nu se afle adevărul, au apărut scriitorii, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al lui. Acum arătam meschin, patibular: doi gangsteri cibernetici, lucrând în paralel pe ecrane. „Nici tu n-ai somn, ai?“, mi-a dat Mihnea un cot. Mă lua peste picior. Parcă era bunicu’ Vitalian, când nu mai auzea și se rățoia la mine. Mânca mămăliguță cu lapte în farfurie adâncă, apoi ducea mâna stângă la ureche, făcând-o pâlnie. „Cum ajung la budă?“, m-am interesat, fără să-i răspund. „Pe ușa din față.“ Ușa dădea spre baie, fără culoar, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să facă el legăturile. Bănuiam și cuvintele pe care le-alesese. „«Explozie a poveștilor?» «Colonialism cerebral?» Tot nu vă sună cunoscut?“ „Nu chiar...“, s-a auzit vocea tânărului Lupu. Ce să zic, o căuta cu lumănarea. „Știi ce?“, s-a rățoit Mihnea la el, „Fă-te că gândești! O să-ți prindă bine.“ „Mihnea vrea să spună că unul din partenerii noștri de comerț cerebral e Icsulescu ăsta.“, am explicat. „Corect.“ „Și că pasajele astea de roman conțin informații vitale pentru noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comandasem (sau poate cineva își băgase coada și ștersese o parte din comandă pe drum), dar cui îi mai ardea să se plângă? I-am tras un picior lui Mihnea și l-am nimerit pe Cezar. S-a trezit brusc, rățoindu-se la platou: „Po-porcărie ca-capitalistă!“ „Ce-i Cezărică, te-ai făcut neo-marxist?!“, l-a împuns Mihnea. „Nu-ți mai place la noi?“ „Du-du-te, băi, de-aici...“, a protestat Cezar, scărpinându-se după ureche. După care a apucat două felii, mustind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne-am chinuit ca neam în războaie, în mizerii, neavând nici timp de a ne cultiva, nici liniștea de a ajunge la bun trai, pentru a ajunge în urmă la asemenea rezultate, de a vedea Caradalele și Pherekyzii, străinii aceștia, rățoindu-se, fără merit și fără compensație, în demnitățile publice și formând pătura menită a escamota încet - încet din mînile rasei române moștenirea ei istorică atunci în adevăr la ce ne mai și permitem luxul unui stat propriu? Din acest punct
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu domiciliul actual în Germania, 42389 Wuppertal, Clausewitzstr. 13, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Satu Mare, Aleea Oituzului nr. 13/7, Micro 15, județul Satu Mare. 170. Mikail Liliana, născută la 15 mai 1972 în Bacău, județul Bacău, România, fiica lui Rățoi Costică și Vergina, cu domiciliul actual în Germania, 84503 Altotting, Georgenstr. 24, cu ultimul domiciliu din România, București, Aleea Moldoviței nr. 3, sectorul 4. 171. Kinn Kurt născut la 13 iunie 1968 în localitatea Mediaș județul Sibiu, România, fiul lui
HOTĂRÂRE nr. 629 din 6 octombrie 1997 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119349_a_120678]
-
Ostahie, de la o băută de la Bolțile Moldovei, după un examen, și am pornit-o pe la casele noastre. Stăteam atunci în gazdă pe strada Culturii, lângă Institutul Pedagogic. Cum mergeam noi pe strada Lăpușneanu, ne-au oprit niște milițieni. Ne-am rățoit unii la alții, dar "băieții" ne-au luat de umăr și ne-au dus la o secție de miliție, aflată atunci în laterala Cinematografului Republica. Ne-au băgat acolo într-o cameră și au început să ne ia declarații. Ne
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
puțin. Poate un aruncător de flăcări, o bombă cu fragmentație, niște gloanțe dum-dum. Salvarea vine să facă puțină curățenie. Poliția este calmă, foarte calmă. Mai apuc să aud: Haideți în mașina noastră, dom' Sorin. Dar..., geme mulțimea. Dar ce? se rățoiește și polițistul. Ce prost sînt! Eu îl credeam vinovat pe Sorin. Habar n-aveam că cineva, o mînă criminală, a tras bariera cu un metru mai spre stînga. Adică exact cît trebuia ca să încapă BMW-ul. Noroc de Poliție că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sînt consilier municipal...Bădia, spuneți nea Costică. Omul meu nu părea fericit că i se dublase pensia și ofta după... Parlament. Distracție mare cu listele pentru Parlament! Din provincie se trimiteau liste și la București se dădeau la gunoi. Ne rățoiam că dacă nu ne respectă ordinea ne... supărăm tare. Răspunsul era invariabil același: n-aveți decît! Tonți sadea, cu priză la șefi, săltau în sus ca și Agamiță Dandanache. Oamenii noștri, notorietăți de necontestat pe plan local, erau împinși spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]