300 matches
-
unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche... " Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai tîrziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului." Un altul, după oarecare timp, continuă tușind, deoarece fuma pe întuneric se vedea jarul țigării arzînd ca un mic semafor de gară: "... - N-am timp, mă lămuri, sunt ocupat cu înmormîntarea; a murit Mișu... Acum vin de la cimitirul ovreiesc
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
de istorie. Lipsesc, desigur, ingredientele necesare: comentariile adecvate, punerile în context, re-la-țio-nările, toate explicațiile aferente care fac o istorie, adică o narațiune specifică, savuroasă prin detalii și instructivă prin învățăminte. Un dicționar cronologic al romanului tradus e un fel de răboj al întâmplărilor culturale din acest domeniu, pe o anumită direcție. Lista traducerilor în românește din romanul universal descrie un tropism cultural și fluctuațiile lui. Lista ne relevă cu exactitate și claritate încotro se îndreaptă atenția și receptivitatea literară la un
Istoria romanului tradus în România by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8701_a_10026]
-
șirul vieților mele pleca la război” (p. 97) sau „Dintr-un secundar/ din zori până seara/ picură sânge” (p. 103) sau „Urcuș de furnici/ pe umerii lui Sisif -/ viața în dodii” (p. 133) sau „Un clovn glorios/ trece greșit pe răboj/ mânii și spaime” (p. 138). În forma ei cea mai înaltă însă, poezia de acum a Elenei Ștefoi poate fi descrisă în două cuvinte: miniaturi murale.
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
roșu urzesc ... RENAȘTERE Sub teasc se scriu întâiele ceasloave și multe călimări rămân secate, începe neamul a ,,căta” la slove și-a scrie-n cronici întâmplări uitate... Un veac de aur și de înflorire, Cultură, arte, călători vestiți, Crestează pe răboj, spre nemurire și scoală iar voevozii adormiți... Ce multă bogăție-n slove strânsă ! Ce manuscrise, probe și sigilii ! Poporu’ își șterge grabnic fața plânsă, Alcătuind noi pravile - concilii... PLAI șI GRAI CÂNTAT DIN LEAGĂN Când doinește mama puiul, Zboară-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
multă energie spre a se răfui cu Arsenie Boca, Răzvan Codrescu, Nicolae Streza, Sorin Preda sau cu mitropolitul Serafim al Germaniei. Predilecția de a consemna atacurile, bîrfele și neplăcerile de care are parte o preschimbă pe Lidia Stăniloe într-un răboj înzestrat cu calitatea de a înregistra în detaliu meschinăriile vieții. Noroc că ele sunt transfigurate de perspectiva spirituală de care vorbeam înainte. Doar ea reușește să aducă o undă de împăcare peste multele, măruntele și inofensivele decepții înfățișate în carte
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
grandoare paralel cu complexele slugărnicești de inferioritate. Și care nu înțelege de ce invariabil urlăm demențial că n-avem (și nu suntem buni de) nimic, pentru a distruge numaidecât orice se construiește! Unul care, de 20 de ani încoace, trece pe răboj cu un calm halucinant tot ce ține de familiarizarea noastră cu dezastrul: mineriadele, cretinizarea maselor, exodul valorilor, tabloidizarea presei, analfabetismul moral, manelizarea partidelor, mizerabilismul artistic, exterminarea patrimoniului, misofilia, fărădelegea ca lege, mafiotlâcul neomedieval, pecinginea mârlăniei, grobianismului, calibanismului ș.a.m.d.
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
modul în care un război neașteptat sau niște alegeri ar afecta bogăția încredințată mie, dar acum nu aveam chef de calcule. Banii, chiar banii imaginari, au nevoie de viitor pentru a avea forță. Fără viitor nu există nici înscrisuri în răboj și nici hîrtii în pungă. Viitorul dispăruse odată cu corpul meu. Nu aveam nimic altceva de făcut decît să-mi amintesc, și eram deprimat să constat că activitatea care dăduse un scop și ordine decentă vieții mele părea ca o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toți prin așa ceva și o consideră un fel de botez al focului. Nimănui nu-i place să vorbească despre astfel de întâmplări, dar ele se petrec atunci când ți-e lumea mai dragă, iar breasla le iartă și le trece în răbojul întâmplărilor de care nu scapi și peste care e bine să fie cine să te ajute să treci. Pompi, regizorul tehnic Pompiliu Rădulescu, a fost magnific în seara aceea. Merci, Pompi! Era prin ’75-’76, se introdusese moda pazei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
știu pe care s-o spun mai întâi, nici nu știu dacă pot sau dacă vreau chiar să le spun pe toate. Am avut și scandaluri, ne-am mai bătut între noi, dar toate se trec într-un fel de răboj al nostru de care râdem ori de câte ori ne întâlnim și nu există dată să ne vedem și să nu ne amintim fie și doar o secvență, o întâmplare cât de mică. Eram undeva în Germania și Radu Gheorghe, la numărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lui Antonio Patraș sub forma unei analize a cazului - fericit - al mentorului de la „Viața Românească“: critica literară poate fi mai mult decât o meserie, revelându-se ca vocație. Ea nu se ocupă pur și simplu cu compunerea de catagrafii pretențioase, răbojuri literare ale valorilor relative dintr-o epocă sau dintr-o literatură. Opera critică trebuie să aibă la bază un principiu de coerență care să lege omul de ideile sale critice. Pe urmele lui Ibrăileanu, Antonio Patraș numește acest principiu ordonator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
afla că autorul ei a cunoscut un copil isteț, cu mintea iscoditoare și sufletul generos, pornit spre fapte deosebite. În urma deselor întâlniri cu el sau cu cei prin care acesta se strecura ca o adiere înviorătoare, mi-am crestat pe răbojul amintirilor întâmplările mai de seamă, plăcându-mi să le răscolesc din când în când și cu vârful condeiului. Unde e acum acest copil pregătit să sară pârleazul copilăriei?“ Îl cheamă Vicu. Mai precis, Vicențiu Mureșan, dar toată lumea îi spune Vicu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
decât ceilalți... trecând dintr-o temnită în alta. Era o noapte calmă, liniștită și adâncă... nu se mai auzea nici greierașul. Totul era înecat în întuneric și în tăcere. Drept în creștet, o stea a tras o vârstă albă pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare. ”- A mai murit un om...!”. I-a șoptit mintea rar, ca o făptură sleită de puteri. Așa îi spunea bunica Ileana, în cerdac, seara, la Zahorna... ea nu știa de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dinspre miazănoapte, sufla rece și crengile desfrunzite ale cireșului din fața ferestrei, se ciocneau între ele cu sunet uscat. - Se-năsprește vremea!... murmură Iorgu, lăsându- se pradă gândurilor. Pe cer, drept în creștet, o stea a tras o dâră albă pe răbojul cerului luminând liniștit, și dispăru stinsă în întuneric. ”- A murit un om!” i-a șoptit mintea, rar, ca o făptură sleită. - Așa îmi spunea bunica Ileana, pe prispă seara la Zahorna, când eram copil! Gândi el uitându-se pe cer
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului care îmbătrânește, ca pe răboj!... murmură el clătinând din cap. Răbojul timpului, nu iartă!... mai adăugă el, cu glas tare, în fața oglinzii, surprins de contemplarea propriei înfățișări Cocoșul vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Eram în anul 2012... S-a trecut în Noul An, și în casa lui, firesc, lin, cum ai păși printr-o ușă deschisă, dintr-o încăpere în alta. - A mai trecut un an... murmură Iorgu cu tristețe în glas. Pe răbojul copacului bătrân, s-a mai crestat un an! I s-a părut că în preajma lui a auzit un glas... ”La mulți ani, Băiatu!”. El tresări și, într-un hohot de plâns răspunse: ”La mulți ani, Fata!”. După o vreme încercă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui nu-l putea pătrunde. De jos, dintr-un tufar, un greiraș rupse tăcerea scâncind subțire și tremurat... ”cri-cri... cricri”, ca un răspuns parcă, la tremurul stelelor de pe cer. Drept în creștet, o stea a tras o vrâstă albă, pe răbojul cerului și s-a stins la o margine de zare... Iorgu tresări... murmurând. -O stea cade și moare... e ca o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot... In noaptea asta, parcă plouă cu ”orionide”!.. își zise el
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de trăit! -Hei, cuvioase, nu ne e dat nouă, păcătoșilor, să știm cât vom trăi și nu se cade să mâniem pe Dumnezeu cu trufia noastră. Domnul vede. - Asta-i acum, observă Stănică în liber-cugetător, crezi că Dumnezeu stă cu răbojul să ne ție socoteala vieții? Părintele făcu un gest de oroare și amenință pe Stănică cu pumnul: - "Pus-am gurii mele pază, când a stătut păcătosulîmpotriva mea." Marina și Otilia veniră cu proviziile și le întinseră pe masă. Părintele aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acea fulgerare din care, pe nesimțite, se întrupează dorința de a scrie, de a incrusta trecutul...dar toate acestea sunt năluci efemere și rătăcitoare dacă nu le înlănțuim cu patimă și înțelepciune... și totuși această dorință, de a reține pe răbojul vremii, trecutele clipe memorabile din anii de școală, a fost o idee care ma mistuia în timp... În acest an, căci nu se știe câți vor mai urma, dorința efemera a devenit faptă și am început o muncă fără coordonate
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93264]
-
3) Întrucît Îl cunosc pe Ed Exley Încă din copilărie și În calitatea mea de fost polițist, pot pune pariu că, dacă ai face o comparație, ai vedea că e la fel de bun ca tatăl lui, iar dacă te uiți pe răboj, o să vezi că a rezolvat mai multe cazuri serioase decît oricare alt detectiv din istoria LAPD-ului. De asemenea, pot să pun pariu că știe deja de micul tău complot informativ: orice polițist bun are o rețea de informații. Închei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ellis. Nici o problemă cu banii: tăticu’ a cumpărat casa, tăticu’ ne plătește mariajul, tăticu’ o să plătească și școala. CÎnd o să citești ziarul și o să vezi că soțul tău a ciuruit doi hoți răi, o să crezi că ăia sînt primii pe răbojul lui. Greșit: În ’47 Jack, cruciatul drogurilor, a omorît doi oameni nevinovați - marele lui secret, pe care mai-mai că vrea să-l mărturisească dacă așa ar putea să mai aducă ceva viață În căsnicia lui. Jack dădu pe gît Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de zile se ocupă de un amestec special. Hormoni, compuși antipsihotici... un adevărat cocteil. Am auzit că o să facă de rîs heroina obișnuită și am mai auzit că drogul e gata să fie fabricat și pus În vînzare. Una pe răbojul meu, căpitane. Jerry, ia-l În serios pe acest om și trimite-i lui nota mea de plată. *** Semiprofesionist sau chiar profesionist - pe noile lui linii scria HEROINĂ. Ed Îl sună pe Bob Gallaudet și Îi lăsă un mesaj secretarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
deschisese ușa casei lui de pribeag. Am hotărât chiar de atunci să venim la dânsul de două ori pe săptămână. Dar ne-a fost neîndestulător numai atât și am început să-l văd aproape în fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
poziții. Obligația de plată era monitorizată prin intermediul vornicului. Vornicul era un agent de monitorizare desemnat de obște pentru a se asigura că țăranii respectă regulile și contribuie cu sumele necesare la cheltuielile comune. Mijlocul prin care se dovedea plata era răbojul, un băț din care vornicul dădea fiecărui țăran plătitor câte o bucată pe post de chitanță. În cazul datoriei bănești față de obște, observăm că la nivelul alegerii colective apar reguli de poziție și reguli de recompensare și pedepsire. Regula de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
mecanisme clar definite. Este dificil pentru membrii comunității să detecteze și să corecteze eventualele încălcări ale obligațiilor de plată în lipsa unor posibi lități de monitorizare a aplicării regulilor. Acesta este probabil unul dintre motivele pentru care se face apel la răboj și la o persoană desemnată să țină evidența contribuțiilor individuale. La nivelul alegerii colective existau mecanisme de rezolvare a conflictelor și de reglare a disfuncționalităților apărute la nivelul operațional. Puterea de control pe care putea să o exercite adunarea obștească
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]