2,886 matches
-
multe povești de acest gen. Și justiția le cunoaște, dar "nu se aude bine de acolo", nu-i așa?! În schimb se aude bine când este vorba să mai scăpăm de un "cetățean liber" și să-l trimitem puțin la răcoare; cu atât mai mult cu cât este mai tânăr și s-ar putea să ne stea În vreun fel În cale. Vreți exemple? Vă servesc prompt, ca de obicei. Eu vin cu două, trei, că restul sutelor de mii de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-a rămas văduvă și nemăritată din pricina lor, nu se gândește nici ca la bruma de anțărț. Ei, nurorii, ce-i pasă! zace toată ziulica risipită-n lene și gărgăunii ei, o ia la sănătoasa, hai-hui, umblând brambura de cum dă răcoarea serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar fi vrut s-o înghită, apoi se întoarse și se repezi spre culcușul lui Miluță. Bine, măi băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frumusețea ei stranie, dar nu asta îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă ușoară, alături de vânt. Florile de sânziene îi jucau pe gleznele goale ca o spumă. O spumă mirositoare care se umfla luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult să stea pe gânduri: un tufiș întunecos, o râpă, o văgăună găsea oriunde. Avea închipuirea vie și puterea sau slăbiciunea asta, care era o boală când nu și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ochii mijiți într-o neînduplecată îndărătnicie. După un timp, lumina se stinse. Se ridică. Făcu un salt mai departe. Căzu ca împușcat. Reflectorul împroșcă jetul de raze pe el. Se lipi din nou de pământ. Simți prin pantaloni și cămașă răcoarea înviorătoare și bună. Mai mulți inși îl îmbrânceau din spate și-l duceau spre vagon pe Ghiță Todireanu. În jurul gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la dispariția vrăjitoarei și Zavastia s-a îmbolnăvit, că de atâta dormit pe prispă până toamna târziu a răcit. S-a mutat băbuța în casă, că afară era frig și se ruga pe la vecini să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
găsit acea femeie la acel monstru? Căderea lui la boală a fost lentă, dar îndată instalată, boala l-a culcat la orizontală. Și așa îl tot muta biata femeie, când la umbră când la soare, când la cald, când la răcoare, după cum o ruga el. Așa a ajuns cerdacul crâșmei locul lui de odihnă la orizontală, ca să aibă aer și lumină și să poată să mai audă câte un om trecând pe drumul satului. Și după câțiva ani de suferință și-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În negru, puțin adusă de spate la cei 55 ani, cât am aflat ulterior că avea. Obosise de drumul făcut de la hotel până acolo, pe aleea pe care mersesem și eu până la apariția șopârlei. Era așa de mult soare și răcoarea de dimineață, te Îmbia să părăsești În grabă camera de hotel. Am Început un schimb de cuvinte banale, cu femeia de pe bancă. Era dintr-un sat de pe lângă Constanța și eram cazate În același hotel, dar pavilioane diferite. Cum observasem că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt coboară aerul pe pământ. Mișcarea clatină miere și patimă. Grație, miraculoasă făptură culori peste sâni și gură. S-a răsfrânt crinul la picior și mirosul mă-ngroapă ușor. Muzica de sfere leagănă iarbă și flori. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
floare cu rădăcina înnegrită, gata să moară; încă înflorită tace, își ascunde fața dăruită. Cine să-i urmărească petalele în fiecare zi? A trecut de anotimp, au uitat-o în glastra albastră. Și ploaia nu mai vine! Un pic de răcoare ar mai ține-o sub soare, oho! Nimeni nu crede că n-o să mai fie nici măcar floarea din fereastră ce așteaptă ploaia s-o mai răcorească. Așa mi-a spus Coca, vecina mea, în spovedania ei firească. Nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată-l dezbrăcând-o nerăbdător, precipitându-se în căutarea sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul se dedă tuturor gesturilor de „florar împătimit”, încât femeia îl primește ca pe unvânt fierbinte de vară ce îi declanșează accente vitale nebănuite. Să fie aici pură imaginație a scriitorului? Nu cred... Știu că adeseori
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și Bărzăunul, nu-i bine deloc nici aici... Ai tu dreptate... Dar unde să tot mergem încolo? Nu vezi că dăm din rău în mai rău? Vrei s-ajungem la Gropniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Sevillei, No8Do, no me ha dejado. Pe ea o părăsise. Alexandre, norocul, simțul olfactiv... fiecare în parte și nici unul bărbătește, declarat. Într-o zi s-a dus să vadă Archivo de Indias. A urcat treptele de marmură. Era liniște și răcoare. De pe foi îngălbenite tremura semnătura lui Columb, plecau hărți și desene cu scene de coridă, frunze nesfârșite de palmieri, în peniță, coabitau cu planuri ale orașului subteran. De undeva de sub un ochi de geam, aproape că a simțit parfum de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cai care se ridică pe două pici oare și pe țărmul năpădit de conchistadori, și în arena unde taurul cade pe nisipul roșu de sânge. Și același parfum. În exact același loc. Un trup de mireasmă sumețit spre ea din răcoarea unei săli de piatră. Douăsprezece zile mai târziu, don Álvaro De La Mota, directorul Consiliului de Conducere al Arhivei, a primit o ce rere iscălită de o studentă de la Paris care voia neapărat să studieze îndeaproape o cărticică mare cât palma
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pentru a risipi duhoarea lăsată pe cale. Teama de lupul sur a luat oarecari proporții, deși nu a fost încă văzut de aproape. Putoarea lui plutește în aer, ca o adiere a morții; petuniile și salviile pălesc mai repede la căderea răcorii, când nările ne tremură, dornice de aer curat, în străluminarea pură a cuțitului lunii. Astă-seară pornim din nou pe cărarea dintre vii, pășim cu anume voluptate pe hatul cu iarbă proaspăt cosită, stârnind broaște ieșite la vânat, oprind câte un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nici măcar ordinea nu este alta, cu toate celelalte meniuri din orice birt, indiferent de localizarea lui, de nume, de patron, de chelneri. Îți trece prin minte că trebuie că e vorba de o conspirație la nivel înalt. Te trec toate răcorile și, dacă până acum nu ți-ai consumat starea de vomă, e momentul să o faci. Dracu’ te-a pus să citești Kafka și să faci acum conexiuni ce se vor intelectuale? Oricum, de îndată ce te-ai hotărât că vrei ciorbiță
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea unui apărător al piciorușului ingrat pe care îl ocrotise până mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
creierului sau creierul nu mai funcționa normal. Cât de scurtă fusese schimbarea ei, cât de efemere erau bucuria, fericirea. Se așeză în fotoliu fără să se dezbrace de haina albastră pe care o alesese special pentru a o proteja de răcoarea primăverii, când intenționase să iasă la cumpărături. Deși ținea scrisoare în mână, nu îndrăznea să o recitească, dar nici să o arunce. Stătea pierdută în fotoliu fără să fie în stare să se gândească la nimic. Nu reacționa nici într-
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
faci operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție fetală, așteaptă somnul, așteptând de la divinul somn, pios refugiu al vieții sale, tărâm sigur în care recâștigă pofta de a trăi. Înainte de a se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să mă dezbrac de caracter, sunt finuț din născare. Bani canci, unde sunt? Că uite, mai e puțin și se luminează de ziuă, ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul, mai adus la pescuit, ca să nu murim de foame... E și răcoare, o să ne ia pe la oase. Iar ai pierdut la pocher, orice fraier te ginește că ești în mână, ești... cum se zice?, am auzit la unu`, în parcu` din fața gării, expresiv. Lasăte, că de la mine nu mai vezi biștari, poți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le privi câteva secunde și înregistră mirat murdăria de sub unghii. Durerea de cap pulsa în tâmple, iar inima o luă la goană, determinându-l să respire
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Iar iubirea pentru ea era ceva ca o tufă proaspătă de zmeură în mijloc de pădure. Pe care o caut, o caut îndelung până o s-o găsesc. Culoarea îmi încântă ochii, în întunecimea pădurii, sucul îmi umezește și parfumează buzele, răcoarea pădurii îmi face bine, mă primește, mă înconjoară cu taina ei, mă lasă să visez și am dorința de a striga, de a cânta de bucurie. Nu-mi dau seama dacă i-am spus aceste lucruri sau numai le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din a doua zi de Paște, Petre le propuse să meargă "în excursie", în pădure, propunere acceptată de toți cu aplauze. Luară niște pături, un coș cu "de-ale gurii" și, cu Toni după ei, o porniră la drum. Era răcoare și frumos printre brazi, adia un vânticel de primăvară și păsările se întreceau în cântări. Orășeni închiși între betoane, de mult nu avuseseră parte de o asemenea bucurie. Fetele culegeau flori, i-au făcut Cameliei o coroniță, au găsit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]