2,217 matches
-
undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când fusese casă naționalizată, foarte simplu fragmentate prin paravane frumos concepute din placaj în cel mai rău caz, scândura fiind atunci prea scumpă și placajul la modă, în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi iert niciodată faptul că în acele momente nu reușisem, cu toate eforturile ambițiosului peste poate de înrăit, să mă transpun suficient în situația lui Karin-tante, că nu participasem suficient de afectiv la ceea ce se petrecea acolo în capela aceea răcoroasă, cu icoane vechi care mai susțineau abia-abia, într-o rână, pereții umflați peste măsură și igrasioși. Abia după zile și săptămâni urma să mi dau seama prin ce momente trecusem. Dinlăuntrul meu, o voce insista: Numai o astfel de împrejurare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar sentimentul pur de iubire îl punea, cu certitudine, într-o situație din care nu mai putea ieși. 2. Până una - alta, întâlnirile lui Gerard cu Iozefina începuseră să se înfiripe și dincolo de planul concret, adică de cel din biblioteca răcoroasă, cu zidurile ei extrem de groase. Se înfiripa, așadar, mai ales atunci când el se cufunda acasă, în lectura nuvelei Corn de vânătoare. Întâlnirea cu Contesa de Bethlen era un bun prilej de a o vedea în permanență, de bunăsemă, imaginar, pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de ienupăr, cărarea se bifurca. Era locul unde, la urcare, se oprea de obicei să mănînce. Tot acolo Își umplea dimineața bidonul cu apă, de la un șipot din apropiere. Acum, dinspre muntele din cealaltă parte a văii, bătea un vînt răcoros și umed, care făcea a ploaie. Se zăreau În stînga, printre vîrfurile albicioase ale pinilor, casele mici, risipite pe valea muntelui, iar de cealaltă parte, colinele Împădurite, rînduite una după alta aproape paralel, pînă departe, ca valurile imense ale unei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de cu seară, Înainte de asfințitul soarelui. De data asta alesese să meargă cu bicicleta. Se presupune, sau mai precis el presupunea, că oamenii care merg cu bicicleta sunt inofensivi, mai ales dacă duc În spate și un rucsac. Vremea era răcoroasă, iar vîntul serii bătea dinspre țărm. Atunci cînd șoseaua se Încovoia spre stînga, vîntul Îl Împingea de la spate. Apoi, cînd, dimpotrivă, făcea o curbă la dreapta, avea vîntul În față. Pentru a-și menține echilibrul, trebuia să se lase fie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a apei, care era de un albastru ceruleum, de la vopseaua cu care era dată cuva bazinului. Apa nu era Întotdeauna Încălzită, câteodată era de-a dreptul rece, dar eu, după ce mă aruncam brusc În pântecele ei, nu mai simțeam acele răcoroase Înțepându-mi trupul. Mișcarea Îmi făcea foarte bine și, după ce Înotam câteva bazine, ieșeam din apă mai puternic, cel puțin așa mi se părea mie. În seara În care am Întâlnit-o, Ema, care era profesoară de sport la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să treacă și o trăsură. Toamna trecută, Într-o seară l-am condus pe Otto până aici, după ce-l Învățasem cum să creeze, folosind doar clapele negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu un zumzet supus. Iar și iar. — Otto, Else? Punându-și piciorul murdar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
familială, am scobit la un moment dat un măr de cotor, am observat cu uimire (ajutat și de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul fructului, imaginându-mi că gaura răcoroasă și sfărâmicioasă se află, de fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci de mile ca să-și petreacă noaptea cu noi, în odaia noastră răcoroasă din Bradley Beach. Sosește după ce noi am cinat deja, însă i se pune și lui masa până-și dă jos hainele de oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
starea de neliniște. Spre surprinderea mea, când am ajuns eu, Lauren era deja la Blue Ribbon, la intersecția dintre Downing și Bedford. Stătea la o masă rotundă lângă vitrina drăgălașului restaurant. Purta o rochie Înfoiată din șifon mocca. În ciuda vremii răcoroase de toamnă, nu avea ciorapi, fiind Încălțată cu niște papuci roz pastel din piele de crocodil. O capă moale, verde, din blană de vulpe, era aruncată neglijent peste spătarul scaunului pe care ședea. Arăta foarte odihnită pentu cineva care zburase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prea bine. Încercase, în schimb, să treacă pansamentul pe deasupra și dedesubtul genunchiului. Chiar sedat și rănit, Bull era un tip zdravăn. Mișcările pe care piciorul lui cărnos le făcuse pe tot timpul zilei deplasaseră întru câtva bandajul, iar senzația plăcută, răcoroasă, dată de apa distilată și vaselină se estompase, apoi devenise sâcâitoare. Bull își dădea seama că mai trebuie să ia o pastilă, dar nu reușea să se scoale din locul în care se afla: cu picioarele desfăcute, în fața ferestrei, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
patruzeci și două de puncte. Pescărușii se învârteau și țipau deasupra porții celor de la Bears. În depărtare, Bull vedea reflexia soarelui în valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar să-și ia zborul peste adversarii care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în localul lui Tiresias. Alan condusese înapoi la Wincanton și își schimbase grăbit hainele la pensiunea doamnei Critchley. Dacă apăsa pe accelerație, putea ajunge la Bexhill până la opt. Juniper și Razza Rob stăteau față în față în lumina verde și răcoroasă. Juniper își dăduse farfuria deoparte și oftase bucuroasă. — Mmmm, spusese ea, Razza, a fost minunat, trebuie să-mi dai rețeta înainte să plec. Nu am crezut niciodată că se poate face așa ceva din ciuperci și nuci. De fapt, erau migdale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iulie, august și septembrie, este în jur de 500 ml/mp, iar durata perioadei însorite este de peste 3.000 de ore anual, motiv pentru care Lhasa este cunoscut și ca "orașul soarelui". Aerul curat, soarele plăcut, ziua caldă și noaptea răcoroasă fac din Lhasa o așezare cât se poate de agreabilă din punct de vedere climatic. Podișul Qinghai-Tibet, unde se află Lhasa, este cunoscut ca "acoperiștul lumii", având în vedere altitudinea medie de peste 3.600 m deasupra nivelului mării. Presiunea scăzută
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din zăpada de pe munte ajung filtrate de solul carstic în lacurile acumulate la diferite niveluri, motiv pentru care apa are o limpezime extremă. Vremea în această vale glaciară abruptă este foarte plăcută, cu ierni lipsite de vânturi aspre și veri răcoroase. Zonele naturale păstrate intacte sunt în marea lor majoritate în Shuzheng, Zechawa și Rize. Peisajele de aici, bogate în lacuri de munte și cascade, piscuri semețe acoperite de zăpadă și nu în ultimul rând, așezările tibetane pline de farmec și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chinei, în regiunile situate în bazinul superior și mijlociu al Fluviului Galben și în Podișul de Loess, populația a săpat în munți grote și a zidit pereți. Aceste case sunt rezistente la foc, atenuează zgomotele, mențin temperatura caldă iarna și răcoroasă vara. Locuințele din grote au avantajul că sunt ieftine și nu ocupă terenuri arabile. Orașele străvechi Pingyao din provincia Shanxi și Lijiang din provincia Yunnan au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1998, pentru păstrarea și conservarea caselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
minute, am condus de-a lungul autostrăzii din Northolt, ținând mașina pe banda din mijloc și lăsându-mă depășit pe-o parte și pe cealaltă de mașinile mai grăbite. Vaughan stătea lăsat pe spate, cu obrazul drept lipit de scaunul răcoros, cu brațele căzute flasce pe lângă corp. Din când în când, mâinile i se contractau, iar brațele și picioarele i se curbau involuntar. Începeam deja să simt primele efecte ale acidului. Îmi simțeam palmele reci și sensibile: erau pe cale să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de unde venea ea, despre firmă și diverse alte nimicuri. Când ceilalți o luară înspre casele lor, Andreas și Christine mai rămaseră o vreme, vorbind, fumând, bând o ultimă bere. În cele din urmă, ieșiră și ei. Se plimbară prin noaptea răcoroasă până la mașină. - Și acum? întrebă Andreas, învârtind cheia în contact. - Ți-e somn? zise Christine. - Nu. Ție? - Nu. Andreas deschise radioul și schimbă posturile până găsi ceva ce nu era nici techno, nici hip-hop, ci doar pop. - Ai ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scund, un pic sumbru, cu un acoperiș din tablă ondulată, fusese construită pentru un funcționar colonial din perioada protectoratului. Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să fie o pâclă de arșiță care va face dealurile să pară că dansează și tremură. Atunci va merge acasă să ia prânzul, fiindcă va fi prea cald ca să mai lucreze. Va sta în bucătăria sa, care era cea mai răcoroasă încăpere din casă, își va mânca mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va citi Botswana Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prost tipărite și ștampilau pașapoarte și permise de trecere, plictisiți și formali în același timp. Odată încheiate formalitățile, își începu ultima parte a călătoriei, dincolo de colinele de granit ce se pierdeau în zarea albastru-deschis, printr-un aer care părea mai răcoros, mai curat decât arșița copleșitoare din Francistown. Apoi intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
intră în Bulawayo, un oraș cu străzi largi, străjuite de palisandri și verande umbroase. Avea unde să stea aici, casa unei prietene care venea uneori în vizită la Gaborone, unde o aștepta o cameră confortabilă, cu podeaua roșie lustruită și răcoroasă și acoperișul de stuf care făcea aerul dinăuntru la fel de tăcut și reavăn ca atmosfera dintr-o peșteră. — Mă bucur să te văd, o întâmpină prietena ei. Dar ce vânt te aduce? — Caut pe cineva, îi răspunse Mma Ramotswe. Sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lucruri care n-au luat foc: Un flacon de Valium. Pornesc în jos pe marile scări circulare. Manus, când a intrat cu forța să mă omoare, a lăsat ușa din față deschisă, iar infernul de la primul etaj aspiră o briză răcoroasă de aer nocturn pe scări în sus, în jurul meu. Stingându-mi lumânările. Acum, singura lumină e infernul, un uriaș radiator electric zâmbind la mine în jos, eu bine pătrunsă în cele unsprezece ierburi și mirodenii ale mele de șifon pârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aude zdrăngănitul roților de tren peste construcția de fier a podului, Sava curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]