302 matches
-
una ungurească, având o secțiune de cărți românești simbolică. Deși am făcut un liceu sanitar, n-am intrat vreodată în toți anii aceia într-o sală de operații. Preferam internele sau cardiologia - la limită, ginecologia, de unde răzbăteau înjurături apocaliptice și răgete animalice cum imaginația mea fraged-ardelenească nu apucase să conceapă. Bizar mi se pare și-acum (după ce mi-am născut copilul în Elveția, cu sofrologie, muzică, relaxare în apă și anestezie peridurală) că înjurăturile grosolane ale ginecologilor (obișnuiți să arunce dilatatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totală, domnul director lăsă să-i scape un urlet nemaiauzit, subpământean. Roxana Dobrescu leșină, pocnind betonul coridorului asemenea unei cârpe. Clossettino deschise ușa de-a binelea, nervos, întrezărind realitatea cumplită ce se revela din încăpere. Este greu de descris natura răgetului pe care-l scăpă acest individ, fără voia sa, în clipa când văzu ceea ce se întâmpla înăuntrul clasei. Numai un om deosebit de nebun ar fi putut urla astfel. Sala de clasă nu mai exista. În locul ei, odată cu plecarea spre Cosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Discriminare! El, cel discriminat, era la rândul lui autorul unei disciriminări, chiar dacă de cu totul altă natură. Bătrâna din fața magazinului fu ultima imagine pe care o mai produse mintea lui Abdulah, moment în care dispăru din acel loc, brusc, smulgând răgetele de admirație ale tuturor. - Târziu te-ai gîndit să o salvezi pe babă și nu pe curva aia, spuse tânărul din grădina raiului, luând o gură de whisky. - Dumnezeule, gâfâi Abdulah, făcând ochii mari de spaimă. Cum poate să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
generației grobiene... este vorba despre domnul... - Giordano, Giordano!! Bobby Giordano, strigară câteva femei isterice, reușind în mod cât se poate de nepoliticos să-l întrerupă pe John Euripide. Începură să aplaude răzleț, dând astfel tonul întregii săli, ce izbucni în răgete de bucurie. Frenezia dură minute în șir, fără să o poată opri cineva, în vreme ce individul pipernicit și ofticos ce îmi reținuse atenția de la bun început privea asistența cu o trufie de neînchipuit, frecându-și mâinile. Cât despre mine și Maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce mă făcură să-mi mut privirea în cu totul altă parte, scârbit. Cuvintele și puținele idei pe care mai fusese în stare să ni le comunice din acea postură a plăcerii se împuținară și mai mult, transformându-se în răgete pe care drept cuvânt le-am putea numi animalice, atât de puternice și de îngrozitoare erau. Mârâind și torcând cu o forță de nedescris către cer, asemeni unui leu, bulbucându-și ochii imenși și goi spre spații mult îndepărtate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să... să ce?! Doamne, nu pot să privesc! Nici să spun nu pot... Să înșface diamantul din mâinile zeului înmărmurit? E posibil? Ce oroare!!... Ce hoț nenorocit... și ce urlete înfiorătoare se abat deodată-asupra nopții, sfâșiind tăcerea începutului de lume, răgete cumplite, dintre care, desigur, cel mai aprig și mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul tras pe sfoară. Doamne, cum să descriu ceea ce se-ntâmplă? Cuvintele nu urlă, o știu prea bine, și nu rag, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
are puterea pe care a avut-o cândva. Depășirea durează o veșnicie; e cât se poate de periculos și am trecut deja pe lângă câteva accidente pe care le-am evitat în ultima clipă. Fiasco-ul și-a pierdut zvâcnetul și răgetul de fiară. Mai zilele trecute m-a făcut praf o rablă. Pe când treceam triumfal pe Bayswater Road spre Marble Arch, trotineta asta a țâșnit din spatele meu, mi-a tăiat fața ca o bombă și s-a înscris pe banda rezervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
necrezut care merge înainte, o sută de chile de carne și durere. Sunt expresul ajuns la capătul visului. Tu stai în trenul tău oprit la semnal și-ți ridici ochii șocat din carte în clipa când trec eu cu un răget, provocând un vârtej de aer negru care îți ia vagonul de guler, zguduindu-i ferestrele de pică chitul de pe ele. După care eu am dispărut și calmul ți-a revenit. Am dispărut, dar încă merg, încă gonesc, încă gem. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a moțăi [TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
profesorul, dând ochi cu el, atunci când reapăru pe ușa secretariatului. Victor îl salută cu respect, apoi îi răspunse: Mă amuzam, domnule profesor, fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget sau vreun răget, tinere domn, fiindcă ăștia sunt niște boi de un tip mai special! Rasă autohtonă!... declară profesorul, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiindcă sunt în facultate de o jumătate de oră și n-am auzit încă nici un muget și nici un răget!... Câteva studente aflate în preajmă chicotiră înfundat la auzul acestei remarci. Păi nici nu trebuia s-auzi vreun muget sau vreun răget, tinere domn, fiindcă ăștia sunt niște boi de un tip mai special! Rasă autohtonă!... declară profesorul, după care ieși val-vârtej din sală. Chiar degeaba, însă, nu venise Victor pe acolo, pentru că află la ce grupă era repartizat, cu ce profesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce se îmbrățișau și se rostogoleau în mare. În pas legănat, dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu capul semeț, dat pe spate, în răgete îngrozitoare de împerechere și supremație. Ceva mai departe, pe stânci..., iguanele portocalii! Ele stau încălecate în soare. Aerul și lumina irizează nervos în jurul lor, exasperate de atâta nemișcare. Ca niște uriașe baterii organice, iguanele se încarcă cu orele la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta ruptă. Dante sări În față, alergând spre cei doi. Cu siguranță, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
înfipte în pământ. Ne-am ridicat ochii în sus și ne-am gândit dacă nu cumva îngerii înfricoșători ai tatălui nostru aveau să se întoarcă, dar cerurile erau goale. Stăteam ca niște pietre și așteptam să se întâmple ceva. Un răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el foarte rar, în câțiva ani o dată. Noaptea, oamenii se feresc de drumuri. Satele lor au garduri care le apără de fiare, iar duhurile nu pot intra în colibele oamenilor, de frica talismanelor de la gât. Noaptea se aude în apropiere răgetul leului, noaptea urlă șacalii, dar nimănui nu-i e frică. Cerul, noaptea, e totdeauna întunecat, aceleași stele albastre sau albe, câteva verzui și una roșie îl acoperă tremurând sau stând liniștite, uneori e lună, alteori nu și altceva nimic. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un semn al lui, tobele începură să bată din nou, iar Ntombi jucă dansul despărțirii. După aceea plecă singură spre miazăzi, pipăind prin beznă pământul cu tălpile. Ochiul străin o privi răutăcios, mai rece decât luna, iar în apropiere răsună răgetul unui leu. Fata vru să se oprească, însă tobele bătură mai tare și ea începu să cânte, mergând mai departe. Pe urmă se contopi cu întunericul. Până să răsară lumina mai era mult, dar nimeni afară de copii nu se putu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Au rămas albi cum erau în peștera lui Love... Povestea lui Agbongbotile n-a izbutit să-i liniștească pe oameni. După ce el tăcu, ceilalți se gândiră iarăși la ochiul din cer. Cântecul fetei se mai auzea de departe, slab. Un răget de leu sparse văzduhul. Și deodată cântecul se opri. Câteva clipe ascultară toți cu luare aminte. Apoi un țipăt scurt de fată ajunse până la ei. Oamenii încremeniră. Mai-Baka sări în picioare, punând mâna pe arc. Tankoko însă îl opri. Toți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se zice tehenu. Ai să auzi însă și de neamurile nehsi, unde am crescut. Iahuben încercă să-i deslușească fața. Sclavul acesta începu să-i placă din nou. - Se spune că tu știi toate limbile pământului, începu soldatul, dar deodată răgetul unui leu străbătu pustiul. Taurii se opriră. Iahuben simți că i se încordează toți mușchii trupului. Zise repede: Dacă vine leul spre noi, îți dau ție arcul și eu iau sulița. - Nu vine! spuse Auta, îndemnîndu-și taurul. - De unde știi? - Acolo
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să întrerupă muțenia amândurora. Era atât de straniu și plin de taine acest sclav... Nu era mult de când soldatul se bucura că știe totul despre el și acuma tovarășul său de drum, pe care nu-l speria nici deșertul, nici răgetul leului, nici moartea, amuțise pe neașteptate și părea speriat. Și pentru o stea, tocmai el care se spune că le cunoaște pe toate! - Spune-mi, Auta, ce fel de stea e aceea? murmură soldatul, nemaiputând răbda nici tăcerea, nici taina
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Dar nu s-a dus Ntombi să-l îmbuneze? întrebă altcineva. Mai-Baka se încruntă. Văzîndu-l fără să-l privească de-a dreptul, Tela se răsti: - Ntombi a pierit! - De unde știi? se repezi Mai-Baka la el, gata să-l lovească. După răgetul leului a mai cântat. - Știu: altfel, ochiul zeului s-ar fi închis! încheie Tela rânjind, apoi le întoarse spatele și se depărtă. Mai-Baka rămase cu privirea pierdută. Printre bârnele țarcului îl zări pe Auta. Îl așteptă. Ceilalți se împrăștiară. - În
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pierit. Poate că are să vină înapoi... Unei stele nu-i trebuie fete pământene. Mai-Baka se întoarse spre el și îl privi cu negrăită bucurie. Nimeni până acum nu-i sprijinise slaba nădejde că Ntombi mai trăiește. - Da, zise el; după răgetul leului am mai auzit-o cântând. - Tu o iubești pe Ntombi și poate că are să fie din nou a ta! îi spuse Auta cu voce prietenoasă. Mai-Baka spuse trist: - Cum ai aflat? De unde știi că o iubesc? Ai citit în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
gândi că sunt roadele oboselii, dar merse înainte. Amețeala crescu și picioarele i se îngreunară. Și le târa acuma cu greu, parcă i-ar fi fost rănite. Totuși, se sili să meargă mai departe. Picioarele abia îl mai țineau și răgete de lei se amestecară în tâmplele lui cu bubuit de mii de tobe și cu țipete de trâmbiți ruginite. Auta se uită în jur. Fiare știa că nu sunt în apropiere. Își dădu seama că împrejur e tăcere și nemișcare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-o clipă ca de aur năpădită toată în sânge, Ca un vis și o durere care tot împrejmuiește, Diavolul e aici, e în mine, el nu se oprește, Amețeală e delirul, lacrimi răgetele mele, În puterea cea mai mare ce din trup îmi răbufnește, Cu un zbucium ce venele-mi plesnește, Și deodată simt că-n mine tot ce-i suflet izbucnește Cu puterea dorului, durerea focului și tăria iadului. Agonie în extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]