1,185 matches
-
am auzit glasul lui Stroeve întrebând dacă sunt acasă. Fără să mă mișc i-am strigat să intre. A dat buzna în odaie și s-a repezit la masa la care stăteam: — S-a omorât, mi-a spus eu glas răgușit. Ce vrei să spui? am strigat speriat. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi vorbit, dar nu izbuteau să scoată nici un sunet. Gâlgâia prostește. Mi-a sărit inima să-mi spargă pieptul și nu știu de ce m-am enervat: — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un braț sub cap și cu celălalt lăsat moale pe lângă trup. Un picior era ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încăpere. Sunt ca niște gherete de la un iarmaroc aglomerat sau ca niște cuști de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene de stâlpii porții fredonând ca pentru ele sau strigând trecătorii cu glas răgușit, iar altele citesc apatia. Sunt franțuzoaice, italience, spanioloaice, japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare. Amory, ușor răgușit, a continuat: — Am fost atras de o mulțime de oameni - de fete - și cred că și tu ai fost... de băieți, vreau să spun, dar tu... Întrerupându-se brusc, s-a aplecat Înainte, cu bărbia proptită În palme. — Of, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trei ulii. Sau poate că sunt niște ereți? Scot țipete stridente. Rainer simte ceva în legătură cu acest peisaj natural, în care omul a intervenit deja artificial, și își expune impresiile cu lux de amănunte. Anna se vaită și întreabă cu voce răgușită dacă n‑ar fi bine să se așeze undeva. Nu ești deloc în formă, spune Sophie, dar totuși se așează. Anna ar vrea să‑și piardă urma în America, să cunoască și altă viață în afară de cea de care a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pornea din unghiul format cu o clădire sinistră ce adăpostea o firmă de construcții. Am apăsat pe butonul de lângă plăcuța pe care scria „Staggio Heaven“ și o voce care părea să fie a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate pe un perete acoperit de carouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scund de lângă mine mă privea fix, ducând la gură, la intervale regulate, mai precis o dată pe minut, sticla de whisky pe care o ținea În mână. Nu mai văzusem nicăieri marca aceea. — Bei și tu? mă Întrebă cu o voce răgușită, băgându-mi brusc sticla sub ochi. Nu prea suna a engleză. Avea o cicatrice urâtă pe Încheietura mâinii. O cicatrice verticală. Dacă ar fi fost alungită pe orizontală, ar fi putut să Însemne o tentativă nereușită de sinucidere, dar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu mine eram capabili să-l prindem cu ușurință, dar această voce era probabil atât de răgușită de teamă, încât sunase la fel de neatrăgător precum trebuie să-i fi părut și noi înșine. Nu există o astfel de voce pentru Becker, răgușită sau altfel. Țipând la Poliza să se oprească, el se lansă într-un sprint susținut. M-am chinuit să țin pasul cu el, dar după numai câteva salturi se afla cu mult în fața mea. În câteva clipe l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
era locul de aplatformizare, iar de tonetă stătea legat cu lanț, plutind în imponderabilitate, un câine ciobănesc mare, cu un glob transparent de plastic pe cap. Când se lăsară pe platformă, câinele începu să vâslească din labe și să latre răgușit, având probabil atașat la glob un amplificator stereo, de se auzea așa bine. Pe când atingeau platforma cu o mică zguduitură, apăru paznicul. Ținea o bâtă în mână și era om. — Silence, Ursu! strigă el. Who is it? — Oameni buni, nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-nseamna omenia. Conducători ce-și huiduie norodul Cuvinte grele aduse peste Slavă, Am văzut cum la aceiași masă Se așează inbuibatul cu poporul. Peste blestemul neamului. Iubire... Peste această negura și casta, Un întuneric bate la fereastra Strigatul mocnit sau răgușit. Nemulțumire! Referință Bibliografica: Nemulțumire / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul ÎI, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
NEMULTUMIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361393_a_362722]
-
și îndrăgostită. Timpul a început să se scurgă ireversibil. Mai era puțin și terminau clasa a opta. După serbarea de sfârșit de an, se organiza la căminul cultural o seară dansantă cu muzică după un magnetofon, conectat la niște boxe răgușite. Fiind sâmbătă, tineretul se gândea mai ales la acest eveniment. La țară, între dealuri, păduri și munți nu prea ai unde te distra, decât dacă te duci la oraș sau la Sinaia și pe întreaga Vale a Prahovei, așa că toți
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
bat de ceri apă rece cu sifon... - Pleacă, domnule, dacă ți-au spus nea Jerry să pleci - se auzi o voce pițigăiată, a bărbat castrat, din mulțimea adunată ca la circ. - Nu mai te da rotund - făcu o altă voce răgușită - Ce? Dumneata ai făcut cumva pușcărie ca să scriezi cărți? Ai suferit ca cum au suferit domnii ăia în ptenenciaruri până să editează în fiecare lună o carte? Ai avut dumneata vreodată blenoragie la unghii și sculament la cerebel, ca să scriezi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
și întorcându-și privirea mată în cu totul altă parte. - Se face că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon, scuipând des printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea nimic... - Auzi cu cine să se pune el? - reluă pițigăiatul firul - Să-l învațe el pe Șefu ce-i aia scriitor... - Tu auzi, băi ciumete? - hârâi vocea răgușitului - Cu tine vorbim! - Cu tine vorbim! - răsări o altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două cârje. - De ce-ai vrut să anunți Poliția, băi sulă? - vorbi în sfârșit, smâncit, pe
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
istorie. Falsă ca și cea precedentă. - Tu ce mai faci? - Drăguț din partea ta că mă întrebi! Te sărut... îmi era grozav de dor de tine! Mi-ai cotropit gândurile, visele. Tot timpul mă gândesc la tine. Cu un glas ușor răgușit, spuse: Cred că știai că în 1980 am renunțat la cetățenia română. - Parcă mi-ai spus ceva, Adrian! Ce motive ai avut? În ce te-ai implicat? - Paul Goma! Manifeste... demonstrații... interviuri la Europa Liberă... arestat... judecat și dus în
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cine sunt EU? Sunt vântul, care umblă desculț noaptea pe drum, Sunt flacăra, ce arde , lăsând în urmă scrum. Sunt seara, ce se lasă, cu părul despletit. Eu sunt un Stradivarius, ce se tânguie răgușit. Sunt arșiță de vară, iubire mistuind, Lumina sunt, din carte, ce o primești voind. Eu sunt o rază caldă, ce-ți cade drept în față, Și sunt eternitatea, ce naște-o nouă viață. Sunt pasul care-n tihnă se-ndreaptă
HOMO SUM de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362937_a_364266]
-
-n mintea mea am recunoscut vocea de demult. Același râs ... discret ... Nu știu ce spusese amuzant. Am zâmbit și eu. Ne-am înclinat a salut și-am intrat fiecare la clasa lui. Câteva zile nu l-am mai văzut ... Ieri a apărut, răgușit, ușor febril ... M-am oferit să-i dau un pahar cu suc ... dar nu voia (era și o ideea nepotrivită pentru un gât iritat). I-am dat o pastilă de propolis cu echinaceea ... ”Să fie primit!” îmi zise protocolar. Mă
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
prudență! Deodată peretele se despică în două și în încăpere pătrunde un individ ciudat, iar peretele se închide la loc. Vampirul își desfășoară mantia neagră ca niște aripi uriașe, apoi le rânjește și-și arată canini lungi. URSUZ:(cu voce răgușită)Dacă aveți nevoie de ajutor, apoi eu sunt cel pe care-l așteptați! Boierii și căpitanii se ridică brusc de pe scaune. BOIERII :( în cor) Văleuuu, ăsta-i diavolul! URSUZ: Nu vă temeți de mine! Sunt un vampir cu gânduri bune
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
cina, ascultând melodiile cântate de o formație de lăutari autentici. S-au decis să meargă la discotecă după cină, erau prea tineri pentru a se mulțumi cu melodii languroase scoase de coardele unui contrabas, o vioară și clapele unui acordeon răgușit, acompaniate de un țambal. Târziu în noapte, obosiți atât de drumeția pe munte, cât mai ales de fâțâiala de pe ringul de dans, unde fiecare a depus tot efortul și măiestria de care dădeau dovadă pentru a fi în trend cu
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
reală, în mod esențial și întotdeauna în relație cu un pericol: „Întâi l-au părăsit dușmanii./ apoi prietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă șovăia./ Să fi fost remușcare? Istov?/ Părerea de rău l-o fi-nvins?/ „Așteaptă-mă!” țipă femeia,/ răgușită,/ zăbavnicului ins./ Apoi către Iov:/ „Ți-am repetat de o mie de ori;/ ce mi-a rămas de spus e atât:/ De piciorul dumnezeului tău/ leagă-ți ștreangul de gât,/ spânzurat, visătorule,/ ca un diamant.”/ Apoi bărbătește, cu mâna în
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine Mi-e trupul mănăstire părăsită Și-n loc de sânge parcă vântul vine Bătând în piept o toacă răgușită E noapte, Doamne, fă ce vrei cu mine Mi-e sufletul călugăr de pripas, La miezul nopții fără să se-nchine Mi-a poposit în trup și mi-a rămas. 21 mai 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com
MIEZONOPTICĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363164_a_364493]
-
ceva este cu el, Vreo rotiță s-a slăbit, De o vreme, nu mă-nșel, Semne dă că-i ramolit, Uite,-aseară, a cântat De trei ori, când ai venit, S-a oprit și-ncă o dat', A cântat cam răgușit, Apoi, de vreo două ori A zis “cucu”, a tușit Și-ncă de vreo patru ori A cântat și-a râgâit, Și-n final, așa, cu scârț, Greu de tot a cucuit, După care-aud un pârț Foarte scurt și gâtuit
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte să-și salte iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată pieptul pentru a-și trâmbița, cu voce de cocoșel răgușit, în direcția tuturor celor patru puncte cardinale, anunțul: Brânzoaice mai avem! Caaalde! Cinci mangoți bucata! Pomaaană!... Să ne mai umplem la foale, îmi spusese, subliniind cu ostentație regionalismul, Cucaras. Că din partea Lolitei mele ... Parcă o văd cum cutreieră, din cofetărie
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
cauza primă a fenomenelor generatoare de suferință, noi proiectându-le, printr-o malignă exteriorizare a eului, noi ne lăsăm fermecați de Maya (Iluzia), sub stridentele semnale ale morții: 50 totul e distorsionat de nașterea noastră inutilă niciodată moartea nu vorbește răgușit. (Să se vadă și 31, 32, 61 etc.) Iată, spre exemplu, două stampe ale unui cotidian halucinant: 36 am luat ibricul de cafea și peste zațul rămas de dimineață mi-am fiert trecutul, am strecurat zațul și am oprit doar
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]