3,990 matches
-
astfel, pe pămînt nu există populații umane primitive și sălbatice care, nu se știe cum, s-au oprit în evoluția lor, lăsînd loc altor ramificații să evolueze în continuare sub forma raselor actuale, ci aceste populații sălbatice sînt pentru Evola rămășițele degenerate ale unor popoare primordiale care, părăsind o anumită linie evolutivă, au lăsat în urmă o ramificație biologică echivalînd cu o înfundătură. Și astfel, ceea ce antropologia contemporană consideră drept leagăn african al speciei umane - populațiile băștinașe africane - este pentru Evola
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
roman, drept o revoluție literară, "un monument poetic fără pereche, între grimasele, anecdotele, pornografiile meschine și sarcasmele jalnice, care în literatură deformează de veacuri gestul dumnezeiesc al iubirii". Inițial editat în Italia, introdus pe căi ilicite în Anglia puritană a rămășițelor perioadei victoriene, a apărut în Franța cu o prezentare a lui André Malraux, iar în traducere românească în 1932. (Opinia d-lui Valentin Chifor, potrivit căreia respectiva tălmăcire s-ar datora lui Zaharia Stancu, se cuvine amendată, deoarece prozatorul, care
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
și așa mai departe. Este, așadar, vorba despre a cunoaște, a rosti adevăruri. Dogmatismul Adevărului se destramă, în ziua de azi, se topește văzând cu ochii; practic, nu mai există un dogmatism al adevărului. Sau mai sunt, poate, doar câteva rămășițe la Lacan... Dispozitivul - ba chiar, fără îndoială, dispozitivul metafizic, adică diferența dintre propozițiile empirice, constative etc., și propozițiile principiale, pe care le putem numi transcendentale, deci propoziții care caută să construiască idei generale (Althusser le spunea "generalități") - este un dispozitiv
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
invenții plastice: mitraliera/aparat de fotografiat, leagănul mecanic... Reziduurile "de rangul cel mai de jos" pătrundeau astfel pe scenă și se bucurau de o nouă viață! Kantor face teatru răscolind pubelele societății, pentru a integra, mai apoi, într-o operă, rămășițele fără valoare ale acesteia. Inevitabil, "efectul de adevăr" se accentuează tot mai mult... Deși se înscrie în același curent, Jan Lawers, în Odaia Isabellei, face un salt inedit, produce o ruptură, care n-are cum să ne lase indiferenți. Tocmai
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
acest amour fou, atunci înseamnă că totul fusese zadarnic. Biografii care aveau să intre în camera mea cu mănuși trebuiau să poată spune: Aici a trăit Marek van der Jagt, vă rugăm să nu atingeți nimic, totul poate fi o rămășiță dintr-al său amour fou". - Mamă, strigam eu alergând pe scări în sus, mamă, mamă, mamă! Am dat buzna în dormitor. În balansoarul din dreptul balconului stătea un bărbat pe care nu-l cunoșteam. Era îmbrăcat într-un capot. Și
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
se țină deoparte, într-o retragere discretă și subînțeleasă, punînd între ei și lume distanța simbolică a cărților scrise în singurătate. Iată cum îl descrie Zeletin pe Tutoveanu: "Moartea maestrului a fost tristă, ca toate muririle. Ajunsese o umbră, o rămășiță de om, atît cît îi trebuie distincției ca să aibă prin ce să se exprime. Singure, înălțimea, fruntea generoasă și ținuta dreaptă îi rămăseseră aceleași, prefigurînd însă "mîna din țărînă", dar eu nu-mi dădeam seama de aceasta, confundînd realitatea cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
răcoroase, a luceafărului, care se ridică deodată în fundul cerului vioriu, și este ca o trezire la viața cea nouă, ce trebuie să înceapă pentru locuitorii adâncului de apă, ca și pentru cei care, astăzi, pe ruinele cetăților elenice, duc numai rămășița tristă și vulgară a unei civilizații pe care noi până astăzi n-am știut-o învia." Autorii monografiei evocă mai multe momente ale prezenței la Mangalia a lui Nicolae Iorga, ca și a altor personalități ale culturii noastre. La rândul
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
Mavrocordat, te întâmpină fosta biserică a familiilor Sturza și Mavrocordat, ridicată ̀în 1834. Un monument funerar sculptat în marmoră de Olga Sturza pentru tatăl său, împodobește interiorul bisericii, iar în exterior îi corespunde o placă pe care scrie că rămășițele pământești ale principelui Mavrocordat, mort la 18 martie 1907, se află ̀ n temelia bisericii. Biserica Sf. Atanasie, Str. Podgorii, Nr. 1 În 1638 ̀înaintea Trei Ierarhilor Vasile Lupu ridică această biserică. În 1702 este ̀înnoită de Constantin
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
pe câmpul de luptă, când turcii au obținut o victorie scump plătită. La începutul domniei, Baiazid și-a ucis fratele, pe Yakub Celebi, pentru a scăpa de un important pretendent la tron, mai ales că popularitatea celui ucis crescuse simțitor. Rămășițele pământești ale lui Yakub Celebi au fost aduse în orașul Brusa. Baiazid a fost un om politic deosebit, pe lângă marile calități de comandant militar. Imediat după bătalia de la Kossovopolje, Baiazid i-a chemat pe fiii cneazului Lazăr, mort Baiazid I
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
remarcată și recunoscută (Ostrom, 2005; Aligică și Boettke, 2009; Terpe și Matei, 2009). 4.3. Introducerea cazului Pentru perioada obștii vechi pornim de la metoda dezvoltată de H. Stahl și numită de acesta „arheologie socială”. În esență, ea constă în cercetarea rămășițelor organizărilor arhaice („fosile sociale”, cum le numește el) și compararea lor cu documente sau alte izvoare istorice independente referitoare la trecutul acestora. Datele privind perioada obștii vechi au fost colectate începând cu anii ’20 și prezentate într-o diversitate de
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
într-un cadru civil. În această interpretare, individualismul este fructul civilizației: stilul de viață făcut posibil de bogăția generată de diviziunea muncii și sistemele din ce în ce mai avansate de liber schimb. Henri Stahl a sesizat în mod corect că este vorba despre rămășițele unei organizări arhaice, dar a presupus în mod eronat că aceasta era comuna primitivă. Spre deosebire de ultima parte a ipotezei sale, explicația pe care o propun mai sus nu presupune că indivizii erau egali și lipsiți de dorințe individualiste, ci doar
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Jarry va muri de Ziua Tuturor Sfinților. După ce s-au scurs cei cinci ani de odihnă în mormântul acesta legal, oasele i-au fost azvârlite în groapa comună. „Dom’ Ubu“ nu mai avea credit. Locul i-a fost ocupat de rămășițele unui campion de ciclism. Desigur, Jarry ar fi fost încântat de întâmplarea asta. „Veșnicia îl cuprindea pe cel ce n-a știut nimic despre viață“, conchide Salmon. * De realitatea pe care și-a creat-o, omul nu se va putea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în maxima infantilitate spirituală: a celor ce sunt, cum că sunt, a celor ce nu sunt, pentru că sunt posibile. * Un atrabilar olfactiv înălțându-și mâinile cu degete flasce, uscate, atârnând ca niște intestine transparente în lu mină. Sfântul. * Irepetabilul, această rămășiță de demnitate divină. * Sentimentul că ești la capătul vieții se manifestă întotdeauna ca o fundătură spirituală. Nu mai ai ce să investești în naivitatea care face posibilă deschiderea viitorului. O luciditate malignă se instalează în ființă refuzând să își exercite
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
anilor ´50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de construcție al Cronicii de familie e unul adițional, elementar-cumulativ. Capitolele sunt pur și simplu juxtapuse. Li se găsește
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de construcție al Cronicii de familie e unul adițional, elementar-cumulativ. Capitolele sunt pur și simplu juxtapuse. Li se găsește un liant în personaje, în filiera de familie, deci
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
și un om nou, abătându-i atenția exagerată de la conflictele dobândirii puterii, considerate depășite, conflicte în care persista proletcultismul. Dar vigilența revoluționară trebuia păstrată, pentru că dușmanul noii orânduiri nu doarme, uneltește din umbră. Dacă inițial dușmanul era mai ales intern (rămășițele capitalismului învins: burghezia, chiaburimea, intelectualul elitist), ulterior cel mai periculos dușman venea dinafară (capitalismul extern: Occidentul, americanii). Realismul socialist nu e, astfel, decât un proletcultism reformat. Ceaușescu îi cere literaturii în 1971, când preia modelul revoluției culturale chineze, cam același
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
pentu mințile simple chiar adevărul gol-goluț despre francezi. Oricum, prin Harry se produce o alianță a conservatorilor cu republicanii, absolventului de Harvard sau Yale cu omul simplu, ca să măture nisipul și celelalte mizerii din oraș și să lichideze și ultimele rămășițe neconstituționale. Trebuie spus că partea cea mai anostă din film sunt băile de mulțime, ca și comentariul moralist al "boborului" care scobindu-se gînditor în nas votează disciplinat: good sau bad după cum răsucești butonul de la negru la roșu și invers
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
axat pe momentul cu cele mai radicale urmări, trebuie spus că reunește personaje și indicii a căror noimă va rezulta doar ulterior, cînd vor fi reluate sau li se vor indica antecedentele. Așadar, tînăra văduvă trebuia să pregătească de înmormîntare rămășițele pămîntești ale bărbatului ei, teribilist, aprig, mai ales cînd exagera cu băutul, aproape infantil cînd era vorba de calul lui, dar nu asasin, cum scria pe ordinul de încarcerare. Mintonia aprecia că propria-i mamă îi stătea alături în acel
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
un admirabil laconism: Let's. Last but not least, filmul este un exercițiu de cultură și mentalitate britanică, reușită atîta timp cît ești atent la nuanțe. Amintește farmecul straniu al ecranizării romanului lui Kazuo Ishiguro, The Remains of The Day (Rămășițele zilei, 1993) al lui James Ivory, unde Sir Anthony Hopkins face un rol magistral în rolul unui buttler care refuză cu obstinație să dea curs propriilor sentimente față de singura ființă pe care o iubește și care-l face să se
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
că nu l-a luat de chimir pe mitropolitul Vladimir al Kievului, prezent la slujba de canonizare a sfântului Pahomie de la Gledin, pentru cele două sute patruzeci de biserici românești scoase din circuitul religios și pentru refuzul ucrainenilor de-a returna rămășițele lui Petru Movilă. Dac-ar fi avut măcar un dram de onestitate, dl. Diaconescu s-ar fi întrebat, înainte de-a țâșni ca mușcat de șarpe: s-au produs toate aceste acte revoltătoare în anii de când la conducerea țării se
Chirurgia indirectă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9719_a_11044]
-
autentici. În numele unei reconcilieri bizare, Geoană proclamă momentul iertării, plasându-se ostentativ în tabăra detractorilor condamnării comunismului. Astăzi nu am văzut la Timișoara vreo manifestare de bun-simț, ci de prost gust. O revoluție răsturnată, în care PSD, PNL și câteva rămășițe din PNȚCD au uzurpat simboluri inviolabile. Am trăit s-o vedem și pe asta: cum devin anticomuniști Mircea Geoană și Ion Iliescu, cum luptă împotriva unei dictaturi închipuite și cum promit adevărul despre mineriade. Se cheamă delir. E drept că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
după înăbușirea insurgentei comuniste, liderii comuniști greci au înaintat o propunere de încetare a luptei, în timp ce se aflau în exil în Bulgaria. Se pare că adoptarea acestei poziții le-a fost solicitată de Stalin, pentru scopurile sale, care vizau canalizarea rămășițelor armatei comuniste grecești în acțiuni împotriva lui Tito.111 Însă insurgenta comunistă din Grecia a luat sfârșit în 1949, guvernul național a luat sub control întreaga țară, iar partidul comunist a fost interzis,112 ceea ce a avut ca efect pierderea
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Măi Petrache! Tu ai spirit de observație - cum ar fi spus profesorul meu de Matematică de la liceu... Nu știu ce ar fi spus profesorul tău de la liceu, da’ aista-i adevărul gol-goluț. Când au ajuns la poarta hanului, au rămas descumpăniți. O rămășiță de poartă legată cu sârmă ghimpată închidea ograda. Peste uși și geamuri erau bătute scânduri. Totul părea părăsit... În timp ce se uitau la pustiul din ogradă, dintr-o bucătărie de vară s-a ițit capul unui bărbat tânăr. Pe cine căutați
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
rămăsese din copilul ei. Striga mereu, până aproape îi pieri glasul: Puiul mamei, puiul mamei, ce rău ai făcut tu pe lume de ai plătit atât de scump jocul tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fuseseră ele cândva, căci erau roase pe la colțuri și uzate întratât, încât parcă îți grăiau singure despre toate generațiile de nebuni, ce își găsiseră, de a lungul vremii, confortul și odihna în ele. Peste tot pe jos, el văzu niște rămășițe tocite dintr-un covor - demodat, desigur - din care creșteau ici și colo pâlcuri de zdrențe, desprinse, probabil, din cusătură, și dedesubtul cărora trona un foarte vechi parchet, ce scârțâia la toți pașii făcuți pe el, din toate îmbinările sale. Din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]