1,075 matches
-
cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum mi se întunecă în fața ochilor. În cameră era dezordine și domnea atmosfera de părăsire și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
birou. Nimic nu se compară cu cercetarea la fața locului, mai ales atunci când trebuie să audiezi martorii. Du-te și spune-i șefului că trebuie să mergem acolo! Poate se lipește de mașina cu care au venit cei de la Pinforest. Rămas singur, Cristi se apropie de cabină. Scoase din buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
crucea noastră, trebuie s-o ducem, n-avem încotro. Ba, eu cred că avem, spuse Cristian, de asta, vreau să caut un mijloc de a termina odată pentru totdeauna cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că avem, spuse Cristian, de asta, vreau să caut un mijloc de a termina odată pentru totdeauna cu bestia. Se despărțiră fără prea multe cuvinte. Își luară un rămas bun destul de rece, după care inspectorul și Ileana plecară spre casă. Rămas singur, Moș Calistrat nu se mai obosi să facă ordine ci se întinse așa îmbrăcat pe lavița unde stătuse Cristian, cu ochii ațintiți în tavan. Când auzi pași pe culoar, abia ridică capul privind spre intrare. No, te-ai răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numele vecinilor pe care-i condusese pînă la poartă, portretul domnului Învățător și vorbele adresate de acesta noii mame a băiețelului, povețele preotului, spusele celor rămași la hotarul satului, cînd el le-a mai făcut odată cu mîna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n-a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat pînă la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
necesare 270 ha izlaz. Cele 745 ha expropriabile erau compuse din următoarele terenuri: 1. 6 ha imaș impropriu arăturii, fosta vie a căpitanului Boteanu; 2. 2 ha imaș impropriu arăturii, la locul numit „Tureatca”; 3. 258,9 ha pământ arabil rămas proprietarului; 4. 45,6 ha impropriu arăturii, expropriat în 1919; 5. 360,5 ha pământ arabil expropriat în 1919; 6. 72 ha izlaz comunal dat în 1909. Total: 745 ha. La această suprafață s-a aplicat reducerea de 1/8
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de tandrețe În ochi. Spuneau că planul tău a fost descoperit. Ziceau de un „fiu blestemat”. Dante merse până la ea și o strânse de un braț. - Ești sigură? Așa au zis? Ea se eliberă din strânsoare, zbughind-o prin portic. Rămas singur, priorul Începu să reflecteze furibund. Așadar, Acquasparta era la curent cu conjurația de restaurare a dinastiei imperiale. Dar știa el oare și numele fiului blestemat? Poate că nu, având În vedere că se aștepta la o mărturisire din partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
susțineau și, în câteva secunde, accelerând din principiu, se înălță tot mai sus, până deveni un punct azuriu, apoi nu se mai văzu. Oftând, roboții de jos, care o urmăriseră pierzându-se în cer, fluturară cât fluturară, în semn de rămas bun, hârlețele, apoi își reluară săpatul. În navă era liniște. Robotul debutant Stejeran 1 stătea cu fața lipită de hublou și privea în urmă. Pământul își arcui marginea ca o elipsă, apoi deveni rotund și-n cele din urmă apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și, în „unduirile / harfelor / din visul buchetului / de Luceferi” (În raza sufletului), în „eternitatea / Cercului / tăcerii albe” (Apoteoza Cercului), neprihănite, poetul se dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor zei / fumegând / peste culmi / ca potcoava / fulgerului”. În viziunea poetului filosof, cuvântul devine limbaj al rațiunii, iar acele fonetisme - desprinse din îmbrățișarea cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
rămâne-n vârf cu jos de brațe ce-ar fi vrut s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă în jos capul ca-un înfrânt... Părinții-aleargă-n țipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune și-n dangăt de clopot, toți îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... După-mplinirea celor de cuviință sătenii în credință tare au înfipt o cruce-n
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
deschis ochii și a examinat contrariată întreaga încăpere. Nu dormea. A așteptat, ca în fiecare dimineață, să vină lângă ea, să o îmbrățișeze, să facă dragoste ca în primii ani. În ultimul timp, se obișnuise doar cu un sărut de rămas bun, gândind că este suficient după seara ori noaptea în care i se dăruia. Dar azi, poate pentru prima oară, nici acest sărut nu l-a primit, deși toată noaptea nu se atinsese de ea. Când s-a urcat în
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
și ne conduc în liniștea supremă din ceruri. Acum, acolo Sus, a ajuns și MICHAEL JACKSON... Dumnezeu îl săruta pe frunte și îi vindeca rănile care i-au măcinat inima. Regele muzicii pop regretă că nu și-a putut lua rămas bun de la noi. Ne transmite să nu vărsam lacrimi ,ci să ne ridicăm mereu privirea înspre cer. Ori de câte ori vom vedea curcubee, sunt semne că The King of Pop va susține megaconcerte în cinstea bunului Dumnezeu și a prietenilor de pe Pământ
” MICHAEL JACKSON NU A MURIT ! ” de MIHAI MARIN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361520_a_362849]
-
Mai ești și acum vrăjit de Katy a ta? - Hernanda, te rog să mă înțelegi! Într-adevăr, o iubesc foarte mult pe Katy!... Ea mă înțelege și eu o înțeleg. Ne înțelegem bine amândoi! La plecare, făcându-mi semne de rămas bun, îmi spuse, zâmbind grațios: - La revedere, Mark! Vă așteptăm în Mexic, pe tine și pe Katy!... (va urma) Referință Bibliografică: Flori pe planeta PERLA-22 - Partea III-a - Povestire SF / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1111, Anul
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ULTIMUL RĂMAS Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 919 din 07 iulie 2013 Toate Articolele Autorului ultimul rămas Era ultimul, rămas ca să soarbă nectarul unei flori nemuritoare și-nvestmântat în praful ei de aur se răsfăța zâmbind încet spre soare. Dar toamna a venit cu ploi și brume grele și floarea, floarea lui s-a ofilit, dar ea știa
ULTIMUL RĂMAS de LEONID IACOB în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363877_a_365206]
-
aripă și lângă ea muri apoi și el. Povestea lui, povestea mea sau poate povestea ta ce o spui spre-al serii ceas e doar povestea unui flutur cărui iubirea de cuvinte i-a rămas. Leonid IACOB Referință Bibliografică: ultimul rămas / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 919, Anul III, 07 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ULTIMUL RĂMAS de LEONID IACOB în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363877_a_365206]
-
că viața ta-i prăpăd, Este greu, dar nu-ți mai pasă. Tu omule cu suflet ce de gheață este Te privesc și nu știu ce să spun; Atâtea chinuri sufletul vor să-ți înnece, Cu disperare sper, că nu-ți iei rămas bun. Și dacă pleci, nu-mi lua ce mai am! Sau, ia-mă cu tine oriunde ai pleca! Să stăm împreună cum alteori stăteam, Sau lasă-mi barem amintirea ta! Amintirile le voi păstra, Chiar de singură voi pleca curând
NU LUA TOT! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363966_a_365295]
-
PRECIPITAT STEAGUL voi institui mecanismul fervorii și al atâtor alte paronime ne vom prosterna ne vom angrena și pășune vom afla (de lavandă) ne vom suci ne vom încolăci și nu vom ști de ce de aia! un atavism sentimental singurul rămas se topește de dor îmi face cu mâna ca unei bune cunoștințe își flutură precipitat steagul că doar-doar! și când acolo atavismu’ era o cămătăreasă și eu voiam să o dau gata gata! (v-am spus eu că miturile sunt
ŢĂRUCĂ, OF, ŢĂRUCĂ ! (POEZII) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364054_a_365383]
-
fiecare În vremea ceea noi, ființe bete Din carte absorbeam pe îndelete Ne deschideam la minte fiecare Nostalgic, cartea răsfoiesc acum... Și nu te regăsesc între-a ei file Mai simt un fin parfum Dar ești pierdută-n fum Pierdut rămas-am, cu priviri umile Socot că-i vremea, cartea s-o închid Nu înainte de-ați lăsa un fir... Eu pentru tine-aș face genocid M-aș transforma în abur, din lichid Dar nu pot fi, decât un trandafir. 02
CARTEA SECRETELOR de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362881_a_364210]
-
amintire, Zilele însorite ce s-au dus Și « Dragostea », liantul ce unește Lumea de aici, cu cea de sus ! În amintirea prietenelor mele dragi Viorica și Aritina, care au plecat anul acesta la Domnul. Camelia Cristea Referință Bibliografică: Scrisoare de rămas bun / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1075, Anul III, 10 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SCRISOARE DE RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363301_a_364630]
-
orgoliu, o disperare de a dovedi o invincibilitate iluzorie. M-am întors în mine și am căutat binele, am căutat tot ce am ascuns de teamă, din confort, de ochii lumii, am realizat că nu mai este timp și cel rămas ar trebui să facă diferența, că eu chiar nu trebuie să închid acest capitol în amintiri negative. Dacă fetița mea își va aminti despre mine ar fi de preferat să nu-i arăt declinul, iar mama, mama trebuie să știe
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
împreună pe meleagurile bucovinene. Cascadele de râs și muzică ne-au însoțit până am intrat pe holul clădirii în care aveam camera. La scară ne-a oprit Gabriela Maxim. Ne pregătise pachete cu mâncare pentru drum. Ne-am luat un rămas bun deosebit de călduros, după ce mi-a dat telefonul să vorbesc cu fiul său. El era proprietarul robei pe care o purtasem la scenetă și doamna îi povestise totul între timp. Era încântat că, de departe, a contribuit și el cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
visul de-asta noapte, știind că doar acolo, aș putea să te revăd ca să te sărut, de-o mie de ori, dorind, să nu mai pleci, nicicând, visele să-mi fie realitate. Destinul mi-a luat regina, nebunul sunt eu, rămas singur, alergând în vise, după tine. Grossanktnikolaus 08 aprilie 2015 Referință Bibliografica: Ultima noapte / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1562, Anul V, 11 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Coști Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ULTIMA NOAPTE de COSTI POP în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362385_a_363714]
-
când voi părăsi terenul de joacă al lumii, sta-vor crângurile martori în toate anotimpurile înflorite iubirii ce purtasem acestui univers. Numai această iubire e adevărată, e tot ce mi-a dăruit viața. Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun, acest adevăr nu se va ofili el va nega Moartea. 28 noiembrie 1940 *** Fragment din prefața „Soarelui din prima zi” Amita Bhose: „Poet, filosof, romancier, eseist, estetician, dramaturg, actor, regizor, cântăreț, muzician, coregraf, pedagog și pictor, Rabindranath Tagore a
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
haine..., rosti Mihai. - Eu am nevoie doar de mila Domnului!... Gata, plecați de aici! De acolo, de sus, vă voi urmări la fiecare pas! Aveți grijă de poporul vostru! Domnul să vă aibă în paza Sa! Cu un ultim bun rămas, căpitanul Preda și principele Valdescu făcură cale întoarsă. La coborâre era mai dificil, dar cu chiu, cu vai, ajunseră la cascadă. Sub torentul de apă Mihai se opri din nou câteva clipe. Ca din pământ se porni un huruit și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
dormind. Umbreluța minunată Păpușica mea te-ar vrea, De te-aș rupe, faptă rea Și-ar primi pe loc răsplată . Prietene vom fi de-acum Ne vom juca în poiana Până-ntr-un târziu de toamnă Când ne-om lua rămas bun. Cireșul Trei cireșe sunt pe ram Șase ochișori la geam Un graur însă socoate Că i se cuvin lui toate. Dar pe ușă cătinel Intra dragul de bunel Ce ascunde-n pălărie ? Dulci cireșe, ce-mi plac mie! Șase
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]