327 matches
-
că acum vedeam Ialomița, altfel, de sus în jos, cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici păduri nu mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
iată, într-un final, cam ce și cum scrie Petre Sălcudeanu (pentru că, nu-i așa?, autorul are totdeauna ultimul cuvânt): "La intervale egale, Leo se răsucea neferindu-și de lovituri părțile intime. Pe lângă faptul că îi punea sângele în mișcare, rămurelele cu frunze încă verzi, colectate primăvara și păstrate în dulapuri frigorifice, gata legate în măturici, îi scotea surplusul de apă din organism și îi calma nervii, iar ușoara maltratare a zonelor erogene era în sine o plăcere pe care merită
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
și frazele, de cele mai multe ori scurte și simple, ca o șfichiuire de bici, le citea la lumina jarului din lemn de trandafir negru și de trandafir roșu pe care, când jarul era mai încins, arunca, așa într-o doară, câteva rămurele de trandafir galben și de lemn de mesteacăn.” „Și dacă întreaga și voluminoasa carte este o poemă înaripată cu talentul și îndrăzneala imaginației, mai redăm un fragment grăitor pentru sumara înțelegere a cititorului, fragment legat de o minune: redobândirea vederii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
mare că îl puteai vedea de departe. El locuia singur într-o căsuță dintr-o pădure deasă unde își aveau căsuțe și alți pitici. Numai Pălăriosul locuia singur, ceilalți locuiau câte doi. Căsuța lui era din lemn și acoperită cu rămurele uscate. Pentru că vara era pe sfârșite, piticul era preocupat să adune provizii pentru iarnă. Iernile erau lungi și grele și piticul muncea mult ca să nu-i lipsească nimic la iarnă, așa ca veverițele. Culese multe ciuperci pe care le uscase
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
și delicați ați fost. Poveste de primăvară Iarna s-a sfârșit iar zilele sunt mai lungi și razele soarelui poposesc mai mult pe crengile copăceilor din grădină. Astăzi, de dimineață, o rază jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
jucăușă l-a gâdilat în trunchi și în rămurelele subțiri. Începuse să se dezmorțească. Micul copăcel somnoros revenea la viață. Era amețit de soare și mai ales de gălăgia vrăbiilor ce zburau de colo-colo schimbându-și locul tot timpul între rămurele. O boare plăcută îi cuprindea acum pe toți copăceii și... când sau privit... din loc în loc le-au apărut mici umflături roșcate care în câteva zile s-au mărit și șiau schimbat culoarea. Vârfurile s-au albit. După o noapte
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Printr-o spărtură în zid, copiii se strecuraseră în grădină și se așezară pe crengile copacilor. Era câte un copilaș în fiecare pom și fiecare pom se bucura atât de tare încât se acoperise de flori și-și legăna blând rămurelele peste capetele copiilor. Era o scenă de poveste. Dar într-un colț era încă iarnă. Era colțul cel mai îndepărtat al grădinii și acolo rămăsese în picioare un prichindel. Era atât de mic, încât nu ajungea nici la ramura cea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și atingerea rămurelelor înghețate pe față și mîini. Pe trotuar puteai să te orientezi prin obscuritate cu ajutorul felinarului care ardea pe strada din față. Atmosfera umedă făcea ca pașii să-i răsune puternic, dar după cinci minute își dădu seama că ceea ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
buze voluptoase, care, tremurând își strângea vălul sub bărbie, dar purta încă urme de farduri sub ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare, le dezrădăcina și le împingea înainte spre ruină. Cum era femeia aceea, care, apăsată de o legătură grea, făcută dintr-o pătură înnodată, ținea de mână un copil. Avea un ochi învinețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să nu-l rănească și mai rău
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
toate oștile lui vor cădea loviți de sabie, și cei ce vor mai rămîne vor fi risipiți în toate vînturile; și veți ști că Eu, Domnul, am spus aceste lucruri." 22. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Eu însumi voi lua o rămurea din vîrful unui cedru mare, și o voi pune la pămînt. Voi rupe din vîrful ramurilor lui o mlădiță fragedă, și o voi sădi pe un munte înalt și ridicat. 23. Și anume, o voi sădi pe un munte înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mulge. Și ce fac cu ele? mai întrebă Ștefan. — Adună rouă cu sedile noi, pelin și urzici, ca să aibă când se îmbolnăvesc vitele de brâncă să le spele cu rouă strânsă-n noaptea asta și să le sorcovească apoi cu rămurele de pelin și de urzică. — Doamne ferește! Ștefan își făcu semnul crucii tocmai când cântecul femeilor se opri. Acum se întorceau, alergau gâfâind, ridicând de jos țoalele cu care se îmbrăcau în mers. Copila avea în mâna dreaptă o doniță pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu, adus de spate, obosit, ieșea din cuhnie. În întunericul rădvanului, când trăpașii repezi intrau pe Podul Mogoșoaiei, domnul îi spuse: — Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând și mângâios. Apoi m-au frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă mi-au spus să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Au stors sedilele, patru sedile, și m-au spălat cu rouă, blând și mângâios. Apoi m-au frecat cu rămurele de pelin. Mirosea tare bine. Pe urmă mi-au spus să închid ochii și au început să mă lovească cu rămurele de pelin și de urzică. După un timp, loviturile au devenit mai dureroase. Am deschis ochii. Nebunele mă loveau pe obraji, pe frunte și peste grumaz cu nuiele de salcie încălzite pe plită. Am început să țip, dar degeaba, ele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de suc de asmățui, în ochi, de trei ori pe zi, în oftalmii rebele de tot felul. Eu, din lipsă de timp, am pus o cantitate mai mare, am inundat ochii o singură dată pe zi. Am luat circa 6 rămurele de plantă proaspătă, leam spălat, le-am șters cu un prosop. Apoi le-am presat și frecat pe o răzătoare de plastic (cea pentru ras mere pentru sugari). Prin presare și frecare, plantele se zdrobesc și se fărâmițează în particule
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
Așa că zilnic mănânc câte un castron de salată verde, cu ridichi, ceapă verde, cu oțet din vin și cu ulei (nu pun sare), cu frunze verzi de mărar, pătrunjel și leuștean. Leușteanul verde crud ajută la digestie. Consumat singur, câteva rămurele, are efect de purgativ rapid. Stagnarea deșeurilor alimentare, în intestine, este dăunătoare, deoarece dă timp și posibilitatea toxinelor să intre, prin pereții intestinelor, în circuitul sanguin și să provoace boli și suferințe. Ca remediu, leușteanul este la îndemâna oricui. Ca tratament
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cu acoperiș de stuf. Mirosul acru, larvar, de dinăuntru n-o deranja. Crescătoria de viermi de mătase era oaza personală, urât mirositoare, a bunicii mele. De jur Împrejurul ei, pe suporturi, viermii de mătase albi și moi stăteau agățați de mănunchiuri din rămurele de dud. Desdemona Îi urmări cum țes gogoși, săltând din capete ca la auzul unei muzici. Privindu-i uită de lumea de afară, de schimbările și de zvârcolirile ei, de muzica ei nouă și teribilă (care e gata să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marijuana când era la colegiu. I-o luam Înainte cu patru ani. ― Ține-l În piept, mă Îndemnă Rex. ― Trebuie să lași THC-ul să ți se acumuleze În sânge, spuse Jerome. În pădure se auzi un zgomot ca de rămurele rupte. Obiectul Îl apucă pe Rex de mână. ― Ce-a fost asta? ― Poate un urs, spuse Jerome. ― Sper că nici una dintre voi nu-i pe stop, spuse Rex. ― Rex! protestă Obiectul. ― Băi, vorbesc serios! Urșii Îl miros. Eram o dată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femei în toată firea, care e puternică pentru că are pentru cine trăi. Cu copii în jur, ploaia nu te udă, ci te răcorește, iar amenajarea unei vile (fost orfelinat unde ea a crescut) nu e corvoadă, ci pregătirea cuibului, cu rămurele, pământ umed și răsuflare caldă. Un duh bun le-a șoptit scenaristului și regizorului să nu se îndepărteze de traseul obișnuit al acestui gen de filme. Deschidere calmă, dar vag amenințătoare, apariția semnelor prevestitoare, crescendo-ul emoției care culminează cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
care asistase la "proceduri", dând aprobator din coadă. Dădu peste tot cu aspiratorul, puse fața de masă, aranjă băile... Carmen îi adusese și primele flori de grădină pe care le așeză într-un ulcior smălțuit. Pe masă puse și câteva rămurele de măr și prun înflorit și, privind "mise en place", cum spun specialiștii, i se păru că totul este foarte bine. După-amiază vopsi ouăle, le lăsă să se răcească și apoi le dădu "lustru", pierdu ceva timp să-și curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
umeri cu două fibule peste toga albă cu tiv de purpură. Pe cap poartă apex-ul înalt și brodat, prins sub bărbie cu niște curelușe de piele și terminat atât de ridicol cu pampo nul de lână din vârful inconfundabilei rămurele de măslin! Mulțimea se ferește iute din calea baghetelor cu care împrăștie generos lovituri în dreapta și n stânga pentru a-și croi drum. Tiberius îl trage iute pe copil ca să nu fie strivit. Îi face apoi semn lui Velleius să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apa rece și un pat de scândură pe care se urcă cei care vor să simtă din plin efectul de saună obținut prin stropirea cu apă a pietrelor încinse de pe vatră. Pentru stimularea circulației sangvine se folosește un mănunchi de rămurele de stejar sau carpen cu frunze uscate. Materialul de construcție cel mai folosit era chirpicul, urmat de lemn, iar pentru acoperiș se foloseau scândurele din lemn Ădraniță). Podelele din încăperi erau lutuite și acoperite cu dușumele de scânduri. În prezent
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
niște ochi bolnavi, stinși. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pașii lui nu făceau atâta zgomot cât tictacul arămiu al unui deșteptător de pe mescioara de noapte. Într-un târziu, Apostol, șezând pe pat, cu ochii la rămurelele degerate de afară, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, începu să fredoneze un cântec vesel. ― Bologa! Ce dracu, de cântece îți arde? se opri Varga cu imputare. Ori te bucuri că ni s-au spulberat perspectivele de concediu? ― Mă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi fost în viață n-ar fi avut răbdare să o asculte nici pentru câteva clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că și Bubi, acolo, în cer, se prăpădea de râs. C.Ș.: Am ajuns la sfârșitul istoriei vieții lui și nu mi-ai spus încă numele acestui om cu un destin atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
se numea Hörbe, zis și Hörbe cu Pălăria cea Mare. Casa lui se afla departe, în Pădurea-Celor-Șapte-Coline, la marginea unui mic luminiș. Ca toate casele de pitici, era făcută din lemn și acoperită de sus până jos cu crengi și rămurele uscate. Dacă cineva trecea întâmplător pe lângă ea și nu știa că sub grămada de vreascuri de la marginea luminișului se ascunde o casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]