1,580 matches
-
de la aerul rece. Temperaturile instituționalizate, obținute natural fără investiții ale statului partid! Totul pentru clasa muncitoare, și noi ne amuzam și râdeam. Poți căpăta gripă gratuit, descoperiri ale savantei cu renume mondial! Priveam la călători, în mare parte navetiști erau răpuși de depresii sonore, sunt atât de triști! Le pare normal! Componentă a nivelului de trai. - Clara poate că l-am pierdut pe Dumnezeu ? Pentru câteva secunde am căzut pe gânduri amândoi, cu o mișcare atentă țe-am aranjat cruciulița de la gât
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 by http://confluente.ro/Sunt_lacrima_din_lacrimile_tale_gheorghe_serbanescu_1345514157.html [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > BUNICA MEA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului BUNICA MEA Of plaiule, iubitule, de dor, Mă vor răpune anii și- am să mor Și voi intra în tine să îmi odihnesc, Tristețea copleșită de lumesc, Căci Dumnezeu din tine m-a facut, Din lut de-aici și niciodată n-am putut Să plec, să nu- ți mai văd
BUNICA MEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1496737936.html [Corola-blog/BlogPost/381522_a_382851]
-
talgere de lut, au crănțănit drumeții timpului. Au mistuit crapi și cârlani la proțap, au molfăit, în plăcinte poale-n brâu, brânza multor turme de oi de pe-aici ori dinspre munte, unele fiind, poate, ale lui Nechifor Lipan, cel răpus cu vicleșug de baltagul lui Bogza, cu părtășia lu’ Cuțui. Și-n tăt acest timp, Ancuțele cele de demult - care-acuma-s oale și ulcele, ca să bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hanu_ancutei_locul_unde_inca_se_mai_gheorghe_parlea_1352045116.html [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
prilej, cât de mic, să fie singur cu ea, ca ea să-i explice ce se întâmplase, în speranța că poate ar mai exista o șansă de întoarcere. Fără milă, ea nu-i oferi niciodată această ultimă șansă. Iar el, răpus de tristețe, chiar deznădejde cruntă, se duse la comandantul garnizoanei, cerând să părăsească slujba din garda cetății. Nu-l mai interesa. Renunțase la toate hainele cele mândre de sutaș, la armele lui sclipitoare, apoi, în miez de noapte, pe o
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1431410164.html [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
ce-au devenit condeie. Alerg să beau din ciutura fântânii ce-a putrezit în lanțuri ruginite, legat de-o cumpănă precum bătrânii de un toiag cu lumânări cioplite. Alerg să beau din cupele golite din care au băut odată zeii răpuși de-otrava minților sfrijite din blana lupilor certați cu mieii. Alerg să beau din pumnul vieții, ploaie ce a căzut pe frunze de pelin... amaru-i sec, nu-i forță să mă-ndoaie când stau la umbra marelui măslin. Alerg să
SEVA VIȚELOR- DE- VIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490560437.html [Corola-blog/BlogPost/382943_a_384272]
-
singur, vulnerabil și gol, privirile îi rămăseseră înfipte în văzduhul sângeriu de dincolo de verticala stâncii netezite de vânturile vechi. Neclintit, în reculegere, se organiza mental înaintea luptei cu sine și cu fiara pe care trebuia să o surprindă, să o răpună. Îi învățase ochii: sclipiri de fosfor și tăciune. Colții: săgeți de cremene. Ghearele: vârfuri de suliță cioplite în bazalt... Se adăpostiseră între pereții stâncoși, în scobitura muntelui. Din depărtările savanei asaltau țipetele sălbatice, mirosul de sânge... Cu o zi înainte
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fresca_proza_scurta.html [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
numără silabe, o metrică perfectă și uite înc’-un vers, vorbesc din amintiri de mândre slabe, cu-o rimă sărutată citită pe revers. Ei stând așa-n lumina blândă de apus, împărtășindu-și bucuria revederii, Soarele dispărea, sub deal, fiind răpus de frumusețea prieteniei și a serii. Prietenul tău drag cu fire îndrăzneață cu suflet blând și ochiul iubitor, prietenia lui îți umple golu-n viață, picură în suflet ca apa de izvor! El nu-ți va fi nici pâinea și nici
PRIETENIE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1439755407.html [Corola-blog/BlogPost/368077_a_369406]
-
lumi și care, prin jocuri de cuvinte și idei nebănuite își cedează locul una alteia, lăsându-ne cuprinși în golul dintre ele. Când își vor aținti privirea asupra noastră, ne vor cuprinde cu tentaculele de foc și viață, ne vor răpune la pământ sau ne vor ridica în slavă albă. Referință Bibliografică: “Împăratul de ceară”, Cronica prezentată la Colocviul Masteratelor de Literatură / Gabriela Ana Balan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1447747397.html [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
dorit să mor. Lăsam gândurile să reconstituie monologul și intrigă, iar eu cu imaginea pendulei ce oscila între alegerea vieții sau morții, atunci, în nopțile de vară priveam colinele Ierusalimului și în imaginația mea surescitată se profila forma unei păsări răpuse cu aripile desfăcute, încă tremurătoare, gata să atingă rănile din mine. Urcăm de astă dată spre Maale Hahamisha într-o ploioasă și rece zi de noembrie, pe o ceață deasă care ne-a prins la Abu Gosh, în bătrânii și
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Simt cum străbat din nou spațiile, apoi mă trezesc în fotoliul meu. Deschid ochii. În mână, țin un volum din “Cireșarii”, deschis la epitaful de pe monumentul închinat lui Ovidiu, din actuala Constanța: “Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.” Privirea mi se îndreaptă spre soba de teracotă, la bărbatul care mă privește de acolo, parcă dorind
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Timpuri_ancestrale_revizuita_stefana_ivanescu_1357326147.html [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
Semne > PRIMISEM Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Nu puteam - în lumea aceasta A vremii paradisiace apuse Să port greul sabiei Ori blestematele otravuri (cantitativ ușoare) sub care, iubiri se sting răpuse Cerul mă cerea Pentru topirea spaimelor. Și blânda cugetare. Copilăria drapată în sunet și culoare areolată de vizita îngerului care, pe-o fereastra a cerului a coborât prin ceața de aur a lunii să-mi ofere, ce aveau străbunii semințele
PRIMISEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1422612585.html [Corola-blog/BlogPost/374222_a_375551]
-
de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de insistențele acestor obraznice, se lăsă dusă cu ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1485170947.html [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
Să cânte muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-amestec necunoscut în băutură, oștenii își uitau menirea picând unul câte unul ca răpuși de iatagane. Beiul e dus pe-un scaun cu spătar în camera de oaspeți, pregătită cu dichisuri și parfum scump, pe un pat cu aur și plocade. - Acum să-mi pregătiți și fata, ca pe-o cadână-n prima probă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Feciuoara_rucareana_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
masă și întreaga înfățișare a Anei ce avea burta umflată și picioarele de asemenea umflate, fața ei era marcată adânc de desnădejde și suferință. Cândva fusese o femeie energică, robustă, plină de viață trăind cu bucurie însă, acum boala o răpuse necruțător. De asemenea sufletul îi era profund mâhnit, la orizontul vieții ei nu mai vedea decât dezastrul iminent, se bucură totuși de venirea celor doi oaspeți. Discută puțin cu Ioan pe care îl cunoștea de mulți ani, apoi Ovidiu intră
O RAZĂ DE SPERANȚĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1493136882.html [Corola-blog/BlogPost/360149_a_361478]
-
se întoarce spatele. Însă tocmai acesta este cel care fără nicio ezitare răspunde cu iubire nevoilor celui în necaz. Omul căzut între tâlhari reprezintă de fapt pe orice om care cade dintr-o stare de cinste și corectitudine și este răpus prin uneltirile demonilor iar rănile sale sunt de fapt greșelile și păcatele lui și ale noastre ale tuturor în cele din urmă. -Atunci preotul și levitul cine sunt? întrebă interesat Pilat. -Nepăsarea, egoismul, dezbinarea și nepriceperea noastră ! Așa mi s-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_10_mihai_condur_1344541792.html [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
adevărat prădător de cohorte fugare - zăpezi umilite de caldul și vrednicul soare de primavară! Dispare pe veci, lăsând un gol în sufletul fetei... C-un fior de nădejde domolind amarul pierderii vulturiței, fata caută cale spre iurta alor săi. Cade răpusă de trăiri la intrare și-ntreabă de Batukhan. Un zâmbet larg de mamă îi luminează simțirea: e plecat spre munte călare, săltat din boală ca prin farmec... Privind spre cerul albastru ca nicicând, Makhan își picură o lacrimă sărată pe
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465106821.html [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
tihnă. Nu! I se zbătea inima ca un iepuroi înfricoșat de câte ori vreun fir de zgomot i se năzărea prin vis. Treaz fiind, nu era mai vrednic! Un zbucium de șoapte auzite și înțelese doar de el îl fugărea să-l răpună la tot pasul. Și, deși nimic din cele simțite nu se-ntâmpla, el își potrivea răsuflarea cu tactul ascuns al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși, când făcuse zece ani, primise un dar. Era în vară. Un trecător prin
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
Un behăit subțirel îi turnă în sânge o picătură de curaj. Mielul dădu semn că se trezește. Cu un glas pe care nici el nu și-l auzise vreodată, strigase în miezul pădurii și al haitei ce sta să-i răpună pe amândoi, cu ochii ațintiți către un brad măreț din apropiere, prins și el în conul de argint al lunii: „Doamne, apără mielul acesta, căci eu nu sunt vrednic s-o fac!” Ca din senin, o vâlvătaie se abătuse dinspre
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
miere cu lingura, dar ca să nu le dea prea mult, se făcea că cetește Acatistul. Hodovansky luă un polonic, îi tăie coada și-l înmână părintelui, care însă simțindu-l greu, îl aruncă furios în spre înșelător, lovind pe Eminescu". “Răpus de o boală îndelungată, Aron Pumnul închise ochii în ziua de 24 Ianuarie 1866, spre jalea și consternarea școlarilor români. Colegul Stefanelli alergă într-un suflet la casa bietului profesor și intră în odaia lui Eminescu. Povestind ultimele clipe ale
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
William Shakespeare, o coproducție japonezo-chinezo-asiatică, pentru că sunt mai multe națiuni care au produs-o și care fac spectacole excelente. Mi-am spus că trebuie să-l aduc încă de acum trei ani când l-am văzut. Vertigo 20 Să fii răpus de frumos, al Companiei Batsheva Absolut, dar nu numai... Mă bucur enorm că pot aduce un spectacol vechi de 61 de ani, Cântăreața cheală, al Teatrului De La Huchette de la Paris. Este un spectacol de patrimoniu, cu peste 2.500.000
Magdalena Popa Buluc în dialog cu Constantin Chiriac, Președintele FITS: ”O întâlnire planetară cu Iubirea” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105430_a_106722]
-
Un fel de jucării mecanice în care tu ne tragi cu cheia și ne dai drumul ca să ne mișcăm până arcul se destinde de tot. Și ne lași liberi. Unii, trecând prin râuri vijelioase, își udă mecanismul și rugina îi răpune mai repede decât pe alții. Alții o taie direct prin mâlul bălții, se murdăresc, murdăria le acoperă și ochii dar ei merg mai departe așa orbi, dărâmând în stânga și dreapta pe oricine le stă în cale. Unii merg drept și
RUGĂCIUNE de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 by http://confluente.ro/stefan_kellner_1495782123.html [Corola-blog/BlogPost/376564_a_377893]
-
Publicat în: Ediția nr. 1233 din 17 mai 2014 Toate Articolele Autorului DOAMNE ROGU-TE Am o simplă, mică rugăciune, Cum sunt plin de slăbiciune, Doamne dă-mi înțelepciune, Nu mă lăsa în vasta uscăciune, Prin negură TU mă poți răpune, Aruncându-mă în vreo genune. În sufletul meu cu amărăciune, Sunt ca în luna lui Răpciune, Ieșit cumva dintr-o agresiune, Fiind mereu sub opresiune. Privind în jur te uiți la recesiune, Lucrurile sunt de mică dimensiune, Evenimente care te
DOAMNE ROGU-TE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_leonte_1400341296.html [Corola-blog/BlogPost/372850_a_374179]
-
ăsta... regretam că o să mor și că nu i-am spus lui nenea Mitică că sunt țigan, pentru că eram țigan din mamă și tată. Mai spunea în rândurile acelea, scrise poate în timp ce-l copleșeau durerile bolii necruțătoare ce l-a răpus, că îi rămăseseră întipărite în minte, pentru toată viața, amintirile lui nea Mitică despre bunicul său: Din toate poveștile dumitale, bunicu’ dumitale, Dumnezeu să-l ierte, spuneai că zicea:« Să nu iasă omul cu mâna goală de la noi din curte
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_am_fost_prieteni_o_viata_dar_n_am_stiut_ca_e_tigan_capitolul_xxiv_.html [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
de oaspeți la parterte voi zidi iubitoîntr-un poem albastrudin mintea mea nelobotomizabilă... XVII. LA MARGINEA NEBUNIEI, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 1902 din 16 martie 2016. „somnul, somnul ... doar atât! fără vis fără trezire... lovituri ce m-au răpus au rămas doar amintire... când durerea grea a vieții, în tăcere o ascult, mă topesc în bezna morții și strâng ochii și mai mult...” (anonim) Te trezești și nu știi de ce o faci...Îți plimbi privirea prin casă și totul
PĂPĂRUZ ADRIAN by http://confluente.ro/articole/p%C4%83p%C4%83ruz_adrian/canal [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
și durere Iubirea ta acum nu mă dorește. La pieptul tău n-am să mă regăsesc Tăcerea ta m-apasă sau mă doare. Îți spun acuma ! ... Simplu și frățesc ! Că fără tine nu există soare. Mi-ai întrerupt și ai răpus un vis Durerea ce-am în mine nu o știi. Nu ai făcut nimic din ce-ai promis Dar cu pretenții mari tu știi să vii. Acuma cât iubirea nu e trează Împarte disperare l-amândoi. Iar inimii ce-a
IUBIRE LA MEZAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1465970930.html [Corola-blog/BlogPost/370055_a_371384]