1,169 matches
-
pe toți cei pe care i-am întâlnit în diverse arene. Așa cum am mai subliniat, sunt puțini...Situația economică din țară, prăbușirea presei scrise din ultimii ani,au condus la această realitate tristă...Cu fiecare ediție a Jocurilor Olimpice ne-am rărit, pentru mulți dintre jurnaliștii români trimiși la Rio făcându-se eforturi serioase să se găsească surse de finanțare... Și fiecare, tot așa cum am mai scris,nu a tras chiulul, fiind prezent, de dimineață până seara, la cât mai multe competiții
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
viață de aici pentru că, trebuie să mă credeți, până astăzi, miercuri,17 august, în exact două săptămâni,am părăsit „perimetrul olimpic” doar o singură dată, în ziua ceremoniei oficiale...Poate în zilele următoare, cănd prezentele românești din competiții s-au rărit semnificativ... credeți, până astăzi, miercuri,17 august, în exact două săptămâni,am părăsit „perimetrul olimpic” doar o singură dată, în ziua ceremoniei oficiale...Poate în zilele următoare, cănd prezentele românești din competiții s-au rărit semnificativ... Am stat la două
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
românești din competiții s-au rărit semnificativ... credeți, până astăzi, miercuri,17 august, în exact două săptămâni,am părăsit „perimetrul olimpic” doar o singură dată, în ziua ceremoniei oficiale...Poate în zilele următoare, cănd prezentele românești din competiții s-au rărit semnificativ... Am stat la două seturi, foarte echilibrate! 7-5 Murray, 6-4 del Potro. Argentinianul, înviat miraculos „din morți” după mai bine de doi ani, impresiona cu dreapta să formidabilă,în timp ce scoțianul prin jocul mai variat, „resuscitat” de reluarea colaborării cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93498_a_94790]
-
dezamăgirea, refuzându-mi cu un gest elegant oferta de a-i comanda un pahar de ceva. După ce am absolvit facultatea, întâlnirile mele cu Deliu Petroiu, dar și cu toți ceilalți profesori pe care i-am avut ca student, s-au rărit, firește, până au devenit sporadice. O vreme mai dădusem pe la facultate, la solicitarea lui Victor Iancu, fiind el dornic să-mi păstrez formația și orientarea pe care mi le impusese, după plecarea lui de la catedră însă m-am înstrăinat cu
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
nr. 2252 din 01 martie 2017. Capitolul I Cum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișor Într-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
abia ne-am pus strai de ... Citește mai mult Capitolul ICum am aflat de minunata poveste a lui Mărțișorîntr-o seară de april m-am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
lucru manual singur sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de jos a omoplatului drept, mai precis, o apăsare. Nu o atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai lungă vreme și iarna Își Înfige țurțurii Într-un creier Încă Îmbătat de vară, sfîșii pielea acestui măr și mușc pînă ce sîngele gingiilor mele pătrunde În carnea lui de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au fost schimbate în „scopuri teatrale“, așa că am dat pagina. Restul albumului era la fel, în afară de faptul că tanti Mae devenea din ce în ce mai grasă cu fiecare poză și pe la mijloc părul i se făcuse blond. Spre sfârșit, fotografiile începeau să se rărească tot mai mult și erau atât de mici, încât doar după păr îmi mai puteam da seama că sunt ale ei. Deși albumul nu mă interesa, m-a făcut totuși s-o plac mai mult pe tanti Mae și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar casele se răreau abia către vârfuri, pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care nu permiteau privirilor să pătrundă dincolo de ele. Porți mari din bârne de lemn masiv, cu acoperiș deasupra, se deschideau de-a lungul zidurilor lăsate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă era clar că nu va fi în stare. Apoi nu mai simți pământul sub tălpi, continua să meargă dar, pășea în gol. Aluneca din ce în ce mai repede deasupra ierbii, tras de mână de Calistrat. Luat prin surprindere, inspectorul privi în jos rărind pașii. Nu te opri! îi șuieră bătrânul printre dinți. Mergi mai departe și mai ales nu încerca să înțelegi ce se întâmplă! Nu-i timp acum. Ușor de spus dar extraordinar de greu de făcut. Senzația era cel puțin năstrușnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea câte unul în depărtare, lumina lor nemaiputând să alunge întunericul de lângă el. Parcă și zgomotul picăturilor era mai slab sau era numai o impresie? Nu, ploaia chiar se ostoise acum. Distingea din nou brotăceii din pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așteptase ca bastonul să treacă nestânjenit prin negura care acum devenise aproape opacă. Ei bine, nu era așa. I se părea că toiagul lovește un trup adevărat, destul de moale ce-i drept, dar totuși consistent. Încet, ceața prindea a se rări, mai ales acolo unde loviturile se abăteau mai des după care începu din nou să zărească trupul lui Calistrat. Zăcea nemișcat, întins cu fața în sus. I se strângea inima în piept, gândindu-se că a ajuns prea târziu. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că un camion putea urca pe acolo. O mașină de teren sau un tractor ar fi putut străbate dar un alt mijloc de transport probabil că ar fi întâmpinat greutăți, mai ales dacă ploua. De acum vegetația începea să se rărească, după care dispăru cu totul. Ajunsese într-o zonă unde copacii fuseseră tăiați și o platformă largă i se deschidea în față. Aici, ceața era și mai deasă, limitând drastic vizibilitatea. Drumul se termina acolo, într-o poartă solidă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la capelă pînă-n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor de lemn putred. Și nimeni nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcîie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața-n sus, cu mîinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a părăsit curajul, că i s-a frînt mîndria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frîng cei mîndri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar În spatele ei, parcă pentru a accentua strălucirea de crin a rochiei - uriașe frunze verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate și haotic? Normal, rărește țigările! Și dacă mori la nouăzeci de ani, ce? Hai, că n-ai cancer și inima e în regulă. Totul normal... „Mă minte, știu, de ce să se încurce cu mine, mă pasează...” Părăseesc nemulțumit și abătut cabinetul. Ce-i pasă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
dânsa discutam la seminarii. După această experiență, încheiată la exact 23 iunie 1962, când am dat examen cu Todoran la folclor, nota obținută nu o menționez ca să nu spună lumea că mă laud, întâlnirile mele cu Moș Poveste s-au rărit. Aceasta și fiindcă el a ajuns, peste oarecare timp, decan, astfel că numărul orelor de curs i s-a diminuat. Așteptasem să ne predea literatura română clasică, fiind el deja un consacrat exeget al lui Eminescu, dar a transferat această
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > PRIN REȚINĂ VIEȚII... Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1081 din 16 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului "Prin rețină vieții, văd umbrele morții, Irisul albastru se transforma-n lut, Se răresc fotonii din lumina sorții, Nașteri relative mor în absolut. Prin plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul
PRIN RETINA VIETII... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363358_a_364687]
-
plante înflorite. Pentru acum primăvara avea de plantat atât din rezervele proprii cât și din cele procurate de la magazinele de specialitate sau din schimburile dintre pasionații cu horticultura, anemone, begonii, dalii sau iriși. Lăcrămioarele existente în grădiniță trebuiau să fie rărite prin aprilie când vor răsări, deoarece se înmulțiseră prea tare și nu mai puteau alte plante să se dezvolte și cum el nu avea prea mult teren, era nevoit să exploateze la maximum și cât mai eficient orice centimetru, cultivând
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
fusese adunată acolo. Cei ce făceau arestările erau călăuziți exact la cine voiau să ajungă! Pe preoții găsiți îi spânzuraseră deja în fața bisericii!... Ai vreo idee?... îl întrebase atunci Lămpi pe Echim cu prudență. Echim își dezvelise în loc de raspuns dinții rări și galbeni. Noi suntem doar uneltele Ălui de Sus, domnule inginer..., rostise el sentențios, fără grabă. Bine, îl luase puțin Lămpi peste picior auzindu-i vorbele, si ce te povățuiește Al de Sus că ar fi înțelept să facem în
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Era isteț, vioi, descurcăreț în toate, era vioara întâi la joacă sau în năstrușnice hoinăreli pe dealurile copilăriei. Ar fi avut el influență și mai mare asupra noastră, dacă nu eram supravegheați, conduși de părinți, care aveau tot motivul să rărească întâlnirile noastre cu acest băiat cu capul plin de năzdrăvănii. Venea la noi în casă după câte ceva, cerea ba una, ba alta. După plecarea lui constatai că lipsește ceva din casă, vreun fular, creion, ori caiet. Te trimitea după un
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
de pe CD-uri să aibă o calitate audibilă impecabilă. CD-urile au avut o cumpărare extraordinară, s-au epuizat fulgerător. Pe 5 mai 2003, președintele Ion Iliescu i-a înmânat distincția „Steaua României” în grad de cavaler. Începe apoi să rărească aparițiile publice. Boala, greutățile bătrâneții, legate de picioare, de spinare, pătrunse la oase, boala venită la brațul bătrâneții și în asociere cu singurătatea, părăsirea, uitarea din partea unora ce i-au fost împrejur în anii gloriei sale, alte diverse neajunsuri îl
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]