604 matches
-
ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
venerabilul „maior” Petre Bușoiu și lundu-i mâna stîngă i-o sărută cu tandrețe. - Maiorule, maiorule... săruți ca-n tinerețe... Cum de n-ai uita bunele obiceiuri? - Cum să uit, dragostea mea... de care n-am avut parte, și oftă din rărunchi. - Petrică, n-a fost să fie, ori Măria (doftoroaia Bușica) ți-a făcut farmece și te-a orbit, că nu pot să mă abțin, oameni buni, și să nu-l întreb în fața dumneavoastră: ce-ai găsit, prăpăditule, tocma la sărăcia
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
ascunse și fariseice ci iluminate de zăcământul pur al bunătății fibrale, încrederii în semeni și optimismului, sunt contribuțiile Elenei la îmbunătățirea stării mele de spirit, a tonusului, puternic marcat de angoasele unei eventuale nereușite. Liniștea s-a mai pogorât în rărunchii ființei mele și din poantele de bun gust ale unui “antren lingvistic” încropit sui generis, în care se amestecau glosările mele pițigăiate, îngânate - dintr-o “păsărească” rămasă pe “circumvoluțiuni” de pe timpul “canonadelor westerniene” ale paradisiacului El Dorado (de la El Paso
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (12) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359541_a_360870]
-
nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un oftat prelung, venit din străfundul rărunchilor, mai grăitor decât cuvintele... - Fuge! Fuge Ceaușescu, veniți să vedeți! Vocea lui Eugen, încărcată de emoție și bucurie, le întrerupse povestirea și alergară în micuța sufragerie, la televizor. Priveau și ascultau în tăcere. Nea Petrică sparse liniștea cu vocea lui
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! Abia atunci Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
implicați au făcut gestul de onoare, dar adevărații vinovați trebuie trași la răspundere, pentru că aveau alte interese, inclusiv tragerea în piept a forurilor U.E.! Abia când re-suspendatul a schimbat golănește tactica, în timpul jocului, după zile bune când striga din toți rărunchii, că poporul va arăta la vot cât de mult îl susține, România a intrat în această delir fără de sfârșit. Am aflat, cu acest prilej, că nici un oficial român nu știe câți terrieni cu cetățenie română există. Câți au domiciliul stabil
TABLETA DE WEEKEND (13): DELIRUL RE-SUSPENDATULUI ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360052_a_361381]
-
joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă de mână strâns îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și mă grăbesc să mă strecor pe ușa-i deschisă în interiorul tixit - încă un Iona apatic - prelingându-mă într-un scâncet de ușurare pe tapițeria soioasă a scaunului în ultima clipă eliberat tare tare mă
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
cad arginți Printre genele albite; Ochii lui sunt ca la sfinți, Au priviri nedefinite: Ori prea blânzi, senini ca cerul, Sau sunt triști și-nnourați; N-aș putea găsi misterul?... Că-s mereu înlăcrimați. Mâna-ntinde, mă atinge, Și oftează din rărunchi; Un copil - pare cum plânge, Și se lasă în genunchi. Își mai strânge o nojiță La opinca desfăcută; - Te-am lăsat, dragă Măriță... Mâine, fac eu o bătută!... Și-a plecat mergând agale, Pe cărarea cu cireși; Unde-o fi
AMINTIRI DIN CÂRCIUMIOARĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359802_a_361131]
-
Cadoul cu tendință clară Pe care-un lup cu părul sur Îl dă la câte-o domnișoară Să-i meargă agățatul... șnur! MĂRȚIȘOR, UNEIA CAM TRECUTE -Să-mi prinzi, iubite-un mărțișor, Sub sânul meu cel rotunjor!... Apoi oftând, ca din rărunchi: -Ah, mi l-ai prins de un genunchi! MĂRȚIȘOR ... Citește mai mult MĂRȚIȘORUL FEMEII MODERNEȚi-aș prinde azi un mărțișorDe sânul tău cel rotunjor,Dar dac-avem vreun ghinionși ți se sparge-un silicon?MĂRȚIȘORUL CA SIMBOLSimbolul care vrei-nu vreiîți spune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
de ață.MĂRȚIȘORUL CA MOTIVCadoul cu tendință clarăPe care-un lup cu părul surîl dă la câte-o domnișoarăSă-i meargă agățatul... șnur!MĂRȚIȘOR, UNEIA CAM TRECUTE-Să-mi prinzi, iubite-un mărțișor,Sub sânul meu cel rotunjor!... Apoi oftând, ca din rărunchi:-Ah, mi l-ai prins de un genunchi!MĂRȚIȘOR... XI. ȘARPE SĂRUTÂND, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012. sărutând glezna subțire a nopții poetul se împrăștie în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
egali cu zeii. La răspântie de ani, Supravegheat de zăgani, Din cuvinte rostuite Condamn scrieri ipocrite. La hotare de pământ Caut să vorbesc c-un sfânt, Sfântul sfi nților răspunde Cu rugăciuni furibunde. La hotarul apelor, Imperiul agapelor, Bubuie din rărunchi tunul, Neptun face pe nebunul. MARȘUL UNIRII Am pornit Marșul Unirii Marșul dorului de țară Fii de daci și-ai nemuririi Peste-o vatră milenară. Am pornit marșul dreptății Pentru patria străbună Pe Câmpia libertății Fi-vom iarăși împreună Am
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
Cadoul cu tendință clară Pe care-un lup cu părul sur Îl dă la câte-o domnișoară Să-i meargă agățatul... șnur! MĂRȚIȘOR, UNEIA CAM TRECUTE -Să-mi prinzi, iubite-un mărțișor, Sub sânul meu cel rotunjor!... Apoi oftând, ca din rărunchi: -Ah, mi l-ai prins de un genunchi! MĂRȚIȘOR Două fire împletite Prinse-n haina găurită Spun așa, pe ocolite, Că femeia-i cam sucită. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOARE, MĂRȚIȘOARE ... / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 425, Anul II
MĂRŢIŞOARE, MĂRŢIŞOARE ... de SORIN OLARIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359682_a_361011]
-
ciorbă de praz, găluștele cu prune, coliva îmbietoare, autorii, amfitrionii și oaspeții s-au delectat cu specialități nemuritoare. Să tot participi la asemenea lansări de carte. Poezia cepei însă, te face sa lăcrimezi din abundență, ba și să suspini din rărunchi pentru că oglindește starea căsniciei îndelungate, fără pic de fior liric, ori afectiv, șubrezita de atâtea infidelități și trude zădarnice să-i faci pe plac partenerului, dar rezistență, rezistența, fiindcă, nu-i așa, „ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359143_a_360472]
-
te văd, ispită, iadul o să mă înghită; dar ce rumeni, obrăjorii! parcă sunt bobocii florii! de gânduri mă cam rușinez, deși sunt treaz încă visez: buzele mele, hapsâne, cum aleargă peste tine! sărutând, cu foc, genunchii, să oftezi din toți rărunchii, să-ți mușc lobul la ureche, sunt nebun, lovit de streche! gâtul să-l mângâi, agale, subsuoare, inghinale, să-ți văd sânii cum se-nfoaie, brațele cum ți se-ndoaie, cum te-ntinzi, te răsucești, ba nu vrei, ba te
UITE, AI CRESCUT, LUCICA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345209_a_346538]
-
de întuneric și spaime, într-o celulă friguroasă de 5 mp. O detenție grea, chinuitoare, pronunțată la ordin, când animalului dezlănțuit din interioritate (căci toți condamnații erau asemuiți cu niște animale) îi venea de foarte multe ori să urle din rărunchi împotriva catafalcului nedrept de putred al istoriei. Dar, chiar și în astfel de condiții antiumane, trebuia să te străduiești din răsputeri a-i nega acestui animal chinuit „eu-l”, obișnuindu-l să își părăsească destul de des trupul - acea „carne mizerabilă
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
tristeții cu sugestii metafizice. “Via Dolorosa” spune: “Despre cum / A înflorit bumbacul / Cântă trubadurii ferecați în cușca bestiei / Cu sângele-n spumă. Arena de luptă este tixită cu mame și / Cu prunci înfășați în flori de hârtie. / Poporul invocă din rărunchi și din buze / Dreptul la fericire. / Mai departe-i Păcatul.” Poemele au deopotrivă un inedit, cum de pildă, “Îngerii îmi vând șofran”, și un firesc (“Bine ai venit, surioară!”), poezia nefiind căutată în formulări cu “ștaif”, prăfuite, ci adesea în
MELANIA CUC SI VIA DOLOROSA de MELANIA CUC în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340428_a_341757]
-
deschide în niciun moment al zilei Facebook-ul și să nu-ți sară în ochi, urechi și mai ales pe creier zecile de citate și poze cu oameni care se postează în chip și fel, și care parcă țipă din toți rărunchii să le oferi atenție și așteptatul „îmi place”. În tot mai multe contexte reale sau din online, acuzațiile de narcisism sunt la ordinea zilei: „Cu toții se cred atât de speciali...”; „Nu-și mai cunosc lungul nasului...”; „Cred că totul este
Narcisistul de pe Facebook e, de fapt, un om căruia îi lipsește prețuirea de sine () [Corola-blog/BlogPost/338405_a_339734]
-
uman se laudă că ar fi capabili să revitalizeze chiar și sictirul corporatistului față de un job prost plătit inculcându-i o filozofie aptă să îi redea plăcerea de a lucra într-un mediu abrutizant, pe care-l detestă din toți rărunchii. Ceea ce, să nu ne ferim să recunoaștem, e o performanță. Însă chestiunea arzătoare e următoarea: cât din ceea ce își propun nenii și tănticile din life & business coaching se întâmplă în viața reală? Răspunsul meu, deși formulat ambiguu, n-ar trebui
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
a copiilor: “Prea tăcuți și prea cuminți, / Cum răsfiră din psaltiri, / „Dragii noștri, buni părinți,” / Sacrificii de martiri - // Tot martiri au fost, și dor, / Azi și ieri - dintr-un capriciu - / Împărțind cu pruncii lor, / Curbele de sacrificiu - // De pe cardul din rărunchi, / Sânge bun pun țării-n conturi, / Să-l doneze, în genunchi, / Tot spre roșii orizonturi - // Ia priviți-i cum cerșesc, / Ia priviți cum nu mai vine, / De la Domnul lor ceresc, / Măcar mana de rușine - // Ia priviți cum stau la cozi
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
visînd la ce-l mai aștepta în magazia de efecte, acum, că va avea curînd cămila lui. „Au!”, icni cînd pachetul îl lovi în ochi. Luă o țigară, o bătu ușor de perete pînă cînd se aprinse, apoi trase pînă-n rărunchi fumul refrișant. „Încă nu pot să cred”, mormăi cu țigara în gură. „Cu toate astea e destul de adevărat, pe Mrddl”, zîmbi Jax, „Sîntem absolvenți. Aruncă-mi pachetul înapoi”. Oțel se conformă, dar cu atîta entuziasm încît pachetul se lovi de
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
catre plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășita din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - reduta, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Față pala, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
revoltă în sinea sa: „...Cu mine făceai pe sfânta, lu' conașu-i arăți burta?... fir-ai a dracului de tută... am să-ți trag eu o bătută, destrăbălată-mpuțită!” și, nemairăbdând să ia parte la un așa "spectacol" oribil, strigă din rărunchi: - Stai!... și din cur să nu mai dai.( Dialogurile, care sunt în povestire, le-am auzit de la Ion Bâzdoagă și mai mulți șolticari din sat, care făceau haz câd se întâlneau la un păhărel de vin în cârciumioara Floreascăi: "Năică-al
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
larg deschis, Nu doar când rareori tresari Doar la necaz, când tu, precis, Abia mă vezi că nu sunt vis... Iubește-mă de cum îți vin, Nu umbră gârbovă-n genunchi Și umilit să mă închin, Ci demn din suflet în rărunchi, Modest cum sunt, dar drept la trunchi... Iubește-mă decum îți ies În cale chiar și trist fiind, Dar bucuros și mai ales Îngrijorat și-atent să-ți prind Grimasa, apăsarea, intuind... Iubește-mă decum m-arăt Deschis la chip
IUBEŞTE-MĂ...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342055_a_343384]
-
cel ce nu-s Poetul tot plinește ... ”, „Poet de sunt ursesc doar bucuria ... ”, „Citește-mă și-nvață-mă la flacăra uitării ... ”, „...în sângele Visului doarme un prunc”, „Vrednic ești Tu, neînjunghiatule Poet,/ să primești lauda mea ... ”, „voi trâmbița din toți rărunchii inimii mele,/ despre Noua Ordine a Limbii Române,/ despre taina Poetului tipărită pe aer,/ binevestind robiților de Ea profeția din urmă ... ”, „Cum să mă împart, Doamne, când străjile cerului,/ lihnite-n Cuvânt îmi devoră până la foame/ și ultima vertebră a
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
căpătat-o măritându-se cu unul Teșcuț. La fel ca ea, „fie-sa”, Hobzoaica, și-a căpătat porecla de la bunicul meu, Hobza. Numai că în timp ce Teșcuț era nume, Hobza era poreclă și se datora faptului că bunicul icnea din toți rărunchii atunci când ridica ceva foarte greu: - Hooobza! Înainte de întâmplarea cu „podu’ de scripeț”, se petrecuse un alt fapt, legat tot de calea ferată, care, chiar și după ani și ani, stârnea zâmbete ironice, dar care era reală sută la sută: la
HOBZOAICA ŞI TEŞCUŢOAIA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342631_a_343960]