643 matches
-
la prima șficuială de burniță, când nu stie ce-l așteaptă în iarna ce vă să vină: "Ehei, Doamne ajuta, să ne vedem la urzici !"... Și iată că urzicile stau chiticele-chiticele, ridichiile rumenele, salată înfoiata, iar prin unele dugheni, măi răsărite, cireșe, căpșuni și multe altele, mai mult de pofta și cu prețuri de neuitat... de-ale trufandalei! Multe lucruri stau, vitrinele sunt pline și oamenii stau în fața lor: unii a mirare, alții a-ntristare, unii a visare... puțini cu dare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
la prima șficuială de burniță, când nu stie ce-l așteaptă în iarna ce vă să vină: "Ehei, Doamne ajuta, să ne vedem la urzici !"... Și iată că urzicile stau chiticele-chiticele, ridichiile rumenele, salată înfoiata, iar prin unele dugheni, măi răsărite, cireșe, căpșuni și multe altele, mai mult de pofta și cu prețuri de neuitat... de-ale trufandalei! Multe lucruri stau, vitrinele sunt pline și oamenii stau în fața lor: unii a mirare, alțiia-ntristare, unii a visare... puțini cu dare de mână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
să încropesc o idee salvatoare, încerc să iau cu mine această imagine...dar câinele mârâie persuasiv, împinge labele spre mine...semn că trebuie să mă îndepărtez ori să caut altă soluție, altă metodă de convingere! Uite, vine un copil jigărit, răsărit ca din pământ, printre tufe schilodite de asaltul civilizației, printre zgomot de buldozere și iureș de manele, și mă întreabă ce fac! Uite, îi spun ce fac: uite, puștiule, mă uit la păpușa asta zvârlită în buruieni, mă uit la
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
mai încolo! Jandarul se oprește și cercetează figurile sătenilor adunați să se întâmple ceva. Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, toți câte toți...acești mari oameni de porumb, acești mari oameni de grâu, acești mari oameni de răsărită, acești mari oameni de viță și de pripas...(acești mari oameni de pământ, adică)...șușotesc, schimbă priviri, dau din cap a “nu” și a “da”, a “se poate” și a “nu se poate”...negațiile și afirmațiile însemnând cam câtă curățenie
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
surpriză pentru absolvenți să găsească la întoarcerea de la antrenament cîte un abajur pe fiecare bec de citit și cîte o frumoasă și moale saltea de doi centimetri grosime, pe fiecare pat. Culegeau deja roadele atîtor ani de muncă. Cel mai răsărit dintre toți era de departe cel numit M... Există anumite secrete care nu trebuie divulgate, există nume care înseamnă ceva pentru cei apropiați și pentru vecini; prin urmare, voi acoperi cu mantia anonimatului identitatea omului cunoscut ca M... Este suficient
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
cu mare grijă prin apa care le trecuse de genunchi. Și la fel ca de obicei, cei timorați pășeau ca niște servitoare afectate, numai în vârful picioarelor, ajungând pe celălalt trotuar uzi până la piele. Se așezau pe câte o moviliță răsărită ca din pământ, își storceau hainele și plecau mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Cei mai mulți dintre ei își scoteau câte o oglinjoară din servieta diplomat în care își aranjau cravata iar câte o secretară mai grijulie, conturul
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
trăirilor strecurate prin valul străveziu al vieții clipe picurate în oceanul nesfârșit al vremii nimic nou, nimic vechi pur și simplu reversibil, palpabil sau abstract, de neatins gândul răzbate dincolo de orice înțelegere coboară pleoapele peste roua proaspătă a unei dimineți răsărita dincolo de curcubeu e târziu, momentele se scurg în clepsidra încremenita ceasornicul își urmează meticulos, imperturbabil, menirea clipe fără timp, fără spațiu, îmbrățișate fugar, pierdute pe cărări pietruite ... Camelia Constantin 2013 Referință Bibliografica: Clipe... / Camelia Constantin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CLIPE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341386_a_342715]
-
o praștie cu gume roșii. Și toți erau neîntrecuți la aceste jocuri copilărești care aveau un farmec nespus. În anii aceia, jucăriile erau ca și inexistente. Jocurile erau inventate de țânci sau preluate de la frații mai mari. Și băieții mai răsăriți aveau jocurile lor: „Se adunau în curtea fără gard a bisericii Precista, lângă mormântul părăsit al unui prelat din alt veac unde jucau poker sau barbut, făceau poștă la chiștoace, înjurau ca niște camionagii și din când în când, scuipau
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Autorului tu ești aceea Fetița cu chibrituri tot așteaptă de-o viață fericirea ce o vrea, iubirea ca să-i urce-a casei treaptă și prietenă să-i fie-acum cu ea. Fetița poartă-n suflet numai doruri și-așteaptă cu speranț-un răsărit, o rază de lumină ca să-i fie și reazem, bucurie și iubit. O văd cu geana prinsă-n bob de rouă, cu inima un arc de curcubeu, o scânteiere luminând în cântec... Tu ești acea fetiță ce-o știu eu
TU EŞTI ACEEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341769_a_343098]
-
foarte mari, foarte - Un larg orizont s-a deschis cu o carte. La un moment dat a venit și anul Când ai aruncat voioasă ghiozdanul. Dar fără a face vorbă prea multă, A rămas chiar uniforma prea scurtă. Scufița Roșie, Răsărită ingenuă pe birou, Cu degetul la buze, se pare a cere, Privind cu circumspecție spre stilou, Puțină liniște? Discreție ? Tăcere ? Copilăria tecută ne urmărește încă. ADRIAN SIMIONESCU Referință Bibliografică: Copilărie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 309
COPILĂRIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341765_a_343094]
-
știe bine engleza și franceza, se descurcă în italiană (el a locuit o vreme în Italia), înțelege limba română dar o vorbește destul de sumar, iar acum învață limba chineză (a și fost de câteva ori în China). “Am avut prieteni răsăriți și am o soție, mai româncă decât toate canadiencele la un loc!” Am avut prieteni răsăriți - îmi spune Dumitru Sinu - medici, profesori, ingineri, care aveau tot soții canadience, dar niciuna nu vorbea românește. De-abia dacă legau câteva cuvinte în
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
înțelege limba română dar o vorbește destul de sumar, iar acum învață limba chineză (a și fost de câteva ori în China). “Am avut prieteni răsăriți și am o soție, mai româncă decât toate canadiencele la un loc!” Am avut prieteni răsăriți - îmi spune Dumitru Sinu - medici, profesori, ingineri, care aveau tot soții canadience, dar niciuna nu vorbea românește. De-abia dacă legau câteva cuvinte în limba română, pe când cu Nicole se putea vorbi fluent, devenise încetul, cu încetul, româncă în toată
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
sus, în partea dreaptă este o așezare, formată din care amenajate și drept locuință. La început nu-mi dau seama ce poate fi. Pare o tabără de nomazi. Îmi arunc privirea într-una din aceste case mobile, ce pare mai răsărită decât celelalte. În centrul încăperii se află o vatră din piatră, în care este aprins un foc. Deasupra acesteia, la loc de cinste tronează o statuetă din lut ars, frumos împodobită. O recunosc, este Taviti, zeița focului și a vetrei
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
au luat în stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe câmpurile de luptă unde doar vântul mai geme ca o amintire. * Primii căzuți nu mai au nici șansa, și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“ (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341127_a_342456]
-
apoi în cantul ciocârliei, În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei În strigatul de frate și grijă de bunic, În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic. În picături de ploaie, în roua de pe flori, În geana răsărita a soarelui din zori. Iubirea stă să cadă pe stelele din cer Și este-acolo sus și-n zori când ele pier. Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi ! Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi, Împovărați
NU CĂUTAŢI IUBIREA PREA DEPARTE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341248_a_342577]
-
ne urează „noapte bună!” și povești nemuritoare ea ne spune zâmbitoare. O fi fost îndragostită de a Soarelui strălucire, cine oare-a pedepsit-o pentru marea ei iubire? O fi chiar adevărat că Soarele-a divorțat și-a iubit o răsărită „Floarea-Soarelui” numită? Biata fată, cată-n nori când dispare Luna-n zori; după Soare se rotește și-i șoptește că-l iubește. Luna mândră-și poartă voalul presărat cu stele și-nhamă la Carul Mare câteva din ele. Uneori în
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
te miri ce-a fost asta; atît e de ilogic, de contradictoriu. Dar despre un vis se poate spune orice, mai puțin ca e minciună. Aș vrea să mă duci sub strălucirea romantică a unui Octombrie în care florile colorate, răsărite grămezi-grămezi pe cîmpuri, se chircesc, le bate vîntul și le scutură de nu mai rămîne nici urma din ele. Exact că viața într-un oraș în care nu se întîmplă, niciodată, nimic. Cînd mă gîndesc la asemănarea asta, vederea lor
SUB POVARA IMPRESIEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344450_a_345779]
-
-o-n ograda sa cu tot cu creanga părului de care fata se agățase, în încercarea disperată de-a se opune. Odată intrată în casa flăcăului pe înnoptate, victima acestui vicleșug nu mai putea da înapoi. A împărtășit cu Dumitru Dominte, flăcău răsărit, cu minte înclinată spre acumulări intelectuale (îl citea pe Tolstoi, pe Hugo, pe Schiller), viața aceea precară a refacerii de după Primul Război Mondial. Ca o fatalitate, cei doi însurăței au trebuit să-și trăiască experiența de familiști între două războaie
COPII ROMÂNI ÎN LAGARELE NAZISTE (I) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343773_a_345102]
-
înfrângerii, ori mai ales a înălțării, transformând fiecare sfârșit într-un nou început. A învățat lecția asta în vuiet de furtună ori în picuri sidefați de lacrimi. A avut maeștri buni: Achile Peleianul, Ulysse cel fermecat de Calypso, Venus cea răsărită din valuri unduioase, mica sirenă așteptându-și prin veacuri prințul pe stânca nordică și rece... și ne oprim aici, căci grupul e mare. Chiar Zeus, de dorul frumoasei Danae, se oglindește-n licoroasa cupă a amăgirii... Ca să nu mai vorbim
CĂLCÂIUL VULNERABIL AL MĂRII, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343838_a_345167]
-
pe canapeaua din spate a mașinii, la căldură, cu portiera deschisă. Din această cauză am ratat și multe înțepături. La fixă încă nu se mișca nimic. Era ora opt și în minciog aveam câțiva cărășei. Nimic de soi, nimic mai răsărit, să fi fost un kilogram de pește. Deodată, în stânga mea văd zarvă mare: colegul de serviciu, cu lanseta peste sculele vecinului din dreapta, se lupta cu un pește ce trăgea puternic spre stuful de pe celălalt mal. Ceilalți doi pescari, din dreapta lui
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343948_a_345277]
-
2016 Toate Articolele Autorului SONET (Pe mine floarea mă străpunge) Neliniștea din mine-i depărtare, Un văl de umbră peste ea s-a așternut, Un fir plăpând,nou început, Din lutul vieții-acum răsare. Din umezeala plânsului târziu, În inimă crescută,răsărită, Apare plantă nouă fericită Rodind peste un vechi pustiu. Va înflori și-n primăveri și-n toamne, Cât seva vieții prin tulpină curge, Voi fi copacul plin de poame În timpul vieții demiurge, Sunt gând curat acuma,Doamne! Pe mine floarea
SONET de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342768_a_344097]
-
40 de zile și unde profetului Elijah i-a apărut Dumnezeu(24, 5/18). Al doilea drum nu e dificil și a fost construit în timpul pasei Abbas I, de aceea se numește și ”drumul pasei”. Dimineață surprindem de pe înălțimi inegalabilul răsărit, cu imagini spectaculare a munților din jur, scăldați de un soare imens, în culori deosebite și dacă este timp senin avem vizibilitate până la golful Aqaba și coastele Arabiei Saudite. Până la cele două biserici se trece prin deșertul ”albastru” nume luat
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
să se odihnească și să se hrănească cu iarba crescută pe miriștea alăturată. Era destulă samulastră[ 16 - Plante crescute din boabele scuturate, fără a fi semănate special, imediat după recoltarea unui lan de grâu sau alt gen de cereale (regionalism).] răsărită după ce grâul fusese recoltat. Au dat ploile și boabele scuturate din spice, au încolțit și înfrățit imediat, ajungând la un lat de palmă înălțime, tocmai bune de prins de buzele aspre ale boilor flămânzi. Chiar dacă Lili își purta cu greutate
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
ori nu erau copiii vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, să țină caii de dârlogi la arat sau la prășitoare, sau cine mai știe ce alte treburi putea să facă și un copil mai răsărit ca vârstă, însă necopt pentru muncile mai serioase ale câmpului. Seara de sfârșit de octombrie se lăsă peste satul dobrogean, așa că și mesenii lui bunicul Constantin și ai bunicii Floarea începură să părăsească bătătura, îndreptându-se spre cășile lor, ca
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
hai să continuăm discuția în casă, ne-om înțelege, deja s-au adunat toți la poartă. Într-adevăr, auzind pe coana preoteasă ridicând tonul, curioasă “copilăraia” renunțase la “bătutul” mingii. Vreo doi, mai mititei, s-au rugat de cei mai răsăriți să-i lase în față, că nu văd printre scândurile porții, ceilalți n-au cedat și mărunțeii au plecat smoircăindu-se, fuga-fuga, să-i pârască mamelor. Fiind pe înserat bărbații erau acasă, așa că, s-au adunat “ca la popă”, în fața porții
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]