3,048 matches
-
doar ce-am putut să fim/ Iubire cu puterea prescurtată/ Și fericire într-un vin pelin.// Tu crezi c-a fost o blândă-alăturare/ Eu cred c-a fost doar un potop de spini/ Plecata mea cu soarta din cărare/ Te răscolesc la mine să te-nchini// Și te mai rog în noaptea presupusă/ Să mă înșeli cu gândul ce ți-l las/ Și să mă-ntrebi cu glasul lângă ușă/ - Tu crezi că e iubire ce-a rămas?" Sau, în compunerea
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
Cu doar câteva ore rămase până la Crăciun, în plină febră a cadourilor, aproximativ 10 milioane de bărbați din Marea Britanie vor trebui să răscolească în dulap pentru un sutien vechi al iubitei, pentru a afla care este măsura corectă a cupei, în cazul în care își doresc să-i ofere partenerei de viață un nou set de lenjerie intimă, conform unui sondaj realizat de
Măsura cupei de sutien, un mister greu de desluşit pentru majoritatea bărbaţilor () [Corola-journal/Journalistic/70884_a_72209]
-
pat. După o "bătrânețe frumoasă", Mamie a avut, s-ar spune, o "moarte frumoasă". De mai mulți ani, nu mai aveam cu ea decât relații de afecțiune, ca între mamă și fiu. Am avut, însă, amante. Trupul femeii m-a răscolit întotdeauna. Se întâmpla să nu doresc decât să posed o femeie. Odată dorința satisfăcută, fugeam... Iubirea-pasiune, totală, n-am cunoscut-o decât cu Hélčne. Azi dimineață, m-am întâlnit din nou cu Mado, amanta mea de optzeci și doi de
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
În perioada postrevoluționară, în care ritmul vieții este trepidant, oamenii își rezervă timp și pentru un act în zona plastică. Fotografia tinde să fie prețuită spre adevărata ei valoare, conferită de transpunerea gândirii în imagine. Amintiri în patru rame Dacă răscolim cutia de amintiri a bunicilor sau privim fotografiile înrămate de pe pereții caselor vechi din Banat, inevitabil ne ridicăm semne de întrebare în legătură cu procedeul de execuție. Curiozitatea noastră este imediat satisfăcută de explicațiile profesorului Onuț Danciu de la Centrul de Cultură și
Agenda2006-21-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284990_a_286319]
-
Scenografia: Vladimir Turturica "Blackbird" își propune să ne plaseze într-o sală de judecată în care noi, publicul să încercăm să emitem un verdict asupra unei fapte săvârșite. Să judecăm, să blamam sau să iubim două personaje care ne vor răscoli și ne vor forță să ne uităm înăuntrul nostru căutând Soluția. Un text contemporan aparținând unuia dintre cei mai importanți dramaturgi tineri, montat într-o foarte scurtă perioadă de timp în toată lumea. nerecomandat sub 16 ani Sâmbătă 05 aprilie, orele
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
Scenografia: Vladimir Turturica "Blackbird" își propune să ne plaseze într-o sală de judecată în care noi, publicul să încercăm să emitem un verdict asupra unei fapte săvârșite. Să judecăm, să blamam sau să iubim două personaje care ne vor răscoli și ne vor forță să ne uităm înăuntrul nostru căutând Soluția. Un text contemporan aparținând unuia dintre cei mai importanți dramaturgi tineri, montat într-o foarte scurtă perioadă de timp în toată lumea. nerecomandat sub 16 ani Duminică, 06 aprilie, orele
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
insistat în aproape toate comentariile. Imaginile dure, halucinante, ușor terifiante, destructurarea, apelul la o mitologie a locului nu se leagă de crochiurile subțiri ale simboliștilor, ci de pânza grea, păstoasă a expresioniștilor. Imaginea turmelor de porci înnegriți în noroiul bălților răscolește fantezia poetului, legând-o de viziunea începutului de lume, de haos: „Trec porcii, cei cu suflet de baltă, spre noroi,/ trec porci urâți, să doarmă stupid într-o băltoacă -/ ca haosul pe lume din nou să se desfacă/.” (Herța, V
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
prin secretariat sau oficiul unde avea un pat pliant moștenit de la predecesorul său, despre care auzise că se îndurase să iasă la pensie după mai bine de patruzeci de ani petrecuți în post. Povestea asta parcă ar fi dat să răscolească în el năzuința după o astfel de împlinire, un dar și pînă la urmă o răsplată a sorții, tîrzie, dar cu atît mai meritată: să facă umbră pămîntului cu folos cincisprezece sau douăzeci de ani de-acum încolo, coborînd și
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit privirea în lustra din tavan, iar când m-am ridicat și am început să răscolesc iarăși printre cărțile și actele răvășite în toată camera, a rămas tot stană de piatră. Am început să rup tot ce-mi cădea în mână, lucrări, acte, diplome, cărți de specialitate, câteva scrise de mine... Au urmat albumele cu fotografii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
privesc și mai adânc, dar totul începe să se întunece. Și nu vreau. Vreau să-i mai privesc o dată. Încep să mă zbat în nisip. Dacă mi-aș putea scoate o mână să apuc lopata. Trag aer adânc în piept, răscolesc nisipul ud și reușesc să apuc lopata cu mâna. După câteva minute de chin ies și alerg acolo unde marea nu mă mai poate ajunge. Găsesc sticla de vin. Beau pe nerăsuflate. Mă întind pe jos cu fața spre cer
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
numai așteptă să bată stelele cerului în geam și să adoarmă bătrâna, pe urmă-i pieri somnul. Se furișă din pat, deschise larg fereastra și, cuprinzându-și umerii cu palmele, lăsă vântul să pătrundă cu tulburarea lui străină până-n străfunduri, răscolindu-i tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut ceva", își spuse și deveni femeie în toată firea care știe că nu are bărbat. Ascultă cu toate simțurile încordate. În toată întinderea pâcloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fost la mare. Cerbul care mi-a mâncat din palmă. Când ai fost la mare!? Tu n-ai fost niciodată la mare. Minți. Ba nu. Dumneata nu știi nimic. Era un cerb blând. venea de departe, de la Vama Veche și răscolea nisipul pe plajă. Mânca zahăr și biscuiți din palma oamenilor, apoi intra în mare să se scalde, să înoate. Frumos ce spui, dar nu te cred. Dimineață, în zori, înainte de răsăritul soarelui., încălecam pe spinarea cerbului și mă plimbam călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica ar fi vrut să aibă iarăși în față marea de la Vama Veche, să pășească leneș, răscolind nisipul mai puțin fin decât la Mamaia, însă mai plăcut jucându-și umerii în mers, nepăsătoare, dar pășea tăcută și temătoare, cu umerii lăsați, îmbătrânită și ea, ca soacră-sa. Unde mergeți? Nu-i voie! De lângă ghereta de scânduri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spate. Sângele îi zvâcnea în tâmple. Îi vâjâiau urechile. Lângă ea, bătrâna făcea același lucru, dar mai spornic. Se târa aproape în genunchi și-nainta pe nesimțite, stăruitor și fără grabă, cu spinarea-n grâu, lăsând două dâre de țărână răscolită în urmă și mănunchiurile dese din miriște. Era uimitoare cât de repede i se mișcau mâinile și cât de vioaie se făcuse! parcă ceva din pământ ar fi urcat până la ea, o forță necunoscută, și mâinile vânoase, cu palmele bătucite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
umfla luând-o pe sus. În rest, noaptea se înălța mereu și ultimii trâmbițași ai exodului uitați pe câmp, greierii, își începuseră cântarea magică. Lungi poteci și cărărui tainice, abia ghicite cu simțul ei noctambulic de orientare, întretăiate de dârele răscolite-n țărână de vietățile și gângăniile nopții, străbăteau grânele ruginii, înfundându-se în jungla păpușoaielor întunecate, năpădite de buruieni, înecate-n mohor și pălămidă țepoasă crescută fără preget, ca o hălăciugă, însuflețind colinele spre ținte îndepărtate. Făgașele uscate ale apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dilatată și întunericul se prăvăli iarăși peste ea. Tom, unde ești? șopti, și-și dădu seama că-l strigase cu numele lui bărbatu-său. Îl auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aude decât respirația noastră. - Ți-e dor de Mihu? Maria se ridică, ținând caietul strâns la piept. Privește pe fereastră. Bărbia îi tremură ușor. Regret întrebarea și-mi dau palme, imaginar, pentru neghiobia mea. Ce mi-o fi venit să răscolesc ceva atât de sensibil? Ea era atât de delicată cu mine... - Nu știu niciun moment, în care să nu-mi fi fost. Doar că mi-am impus să nu disec această trăire, pentru că mi-ar fi fost greu să fac
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mergi mai departe, sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de o secundă, o singură zi sau luni întregi. Astăzi, mai mult ca niciodată, trecutul m-a invadat, răscolindu-mi fiecare colțișor de suflet. Nu fi supărată, te rog, că nu ți-am anunțat decizia mea. De fapt, nici n-aș fi putut, pentru că abia acum, când îți scriu aceste rânduri, m-am hotărât să plec. Nu știu pentru
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
într-o secundă, ca și cum n-ar fi existat. Poate unora le vine ușor, mie însă... Nu mă judeca prea aspru. Sau fă-o dacă vrei, dacă tu consideri că trebuie. Ia-mi inima, sufletul, mintea... ia-le pe toate și răscolește-le, așa cum ai răscoli cu mâinile nisipul. Repet, nu sunt perfectă. Sunt doar un om. Cu bune și rele. Cu păcate și temeri. Iubește-mă, dacă poți, de acolo de unde ești, cu toate ale mele. Așa cum te-am iubit și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
n-ar fi existat. Poate unora le vine ușor, mie însă... Nu mă judeca prea aspru. Sau fă-o dacă vrei, dacă tu consideri că trebuie. Ia-mi inima, sufletul, mintea... ia-le pe toate și răscolește-le, așa cum ai răscoli cu mâinile nisipul. Repet, nu sunt perfectă. Sunt doar un om. Cu bune și rele. Cu păcate și temeri. Iubește-mă, dacă poți, de acolo de unde ești, cu toate ale mele. Așa cum te-am iubit și încă te iubesc eu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fericită să primesc în dar ...cărți. Citeam pe nerăsuflate, pierzând, de cele mai multe ori, noțiunea timpului. Romanul „Invitație la vals” al lui Mihail Drumeș l-am citit acum câțiva ani, împrumutat de la biblioteca publică. O carte, o poveste care m-a răscolit ca pe o adolescentă... Mi-aș fi dorit să o am acasă. Acum o țineam în mâini, vădit emoționată. - Ați găsit ceva care vă place? - Da. „Invitație......” - Minunată alegere. E a dvs. - Cum? Parcă spuneați că nu le vindeți. V-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
2/19/2011 2:20 PM Page 5 Portretul artistei de N. Popa LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 6 Întâlnire cu sculptorița Lucreția Filioreanu Dumitrașcu Amintirile fiecărui om, indiferent de profesie, îi răscolesc viață și a celor apropiați lor. Am incercat sa dialoghez cu unii artiști, să pătrund în atelierul și creația lor. Unii dintre ei mi-au fost profesori la facultate, alții prieteni apropiați sau numai de dialog. Așa s-a întâmplat
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
2/19/2011 2:20 PM Page 5 Portretul artistei de N. Popa LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 6 Întâlnire cu sculptorița Lucreția Filioreanu Dumitrașcu Amintirile fiecărui om, indiferent de profesie, îi răscolesc viață și a celor apropiați lor. Am incercat sa dialoghez cu unii artiști, să pătrund în atelierul și creația lor. Unii dintre ei mi-au fost profesori la facultate, alții prieteni apropiați sau numai de dialog. Așa s-a întâmplat
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane. Cu o egală intensitate, lucrurile mari, ca și cele mici, trezesc aceleași reacții, producând dezechilibre ale acestei literaturi
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]