827 matches
-
aici frumusețe de poezie, emoție pură, crucificare pe ideea de eternitate a spiritului. „ Jos la răscruce, gata de ducă / Ce mă tot ține, mă tot hurducă. // Dorul atârnă frunză săracă / Dragostea vine, dragostea pleacă... Prind, ca din palme, să se răsfire / Cioburi păstrate în amintire... Ca o minciună consolatoare, / Vremea mă ninge, clipa mă doare...” Poezia am citat-o în întregime (“Punct de fugă”, pag. 39) și o știu pe de rost. Dacă nici poezia asta nu este o rugăciune pioasă
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
meu. Păi asta are să te cam coste nițeluș. Cine câștigă așa de ușor banii, îi și pierde la fel de ușor. Păcălici îndesă și restul în buzunarul salopetei lângă ceilalți și pe urmă solemn: - Acum să fii atent. Întinde mâinile cu degetele răsfirate spre parbriz: - Ochii la maestru' și fără cârâială că se lasă cu zbor neprogramat. - Cum zâseși? - Dacă nu taci, ai parte de ușuială. Piticu dă din cap în semn că a înțeles. Se face liniște. - Tată mare, tată maaare, vinooo
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356426_a_357755]
-
Iubire > SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt cea mai iubită femeie, trupul meu se face lichid, curge, se evaporă, se împrăștie în aer, se răsfiră se modelează. Sărută-mă, îi spun firului de iarbă și el mă privește cu ochi mirați din curiozitate, din supunere, din dragoste își pune buzele lui pe buzele mele elixirul sărutului nostru se imprăștie în aer săruta-ne îmi spun
SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355991_a_357320]
-
te doare! Să faci durerea ghem și să o arunci cât mai departe. Desprinde-te iarăși de țărmul la care ai ancorat când partenerul a ales să coboare și vâslește spre alte zări! Vei zări farul călăuzitor dacă ai credință! Răsfiră-ți degetele, nu lăsa să se strângă în pumn resentimente! Spală-ți palmele cu lumina iertării ca să poți păși mai departe. Dă drumul lacrimilor ce-ți sugrumă gâtul. Lasă trecutul să moară pentru a permite prezentului să se nască pe
FEŢELE NEVĂZUTE ALE OMULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354778_a_356107]
-
adică Lefkara de Jos, care este așezată în același fel, pe coasta muntelui dar înspre baza lui, alături de alte câteva sate din împrejurimi. Parcă sunt niște terase pe care în loc de butași de viță sunt case dăltuite în pântecele munților și răsfirate până jos la poale, unde se oglindesc cu toată frumusețea lor în apele unui lac: „Dhypotamos Dam” - o amenajare hidrotehnică datând de prin anii '80, unde pe parcursul anotimpurilor în care mai și plouă se adună apa, zăgăzuită de un baraj
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
orice idee de a mai ajunge undeva, pentru că toate drumurile duc, în cele din urmă, la Roma, și degeaba te duci la Romanați, dacă tot la Roma ajungi! Mancuse, în timpul ăsta, tot cu Estera lui era în suflet și îi răsfira părul cu degetele și o mîngîia pe frunte și își strecura mîna printre coapsele ei fierbinți și visa cu ochii deschiși că adoarme lîngă trupul ei fierbinte și puternic și se întreba de ce-și pierde el timpul la crîșmă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ghiozdane și copii, ce pui zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și cuvântu-mi, umple iară paginile. Flora- 2009 Melancolii de toamnă Târziu când toamna pletele-și răsfiră, și frunze-ngălbenite gem în vânt, frumoasa doamnă, perle brumării înșiră, iar eu o lacrimă fierbinte-ncerc s-ascund. Lumina zilei scade adesea neștiut, în noapte gândurile-mi se cufundă, și-aș vrea să știi că până nu demult, nutream în
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
te ating să mă bucur în fiecare clipă de tine fără să te fac părtașă nu vei ști niciodată de câte ori buzele mele ți-au atins trupul nu vei vedea niciodată urmele dinților pe carnea ta nu-mi vei simți degetele răsfirându-ți părul pe umeri nu vei ști de câte ori te-am dorit nu vei ști de câte ori ai fost a mea. în noaptea asta voi fi egoist, voi păstra toată plăcerea pentru mine tu nu vei simți nimic poate doar regretul că
CÂT DE MINUNATĂ EŞTI,CÂT DE MINUNAT SUNT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356706_a_358035]
-
peste noapte Mi-e dor de pere dulci zemoase coapte Și cade draperia de matasa Și cade draperia Și cade draperia mai spumoasa Dă-mi vinul tău să-l beau dulce mireasă Asa-mi fu dat, să pot să mă răsfir În borangicul tău suav zefir Să mă înec în dulcea ta făptura Să-mi risipesc și sufletul prin gură Dar să iubesc, ce dulce e ispita Ispita-i dulce Ca si cum ar vrea Și luna unduioasa să se culce Lîngă dulceața
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
nestemate, fragede și ude Dansînd bezmetic Dansînd suave dintr-un dulce petic Dintr-un triunghi adesea exemplar Fără lumină ros de lupanar Și nu-mi mai spune iarăși nu Că ceasul vremii îmi trecu, Aseară ieri sau chiar acu' Cînd răsfiram prin cartea vieții Nebuni că zeii dimineții Tu răsturnata peste mine Dulceața supta de albine Și numai mugurii cîntînd În ritmul fecudundat de gînd De e vreo veste, Ce poveste! Povestea dorurilor este Legenda vie și uitare Uitarea este ca
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
să cânți nici din obișnuință când ești frustrat îți fug din cap gândurile cum se duc copiii la joacă niciodată nu-ți amintești amănuntele până nu te lovești de ele cel mai des drumurile-s înfundate numai pe câmp suntem răsfirați fiecare cu iarba lui pe care o cosește singur nimeni nu știe dar fiecare vrea ca munca să fie a lui deseori mă gândesc numai la mine mă privesc în oglindă trec peste prag dispar în spatele zidului ca unul care
EU ŞI GÂNDURILE MELE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355206_a_356535]
-
identific cu Basarabia, cu acel pământ frate, parte de Românie, cu horele-i alegorice, cu zonele-i împovărate de lacrimi, de glas și iubire, de vers și joc. Iubesc întreg tărâmul românesc, cu văile și codrii parfumați, cu dealurile semețe, răsfirate printre nori, ce servesc drept acoperiș al unei lumi fascinate de poezia neamului, de arta autentică, de valorile nealterate“, notează artistul îndrăgit pe ambele maluri ale Prutului. ,,Iubesc Basarabia cu oamenii ei buni și curați la suflet, publicul de la Chișinău
O NOUĂ ZI PENTRU BASARABIA! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346146_a_347475]
-
tu ești puternică! O să treci și peste asta și parcă te văd cum vii sărind într-un picior; -E bine, doamna! Am adus-o la lumină și o iubesc!te știu eu pe tine! îi spuse Valentin , sărutându-i părul răsfirat pe pernă. Maria aduse medicamentele și după ce se asigură că noua venită le-a înghițit plecă grăbită spre alte destine. Gențianne se așeză pe marginea patului cu așternuturi zdrențuite, dar albe ca neaua. În fața ei, o femeie privea prin ea
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
Acasa > Literatura > Copii > ZĂPADA Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Încetișor și liniștit, Zăpada, iată, a sosit! Fulgii ușori de catifea S-au răsfirat pe fața mea. Îi simt pufoși și delicați, Cum stau pe mine așezați. Eu îi alint, că sunt frumoși, Iar ei încep să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par
ZĂPADA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368853_a_370182]
-
să fac! Conjug verbul a iubi, La prezentul cel mai simplu Și topesc cu ușurință Un perete dintr-un iglu... Vălul de pe ochiul minții Mi-l ridică mâna Ta Să văd lumea mai frumoasă Și comorile din ea, Primăvara, cum răsfiră Evantaiul plin de raze Și-n deșertul unei zile Mai ridică mii de oaze... Curcubeiele celeste Cum se-arată după ploi, Fericirea se clădește Cu ce-avem curat în noi! Bucuriile mărunte Să le punem în pahar, Ele sunt trimise
UN DAR... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369082_a_370411]
-
Toamna o deprimă, dar se reechilibrează prin albul iernii. Construcțiile metaforice creează imagini de o frumusețe rară: Au înflorit cireșii,/ O, Doamne, ce splendoare!/ Și-au pus hlamide albe,/ Brodate-n roz de soare.// Sărută cerul floarea,/ Când vântul o răsfiră/ Și se cunună zarea,/ Iar fluturii conspiră.// -atâta frumusețe/ La nunta de petale...” (Au înflorit cireșii) Cuvântul oferit de Angelina Nădejde este sărbătoare. Este un elogiu al măreției ei interioare. Vă recomand cu multă căldură să aduceți în inimile voastre
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
setea / anotimp / o inimă de foc / bătând / mi-ar stinge / lutul - fir de vânt” (Setea); desigur, este vorba despre setea de iubire, de frumos a sufletului dornic de dragoste pură. Și poezia de dragoste a lui Gheorghe A. Stroia se răsfiră în pagini de carte încă în multe alte poeme, aproape fiecare dintre ele fiind filtrat prin pânze țesute din fire de esență filosofică. Și ca un corolar al miresmelor răspândite de creațiile cuprinse în această carte, asemuite cu minunatul Parfum
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
ani s-o împiedice să-l părăsească eram eu, chiar eu! Și-atunci, cel de pe bancă?! Simplu captiv în amintiri?! * Odette strecurase sub dreapta bolnavului jucăria ei preferată - un fox terrier cu blană albă și pete maronii. Mâna bătrânului-și răsfiră încetinel degetele pe cățelul de pluș! Arătătorul descria mici cercuri concentrice pe spatele animăluțului... -Mamă! Bunicul se mișcă! -Odette, stai cuminte! Nu mai glumi! Nu se face! Și nici nu ridica vocea! replică precaut Désirée nesăltându-și privirea de pe tableta
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „ ... acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește Virgil Stan 9 aninat la zenit
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369929_a_371258]
-
îți cântă și când ești adormit odată cu marea, odată cu pescărușii și când te trezești, buzele tale murmură acel cântec aparte, anume conceput pentru turnul sensibilităților tale. Codul îl păstrezi în toate cuvintele pe care le așterni și-l lași să răsfire sau să strângă conștiincios totul ca pe un evantai mâna cu fiecare nervură a sa. Totuși, pe tine cine te mângâie pe mâinile mari, calde, asprite de muncile prin grădinile mănăstirii sau ale sufletului? Aici povestea s-a sfârșit. Au
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
faur vinovat/ n-am terminat zidirea// astăzi ard/ în scafele cu zmoală/ o boare de hazard/ ieri tencuiam zadarnic în palat/ dovezi că sufletele sunt safire// rebut de bard/ zidar uitat/ la moartea mea/ acest poem ar trebui să se răsfire (India mea). Aici vorbim despre edificare, migălos demers al ideilor scăldate în sânge (Construind). Pentru artist, solitudinea are rol esențial, astfel arătându-i-se lumea lumilor (Disonanța) cu toate sfâșierile ei lirice și numai. Un posibil alter-ego himeric, Litabrai poet
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. - Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și plimba alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... - Și cine pescuiește în locul nostru? - Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te îndeamnă la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura s-o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
cu nesaț buzele subțiri, dând asediu prin sărutări prelungi, coborând din ce în ce mai jos, spre abdomen, apoi printre pulpele sale Simțeam relaxarea corpului său la atingerea gurii și a mâinilor mele grăbite și poziționarea lui cât mai comodă pe spate, cu picioarele răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
palmele cu care voiam să ating cerul degete ostenite curgere lină de pulberi în care soarta-și ascuțise săbiile trudeau s-alunge întunericul dornice să atingă lumina lumina blândă găzduită de pântecele împlinit al lunii ori în trena nesfârșirii mării răsfirată pe-un țărm depărtat maramă din nisipuri împodobite cu perle bulgări de spumă albă, albă lovind trupuri de stânci demult, demult neasemuit paradis al zeilor... dar mă chema o altfel de lumină lumina din pletele soarelui lenevind pe brațele cerurilor
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Răsfoiesc amintiri prin zăpezi de scrisori, vântul bate golit primăveri fără flori, te aud viscolind prin clepsidre de clipe, pe cuvinte azi simt cum se zbate un ghimpe. Îndelung mai răsfir toamne-n brume scăldate, peste urma-ți de scris, plâns-a trist,lung,o noapte! Scuturând insomnii pe sub cetini de brazi, te rescriu lacrimi mii, înghețând pe obraji, și m-apasă durut prin tăcerea de gheață, umbra ta,murmur surd
UMBRA TA,MURMUR SURD de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370536_a_371865]