514 matches
-
adică previzibilități de comportament în funcție de o premisă dată pentru totdeauna, ci cazuri de conștiință” (Marian Popa), progresii geometrice în absolut, a căror monosemie structurală realizează trecerea, în viziunea autorului lor, de la convenția naturalist-mimetică, exterioară și superficială, la furtuna turbionară a „răsfrângerii în sine însuși” ( D-ra Ventura și Bernard Shaw), înlocuind tabloul clasic al conflictului social și moral cu afirmarea apodictică, nondialectică, a purității și unicității ontologice a ideii. Gelu Ruscanu (Jocul ielelor), intelectualul ajuns director al unui ziar socialist din iluzia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și spaimei și bântuiți de viziunea dezastrului care-i pândește, a măcelului și a spulberării și a batjocurii și a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pentru mine neprețuită, de a mă afla între două taine ce puse, ca două oglinzi, față-n față, s-adânceau fără sfârșit.“ Povestitorul este, astfel, sinteza tensionată a celor trei personaje (dintre care Pirgu este, după cum observă M. Călinescu, o „răsfrângere în urât“ a celorlalți doi), subiect veritabil al experienței urbane a Bucureștiului începutului de secol XX. Orașul se dezvăluie într-un dublu gest, repetat în carte la nesfârșit: flanatul, pe de o parte, amintirea unui trecut incert, pe de alta
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Vianu, revista „Convorbiri literare” ș.a. Productiv și în literatura de imaginație, a publicat placheta Acoladă (1980), culegerile de proză scurtă Mai aproape de amiază (1981) și Sezonul oglinzilor abandonate (2002), romanele Până la capăt (1982) și Strălucirea cristalului (1993), însemnări de călătorie: Răsfrângeri prin fereastra deschisă (1983), Cu soarele în gând (1990), memorialistică: Grădina cu rodii (2002). I s-au decernat Les Palmes Académique din partea Republicii Franceze (1987), Premiul „Ion Petrovici” al Academiei Române (1995), Premiul Uniunii Scriitorilor din Israel și Premiul Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1977; Estetica imperfecției. Contribuții la studiul naturalismului românesc, Timișoara, 1979; Gustave Flaubert, București, 1979; Acoladă, București, 1980; Mai aproape de amiază, București, 1981; Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), București, 1981; Până la capăt, București, 1982; Răsfrângeri prin fereastra deschisă, București, 1983; Cu soarele în gând (Călătorii culturale), Miloșești, 1990; Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991; Strălucirea cristalului, București, 1993; Tudor Vianu. Apropieri, delimitări, convergențe, București, 1993; Paul Zarifopol comentat de..., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
Ștefan Cazimir, Un spirit laborios, RL, 1982, 21; Constantin Călin, Omul rezonabil, ATN, 1982, 5; Simion Bărbulescu, „Până la capăt”, CRC, 1982, 40; Laurențiu Ulici, „Până la capăt”, CNT, 1982, 46; Aurel Dragoș Munteanu, Cartea de călătorie, LCF, 1984, 15; Constantin Călin, „Răsfrângeri prin fereastra deschisă”, ATN, 1984, 10; Claudiu Constantinescu, Două cărți de proză, RL, 1991, 9; Florin Faifer, N-ar fi stricat, orișicât, mai mult umor, CRC, 1991, 1-2; Octavian Soviany, Un model cultural, CNT, 1993, 13-14; Marian Vasile, „Tudor Vianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
buruiană,/ inimă plângea pe zid: virană/ pasăre tăiată-n curcubeie." (Pacienți). Vidul interior pare a intra în contradicție cu simbolul ascensional al păsării, dar posibilitatea acesteia de a accede la spațiul cosmic este negată. Deși curcubeul este un simbol sacru, răsfrângerea sufletului în semicercurile acestuia, violența pe care o implică adjectivul participial "tăiată" sunt expresia unui zbor ratat. Ipostaza umană cea mai frecventă este cea a soldatului rănit, adesea a muribundului, într-un spațiu în care toți și toate agonizează (Cota
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
2008). De asemenea, sintagma pe motiv(e) (că) este mai veche în limbă: "...cerând, cu tot respectul, un concediu de două-trei zile, pe motiv că nu se simte deloc bine." (Caragiale, O., I, 149, în DLR). Conform DLR, și sensul "răsfrângerea [acțiunii] se referă la o anumită temă, problemă etc." este înregistrat încă din sec. XIX-lea: "Astăzi se fac poezii mai mult pe subiecte triste." (Vlahuță), "De ce nu tragi tu o interpelare pe chestia asta?" (Brătescu-Voinești), " Nu mai are gust
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
ani de viață, s-ar cuveni să recunosc că în adolescență și în prima tinerețe am fost atinsă de câteva modele, adică de paradigme culturale emise de un individ sau de un grup, propunând corpusuri de idei cu putere de răsfrângere. În diferite intervale și etape ale educației mele intelectuale, bucăți din Mircea Eliade, Cioran sau Eugen Ionescu au constituit mozaicuri paradigmatice, la fel Cercul literar de la Sibiu ori solitarul Adrian Marino. Școala de la Păltiniș a avut un impact pedagogic asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
în ordinea manifestării 1 . Andrei Pleșu, în Simboluri metafizice ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ale crucii, Humanitas, București, 2007, pp. 98-99 : Analogia, definită în sens strict, înseamnă o operațiune de reflexie, de oglindire, și implică, drept corelativ necesar, conceptul inversării. Analogia se bazează pe schema răsfrîngerii, a răsturnării cu tot ce implică ea. înseamnă răsfrîngere a unui lucru de sus într-unul de jos. Analogia, în acest sens strict, transpare într-o mulțime de lucruri Avem adagiul sufit, care e clasic : universul e un om mare, omul e un mic univers. E un caz tipic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Rozei Divine.1 Dar analogia inversă între cele două sfere este în primul rînd obiectivă : mișcarea proprie uneia răsfrînge mișcarea celeilalte, ordinea celei superioare se reflectă inversat în ordinea celei inferioare. Imaginea care dă, în Divina Comedie, signatura acestei multiple răsfrîngeri este imaginea copacului arborele timpului suprem), e mai mic decît un bob de orez, mai mic decît un bob de orz, mai mic decît un bob de muștar, mai mic decît o sămînță de mei, mai mic decît germenele dinăuntrul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
le, le dă realitate. André Scrima amintea adesea dublul nume și dublul rol christic : Christos este omnipotens, dar mai ales omnitenens, Atotputernic, dar mai ales Atotțiitor, atotsusținător. Există, în această întîlnire a ochilor, o simetrie care face să corespundă prin răsfrîngere chipul de jos cu cel de sus, dreapta cu stînga celor două chipuri, situația interioară a celui din jos cu situarea polară, învăluitoare a celui de sus. însă dincolo de simetria oglindirii, există o acută diferență calitativă, imediat și în mod
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
monoteismelor. Făcut după chipul lui Dumnezeu, omul are calitatea unei imagini secunde, reflectate. în el se oglindește imaginea primă a lui Dumnezeu, care este Christos, imagine dinlăuntrul Treimii, imagine metafizică. între perspectiva umană și cea divină există un raport de răsfrîngere, de oglindire, de simetrie, dar e o simetrie asimetrică, dată fiind diferența ontologică și cognitivă dintre cele două. Deosebirea lor radicală nu revine totuși la o iremediabilă separare, la un paralelism de nedepășit. Potrivit doctrinei creștine a imaginii, chipul christic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie, nu constituie, pentru această gîndire, un material inutilizabil. Dimpotrivă. Contingența lui are destulă distanță față de absolut
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
comuniștii au încadrat cele mai declasate elemente ale societății românești, indivizi sadici, setoși de sânge și dornici de putere absolută asupra semenilor ce nu împărtășeau ideile marxist-leniniste. Anul 1947 a fost un an cumplit pentru majoritatea județelor Moldovei și, prin răsfrângere, asupra întregii țări ce a fost pusă în fața unui groaznic flagel: foametea. Cu toate acestea, prin minciună, viclenie și promisiuni deșarte, fără acoperire, comuniștii își urmau neabătut sinistrul drum spre acapararea totală a puterii. Un singur om și o singură
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Botta, I-II, pref. edit., București, 1968. Repere bibliografice: Regman, Cărți, 116-120; Felea, Reflexii, 131-133; Cesereanu, Ipostaze, 219-225; Felea, Poezie, 204-209; Sorianu, Contrapunct, 225-235; Piru, Varia, I, 485-487; Stănescu, Poeți și critici, 128-141; Grigurcu, Idei, 165-173; Constantin, Prozatori-critici, 120-124; Tomuș, Răsfrângeri, 82-87; Petrescu, Scriitori, 23-30; Drăgan, Reacții, 186-202; Ungureanu, La umbra cărților, 39-44; Ungheanu, Arhipelag, 385-388; Raicu, Critica, 469-472; Ștefănescu, Preludiu, 285-292; Vlad, Lectura, 116-124; Regman, Explorări, 211-214; Dimisianu, Opinii, 261-266; Georgescu, Volume, 124-134; Iorgulescu, Scriitori, 306-312; Simion, Scriitori, I, 727-732
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Cornea; în plus, pare să fie o carte a nevrozelor, volum din care se pot desprinde multe învățăminte 18. Amintirile profesorului de estetică sunt foarte bine contextualizate prin descrierea - în general plină de acuratețe - a evenimentelor politice și ideologice, cu răsfrângerea lor în viața socială și personală. S-a vorbit despre o memorialistică monumentală 19, inaugurată după 2010 și reprezentată - între alții de Adrian Marino, Bartolomeu Valeriu Anania 20; or, Ion Ianoși pare să se impună la prima vedere în cadrul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
amor, cu vorbe dulci în gură. Vă place poezia? Mai doriți un argument? Iată încă unul, la întâmplare: O, azi sunt bucuros ca un cristal Fără cusur mi-s hainele de înger Mi-e fiecare nastur triumfal Încoronat de proaspete răsfrângeri. Luați-mă, oglinzi, în cuarțul vostru Încă puțin, căci vreau să plec de-acuma Spre dulcele septembre, unde rostul meu E doar s-ating cu pieptul, bruma. Vom vorbi despre poezia lui Emil Brumaru, care, de curând, a primit două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
îl identifică alternativ pe dramaturg cu Brand și cu Peer Gynt, pentru a mima apoi, cu ingenuitate, nedumerirea: „E firesc să ne întrebăm care e adevăratul Ibsen, care e masca și care obrazul? Oricum, iată un foarte interesant caz de răsfrângere a personajelor în chipul autorului, care ne apare astfel confuz, ca într-o fotografie mișcată”. De altfel, mai mult chiar decât Pirandello, dramaturgul norvegian constituie adevărata pasiune a lui V.; acestuia i-a consacrat ulterior teza de doctorat, urmată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
imperioasă de a se confrunta cu un model, de a se regăsi în acesta ca virtualitatea sa ideală; răsfrângându-se în model, manieristul pare a se privi într-o magică oglindă care-i retușează trăsăturile [...]. Dar ca efect al acestei răsfrângeri, oglinda ne trimite înapoi un model desfigurat”. Eficiența metodei se observă mai ales în eseurile din prima parte a volumului (Vieți paralele), dintre care cel mai subtil este cel consacrat schiței Inspecțiune a lui I. L. Caragiale, unde motivele sinuciderii lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
de viață. Ritmul cuvântului sacru cuprinde întregul univers. Acesta vibrează și se extinde la infinit printr-o mișcare conic spiralată. Deci ideea unității și armoniei universale nu le-a fost deloc străină acestor primitivi. După M. Griaule, dogonul își caută răsfrângerea în toate oglinzile unui univers antropomorfic în care orice fir de iarbă, orice gâză este purtător al unui „cuvânt”. Acest „cuvânt primordial” nu era asemenea limbajului comun. Era mai curând o vibrație asemenea tăcerii inițiatice ce ascundea în ea însăși
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în colaborare cu Gheorghe I. Ciorogariu); Stefan Zweig, Maria Stuart, I-II, București, 1974-1992 (în colaborare cu Bianca Balotă). Repere bibliografice: Bugariu, Incursiuni, 122-130; Stănescu, Poeți și critici, 177-181; Piru, Varia, I, 315-317; Vlad, Convergențe, 123-130; Petrescu, Scriitori, 85-89; Tomuș, Răsfrângeri, 88-92; Constantin, Prozatori-critici, 35-39; Georgescu, Printre cărți, 232-236; Paleologu, Simțul practic, 102-104; Dimisianu, Valori, 141-144; Nițescu, Repere, 72-84, 160, 161; Martin, Metonimii, 363-366; Ungureanu, La umbra cărților, 65-74; Bălan, Artă, 202-204; Ungheanu, Arhipelag, 370-375; Negoițescu, Engrame, 161-173; Regman, Explorări, 148-158
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
patru (1934), Mili (1936), Diana (1936) și Acord final (publicat fragmentar în „Revista Fundațiilor Regale”, în 1938 și 1939, editat în 1974), constituind ciclul Bizu. În căutarea unei serenități ideale, Bizu (care nu se confundă întocmai cu autorul, deși implică răsfrângeri ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
în genere, decât în comedii, care, și ele, se structurează în jurul câte unui tip fistichiu, ilariant ori cu hazoase monomanii. După 1874, A. nu mai scrie piese vesele. În 1880, dă la iveală o încântătoare feerie, Sânziana și Pepelea, de răsfrângeri folclorice, dar și presărată cu tâlcuri și aluzii politice transparente. Nici în drame, mai cu seamă în cele de până la 1878 (Lipitorile satelor ș.a.), comicul nu e absent, convertindu-se însă, printr-o lejeră alchimie, în grotesc. De prin 1878-1879
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]