748 matches
-
și transfer emoțional și, când e cazul, printr-o redutabilă obiectivare realistă în abordarea moravurilor, ambianțelor și tipologiilor oferite de Italia zilelor noastre, portretizate incisiv și memorabil. Forța stilistică a autoarei rezidă în vizualizarea exactă, chirurgicală și totuși mereu în răspăr, a miilor de detalii fizice, anatomice sau de contrast ținând de mediul urban, provincial, felurite interioare și climate. Fapt e că naratorul-protagonist are oroare de previzibil, formalism și prefăcătorie, drept care le denunță ori de câte ori are ocazia, fie că e vorba de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
metodologic cu totul nou și revoluționar”2, care exprimă principiul de coerență internă a unei epoci istorice: sensus communis. Cu un asemenea operator hermeneutic, Vico încearcă să obiectiveze istoria. Este o sarcină pentru care G.W.F. Hegel (1770-1831), în răspăr față de Kant, s-a simțit îndatorat. „Pentru noi - spune el - trebuie să fie o preocupare serioasă aceea de a cunoaște planul Providenței, mijloacele și manifestările ei în istorie”3. Postulând evoluția istoriei universale către o conștiință a libertății 4, Hegel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de făgăduieli. Dintre alte texte dramatice, Steaua, „fantezie dialogată”, nu s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
de constituire a discursului poetic. În acest caz, poemul alternează interogații, îndoieli, cu axiome. Numitorul comun îl constituie însă dorința de a răsturna prejudecățile, pentru că elementele în legătură cu care există deja clișee de gândire, de exprimare, de asociații sunt luate în răspăr, sunt puse sub semnul întrebării. Evidența este privită cu suspiciune. Și nu intră în această discuție doar evidențele/ adevărurile lumii contemporane, ci și axiomele/ clișeele literare. E ca într-un joc în care lectorului i se servesc jumătăți de texte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
contureze tipuri. Confecționate la repezeală, textele sunt superficiale, cu un aer de improvizație, practicând un umor ieftin, bazat pe facile jocuri de cuvinte. Amuzante totuși, înviorate de un duh ghiduș, ele se vor fi urmărit cu plăcere. Comediograful ia în răspăr fie cusururi și năravuri dintotdeauna, fie stridențe și caraghioslâcuri ale epocii, de la limbajul franțuzit la demagogia patriotardă. Extrăgându-și subiecte din letopisețe, L. compune și drame istorice, nehotărâte între melodramă și comedie (Ștefăniță Vodă al V-lea, Vlad Țepeș sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
mângâi și să mă săruți pe spate...“ În acest proces al excitației psihice, un loc important și au câștigat „feromonii“ specifici omului: cei vizuali și cei auditivi (v. Secretul secrețiilor). Regula nr. 2: respectă anatomia! Ai fost vreodată mângâiat în răspăr? Mai ales pentru o persoană tunsă scurt, acest lucru e groaznic. Dacă cineva te mângâie împotriva sensului de creștere a firelor de păr sau îți trage urechile spre față, te enervezi, oricât de tandre ar fi acele mișcări. Un teritoriu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Astfel, în cărțile de tinerețe, precum Divanul și Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, respectă cutumele culturii bizantine, axate pe valorile ortodoxiei, pe care le amestecă, fără a le deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural și confesional din care provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează sistematic un set de simboluri normative ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul european al debutului de secol XVIII, unde încă domină
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Dimitrie Cantemir Istoria ieroglifică, o operă labirintică, complexă, livrescă, într-o limbă care este la antipodul celei spontane, marcată puternic de oralitate, folosită de majoritatea contemporanilor săi (de Neculce, de exemplu.) Din acest punct de vedere, Cantemir vine cumva în răspăr cu tendințele culturii autohtone. Atât în Divanul..., cât mai ales în Istoria ieroglifică, el dă satisfacție formației sale erudite, elaborează fraze stufoase, situându-se, chiar și involuntar, polemic față de structura prioritar orală a culturii noastre. Acest lucru nu atestă, avertizează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
tradiția impusă prin Fiziolog, enciclopedii și bestiare, dar altele contrazic cu totul această variantă. Cazul cel mai frapant este cel al unicornului, căci aceleiași fabule ultracunoscute, conform cărei fiara este prinsă cu ajutorul unei fecioare, i se acordă o interpretare în răspăr: licorna nu ar mai fi simbolul lui Hristos, care este unicul fiu și se naște din pântecele unei fecioare, sacrificându-se pentru omenire, ci un animal care "și-atunce piare păntru nesocotința și piare păntru nemintea lui"52. Cu titlul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
imbecili, majoritatea dintre ei. Insolența satirică a respectivului „săptămânal de moravuri grele” era menită să sancționeze prin zeflemea extremă viciile nației, exemplificând prin politicienii săi mai cu seamă. S-a mizat pe un grotesc coroziv și pe hilar, pe bășcălie, răspăr, pe circ și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
interpretării acestui roman, seducător și cu totul „ciudat”, sub mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate. În orice caz, evidentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Eugen Ionescu, Emil Botta, Petre Țuțea, Constantin Noica), ca și alți scriitori sunt evocați, cordial sau afectuos-ironic, în instantanee vii, cu o tentă de pitoresc. În comentariile de artă, A. are opinii de om care gândește de multe ori în răspăr cu opiniile îndeobște admise. Privirea lui e clară (și dornică de claritate), ascuțită și, în afara oricărei ostentații, nonconformistă. Când nu pricepe ceva, nu se sfiește s-o spună neted. E, în felul lui, un comentator incomod. SCRIERI: Jurnalul unui pseudo-filosof
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
de acte ca nefirești și, deodată, se referă la o excepție: e vorba de cazul meu, care nu am fost la post niciodată, cu excepția misiunii nereușite de la Milano, când am cerut să mă întorc în țară. Ministrul lasă cazul în "răspăr": nici nu-l condamnă, dar nici nu îl "aplaudă", deși în contextul în care a fost invocat, judecând după reacția sălii, mai degrabă, eram de condamnat, întrucât creasem un precedent periculos. Era septembrie 1994... Imediat după această dezbatere care nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
de un autobuz, la zece serpentine pe minut! rulează pădurile prin parbriz sau ne învîrtesc în loc, vorbim cu crestele, 1 km cîștigat de altitudine, în urmă trei-patru rînduri de țară împădurită, legea întîlnirii în curbă Murphy, atîta singurătate ține în răspăr încrucișările, nu mai este unde urca și coborî, atunci în Apuseni îi zice trecătoare! Munții lui Păcală la Munți Național, cuiburi într-un singur stol de stînci și se amestecă brazii, urcă un singur vîrf din lanțul lor, cetatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
discursul politic voluntarist, fără a aduce totuși prin această În discuție viziunea despre lume care constituia temelia ordinii politice stabilite. Cercetările sociologice au făcut apel la categorii mai rafinate, Încercând să Înregistreze frontierele care separau diferitele grupuri sociale, chiar În răspăr cu statisticile oficiale, destinate unei difuzări mai largi și care se stăduiau să anticipeze omogenizarea socială. Poziția dominată care revenea sociologiei În spațiul științelor sociale (În raport cu economia sau cu istoria) și atașamentul față de mitul dominației clasei muncitoare nu au permis
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
unui zeu atotputernic și rău: „Văzu trei domnișoare / ce vreascuri-brațe aveau / ouă de papagali / năsucurile lor cloceau // Mulțumit de așa înzestrări ale naturii / le luă sub braț / pentru câteva schițe viitoare”. Între real și livresc, viață și visare, mereu în răspăr cu sentimentalismul și pornirile nostalgice, S. reușește îndeosebi în câteva miniaturi lirice, unde detaliul își impune tenta insolită. SCRIERI: Poeme, Iași, 1995; Seninătatea lemnului, pref. Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1997; Serile la Mircești, 1997; Marele albastru, pref. Emil Iordache, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
omul providențial al biografiei profesionale a lui M. Colaborarea săptămânală timp de douăzeci de ani la „România literară” s-a impus drept una dintre instituțiile criticii literare românești. Reperele sale valorice uzuale au contribuit decisiv la conturarea canonului epocii, în răspăr cu ierarhiile oficiale. După încetarea activității lui de cronicar literar, critica de direcție și-a pierdut - probabil ireversibil - prestigiul. Pentru o istorie a gustului și a instituției literare în comunism, comentariile sale săptămânale constituie documente de neînlocuit. Din 1990 M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Încă o lovitură și lui Cristi i se înmoaie picioarele, căzând în genunchi. — Trebuie să învățați să vă purtați mai întâi, domnule Vasile. Aici vedeta localului sunt eu, nu dumneavoastră. Și mie nu îmi place să mi se vorbească în răspăr, mai ales de către o javră ca dumneata ! Și, mai ales, nu îmi place să fiu întrerupt. Am înțeles, domnule... — Am înțeles, să trăiți, și mai tare și mai clar, te rog. Cristi se ridică în picioare, dar nu spune nimic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
azi (s.a.), poezia (ca și critica hermeneutică) consumă liber o cantitate enormă de libertate și de hârtie, fără nici un risc (s.a.) și nici un ecou în poporul de jos: ei scriu, ei se citesc și se comentează între ei"19. În răspăr cu literatura actuală, Sîrbu își propune să scrie "contra modei, ca să nu mă demodez între timp", și critică vehement "abuzul de stil", vinovat de multe păcate: "Pentru mine (...) cuvântul e un simplu mijloc: prin care trebuie spus adevărul, cu orice
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
premiile Societății Scriitorilor Români au candidat în 1930, la poezie, Tudor Arghezi și Alfred Moșoiu (?), iar la proză, Ionel Teodoreanu și Ion Foți (?). Evident, laureații au fost... Moșoiu și Foți!! Sumedenie de epigrame și parodii datorate lui Caragiale luau în răspăr creațiile simboliste ale lui Macedonski, A. Mirea (adică, Dimitrie Anghel și Șt. O. Iosif) cultiva cu succes șarja amicală, astfel fiind cum nu se poate mai bine pregătită apariția lui Topârceanu, cu ale lui "Parodii originale". George Lesnea, apoi, Fl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unor stagiuni. Încă în 1955, N. Barbu a avut realul curaj de a scrie că "o tendință ce trebuie combătută cu toată fermitatea (îngăduiți limba de lemn; o cultivă tocmai pentru a-și putea permite aserțiunea ce urmează, total în răspăr cu indicațiile oficiale) este valorificarea unei lucrări literare după criteriul singular al temei." Cere "îndrăzneală și stil în arta regiei", atenționează asupra "lucrurilor mărunte cu efecte hotărâtoare", observă că "regizorii acordă prea mică atenție rostirii expresive" (parcă-i și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să opereze nu numai în concretețea paginii analizate, ci și la o onorantă altitudine teoretică. Este una dintre vocile critice cele mai autorizate, ale cărei opinii, oricât de tranșante, nu pot fi trecute cu vederea și luate cu suficiență în răspăr. Cât credit se cuvine să-i acordăm când afirmă că trăim cu mitul "perenității marii literaturi", că suntem vinovați de "cultivarea pioșeniei globale față de literatura română ca bun național" și că "artisticește, opera moare și viața ei nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ispitit să spun : și evreii sunt oameni, dar nu am zis nimic”, Își aduce aminte un personaj (o ucraineancă din Bucovina) din romanul Caterina, semnat În 1989 de Aharon Appelfeld <endnote id=" (813, p. 71)"/>. Probabil că Cioran parafraza În răspăr o sentență pronunțată În 1783 de Christian Wilhelm Dohm : „Evreul este Întâi om și apoi evreu” <endnote id=" (571, p. 161)"/>. Cu câteva decenii Înaintea sa, Montesquieu stabilise raportul Între apartenența omului la specie și la etnie : „Sunt om datorită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Intellectuals and Social Change in Central and Eastern Europe”, Rutgers University, aprilie 1992, În Partisan Review, 4, 1992, p. 627 ; citat de Leon Volovici, „«Evreii» În România post-Ceaușescu : Între «centralitate» și fobie” (815, p. 72). 832. Val Cordun, „Timpul În răspăr. Încercare asupra anamnezei În basm”, Buletinul Bibliotecii Române, vol. V, Institutul Român de Cercetări, Freiburg (Germania), 1976. 833. Dr. Heinrich von Wlislocki, Despre poporul nomad al rromilor. Imagini din viața rromilor din Transilvania [prima ediție, Hamburg, 1890], Editura Atlas, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fără de care schimbul nu ar avea fervoare și autenticitate. Mai are ceva Întâlnirea educativă: iese din obișnuitul și din rutina „școlărească”, Încalcă anumite „reguli”, e altceva decât o simplă „lecție”, e o „predare” atipică cu note chiar ilicite, făcută În răspăr, subversiv, Împotriva canoanelor „pedagogice”, și care poate genera nedumiriri celor din jur, mai ales celor ce se cred de „meserie”. Fiecare Își etalează propria persoană, problema și adevărul lui, cu sinceritate, Înțelegere, dragoste, generozitate, onestitate, fidelitate, cu dorința de Împărtășire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]