748 matches
-
ivește un spațiu liber în pagină (e drept că de multe ori unul și același articol), vacanța se anunță de pe acum veselă. Comentând, într-un bun număr tematic al revistei Verso, poezia lui Nichita Danilov, Crețu se trezește scriind, în răspăr cu admiratorii Cenaclului de Luni: "Or, cât de generoși am fi cu aceștia, Florin Iaru, să spunem, nu are cum să fie un poet mai bun decât cei doi nedreptățiți mai sus pomeniți." Aceștia sunt, în traducere, optzeciștii bucureșteni, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7169_a_8494]
-
mai frecvent decât ar fi fost necesar, intuițiile acestuia), nici măcar nu se poate vorbi despre o afinitate metodologică reală. Cinci decenii de experimentalism este, deci, o carte de discutat în sine. Proiectul e, categoric, ambițios, alăturându-se, chiar dacă uneori în răspăr cu acestea, altor panorame, mai concise sau mai cuprinzătoare. E vorba, ca să dau câteva exemple, de acelea semnate de Nicolae Manolescu (firește, Istoria critică..., cu al cărei subtitlu Soviany intră în dialog), Eugen Simion (Scriitori români de azi), Mircea Cărtărescu
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
așteaptă ca scena să fie verosimilă, însă „morala" devine clară atunci când puștiul izbucnește în lacrimi. Tragedia lui este muzica răpită de imbecilitatea unui zelot, lyricsurile i-au salvat însă viața. În mod clar, noua generație are fidelitățile investite în total răspăr cu pedagogia dogmatică a Partidului. Chefurile monstru precum cel care se dă în locuința lui Mario îneacă răpăitul revoluționar de tobe, cocteilul psihotrop deconectează de la activismul patriotic, dragostea nu se mai întâlnește decât accidental cu revoluția și numai pentru a
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
ne vom strânge/ tot mai greu/ niciodată n-o să fim toți.” (pp. 29-30) Urmele acestei atitudini sunt vizibile în fiecare amănunt. Până și în cele minuscule despre care, convențional, se spune c-ar ține de tehnică. (Mă îndoiesc însă, în răspăr cu mulți, că poezia poate exista fără un pic de tehnică.) Sunt nevoit să citez din nou, pentru că asemenea efecte pur și simplu nu se pot povesti. Mare atenție în special la ultimele versuri, în care unicitatea e de două
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
care au existat pînă la el". Inocență, trucaj, extraordinară conștiință de sine? Practica avangardei de la care se revendică d-sa le include pe toate, cu riscul asumat ca nonconformismul să fie calificat drept „obraznic". Oricum, e o semnificativă poziționare în răspăr cu „modestia" pentru care ar opta poetul tradițional, obișnuit a o căra „la pachet", spre a „servi cîte-o feliuță-două în văzul publicului". Energia imaginativă a avangardei se trage astfel, încă o dată, într-o postură programatică, într-un crez ce devine
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
cadru dintr-o înșiruire aproape cinematografică de întâmplări fără noimă, dar cu tipare cunoscute, ilustrând foarte bine fie mecanismul visului, deraiere cu priză, cât de vagă, la experiență, fie pe-acela al delirului, asociere haotică de structuri învățate. Materia acestui răspăr literar vine, deci, de niciunde altundeva decât din literatură. Dau un singur exemplu: insul, sătul de viața de stâlpnic, se dă jos din copac „intonând cântecul libertății" și pleacă vârând găina sub gheroc. Firește, cuvântul acesta din urmă îi va
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
în Istoria...sa, și Paul Cornea, care în Bucuriile și necazurile unei existențe modeste (op. cit., pp. 528) îi descrie subtil tribulațiile -că personajul era galanton și suferea din amor, fie ca soț ultragiat, fie ca infatigabil îndrăgostit, care ia în răspăr canoanele bisericii pe care o slujește. Cu alte cuvinte, existența sa amoroasă beneficiază de deschiderile pe care le aduce epoca romantică și de uzura vechilor cutume de sorginte religioasă. Însă scriitorul Anton Pann nu e la fel de liber ca omul! Textele
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
asemenea afirmații radicale, Mircea Cărtărescu nu renunță complet la nostalqie. Tocmai patosul intransigent pe care îl investește în versurile de mai sus e dovada că ruptura emoțională nu s-a produs de fapt. Nimic nu evoluează contra poeziei sau în răspăr cu aceasta, ci pur și simplu după poezie. Chiar Beatlesii, atât de dragi cândva celor patru autori din Aer cu diamante (și lui Cărtărescu mai mult ca tuturor) se reduc aici strict la ceva ce-a fost. Dacă amintirea lor
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
II-a, în maniera romanesca a lui Michel Butor din La modification. Numai că proza lui Dumitrașcu nu este ficțiune, iar personajul cu care el conversează „în oglindă”, pe care il analizează necruțător și cu care câteodată se simte în răspăr, nu este un personaj literar, ci el însuși. Ceea ce impresionează nu este neapărat luciditatea cu care poetul își descompune faptele, emoțiile și sentimentele, ci demnitatea cu care o face. Aurel Dumitrașcu este sever cu cei din jur, dar fără să
Jurnalul risipitorului de iubire by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4840_a_6165]
-
spectacole, am vorbit cu el despre ratare, despre iubire, despre compromis, despre cuvînt, despre educație, despre apus, despre teatru, mi se pare că nu am auzit „muzica” din această carte, ca un concert de cameră. Nu există nici un accent în răspăr, nu pătrunde nici un fel de cinism, de umor bine compus și recognoscibil. Mi se pare un fel de poveste pe care o spune cu față către sine însuși. Al cărei ascultător este chiar el. Nu există, după părerea mea, nici o
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
am dat aproape fără excepție dreptate criticului clujean. Descrierea pe care acesta o face volumului e cât se poate de exactă. Doar accentele sunt, cred eu, puse greșit. (Goldiș preferându-le parcă pe cele grave celor ascuțite.) Într-adevăr, în răspăr cu toată lumea, Chiva parcurge drumul invers, dinspre proză către poezie. Nu complet, desigur, anumite ticuri narative rămânându-i intacte chiar în cele mai lirice dintre momente. Cu toate acestea, cum spuneam și în prefață, ar fi inadecvat să citim Instituția
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
În pofida titulaturii lejere, Dance for Nothing, Eszter Salamon a abordat cu toată seriozitatea un experiment deosebit de dificil, acela de a vorbi neîntrerupt și de a dansa continuu, nu însă că Daniel Linehan, pe ritmul creat de propriile sunete, ci în răspăr cu ele, ceea ce marea mult dificultatea exprimării prin ambele modalități. Neconvingătoare a fost în schimb propunerea altei artiste din Austria, Valerie Oberleithner și piesă ei, fără cap și coadă, Splendid isolation. Printre multele experimente care au abordat posibilitățile ritmice ale
eXplore dance festival 2011 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5188_a_6513]
-
esențiale și gesturile definitorii („Ceea ce merită să fie văzut - iată o formulare esențială pentru înțelegerea literaturii lui Geo Bogza”, spune criticul), punând în evidență mărcile literare ale unei structuri în permanentă fierbere: niciodată „liniștit”, mereu grăbit, gata dea lua în răspăr prejudecăți și ordini valorice false, Mircea Iorgulescu vorbește cu nostalgie despre jumătatea deceniului șapte, când el însuși a debutat (în 1966): „Neguri dogmatice se retrăgeau, deschizând privirilor zarea: primenire, gust amețitor de libertate, frenezie a noului și a înnoirii, tineri
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
fizicii se produc fără încetare, atunci pentru Marx și Istoria are legile ei, nu știm care, dar care trebuie acceptate că Rațiunea (gândirea) și Revoluția (acțiunea) să se contopească. Altfel spus, libertatea la Marx nu se poate concepe decât în răspăr cu conceptul de libertate negativă. Problemă pe care o pune Kolakovski din acest nod semantic este următoarea: cum conceptul de libertate negativă presupune o societate cu conflicte și dacă aceasta se identifică cu societatea împărțită pe clase, împărțirea neputându-se
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău c-o spun, nu frapează nimic. Compagnon se referea
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
drept Augustin Buzura și oferind dedicații pe cărțile prozatorului. Scriitorul însuși confirmă, chiar în paginile acestui volum, autenticitatea poveștii. Așadar, la momentul 22 decembrie 1989, Augustin Buzura era unul dintre cei mai populari prozatori români, autor al unor romane în răspăr cu ceea ce s-ar putea numi "corectitudinea politică" a vremii respective (cu voie de la poliție, s-a spus ulterior de către unii cârcotași), despre care se vorbea în șoaptă, cu admirație, ca despre un cvasi-disident al regimului comunist. În momentul fugii
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
N-ar trebui să ignorăm contextul acestei reeditări. Imanența literaturii e prima carte pe care Eugen Negrici o publică (de fapt, republică) după Iluziile de anul trecut. Semn că autorul ei vrea să-i asigure, în sfârșit, o lectură în răspăr. Alături de Expresivitatea involuntară și de Figura spiritului creator (împreună cu care făcea serie în 1981), Imanența literaturii are o alură mai degrabă cuminte. Nu strică nici deprinderile comode ale cititorilor profesioniști, nu trage nici vălul de pe schelăria operei scriitorilor de manual
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
Pavel Gheo, Bogdan Suceavă, Robert Șerban, Dan Lungu, Răzvan Petrescu. Sigur, unele dintre regulile propuse sunt false reguli. Sigur, unele răspunsuri sunt prea grave și pătrunse de importanța temei, altele sunt doar naive și banale, iar altele sunt date în răspăr și în glumă. Și, sigur, un biet debutant n-ar putea lua de bune, în același timp, toate sfaturile din ancheta revistei pentru simplul motiv că ele se bat cap în cap.Totuși, Dosarul se citește cu plăcere și ne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
abil din sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică antologie de versuri și texte teoretice apărute în „Steaua” sunt toate revărsate în pagină, uneori abia digerat, cu o anume urgență a instrumentării dosarului. Cumva în răspăr cu zvârcolirile demonului, Clujul e „o cetate luminoasă”: „era ceva ca o întruchipare a unei dramaturgii a luminii”. Deși „viața aceea veche și bună, prietenoasă, moale și caldă, ca o pâne gustoasă, începuse să «se strice»” și „prindea un fel
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
un yankeu la curtea regelui Arthur, profesorul prozator scrie o „bioficțiune a literaturii române” (Adriana Bittel) cu personaje alese după un chestionar extrem de personalizat, identificând voci și stiluri (scripturale, dar și existențiale) în stare să treacă testul critic lucrat în răspăr cu modele zilei. O înlănțuire de eseuri libere, pe un gherghef indiferent la eveniment, altul decât gustul propriu și plăcerea lecturii cu tâlc. Textele-viori sunt ciupite după o partitură nepăsătoare la corzile pe care demonstrația sa le-ar putea rupe
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
pentru mine faptul că istoriile literare apărute după 1990, într-un climat nou, favorizant pentru deschiderea perspectivelor și a situărilor valorice, rămîn încremenite în judecăți vechi asupra poeziei lui Fundoianu”. Receptarea critică interbelică a fost marcată negativ de radicalismul în răspăr al pozițiilor scriitorului, în frunte cu prefața „blasfemiatoare” la Imagini și cărți din Franța, ca și de expatrierea din 1923 (deși aparentul său „tradiționalism” reprezenta un atu într-o cultură tînără care privilegia continuitățile și respingea discontinuitățile). Pe de altă
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
care avea să marcheze istoria culturală a primelor decenii din secolul XX. Prin felul în care este scris, dar mai ales alcătuit, volumul de față trădează dorința autorului de a estompa granițe, de a rupe convenții, de a scrie în răspăr față de orice soi de convenție fusese practicată anterior. Povestea devine o banalitate, plăsmuirea de personaje nu contează, iar ideile ( Nu tocmai multe, dar neapărat radicale) se cuvine să se întrupeze mai ales în imagini vizuale. Maniera de a face literatură
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
pe numele lor prenatale” (Antiteze). Un ditiramb închinat înjurăturii se dezinfectează printr-o aderență programatică la atitudinea rebelă: „Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr lumea să o înghesuie într-un colț și s-o înjure mai departe./ Dumnezeii tăi de lume!/ Dumnezeii tăi de floare! Dumnezeii tăi de apă, de cer, de nor, de pasăre...!” (Dute- n pîntecele mă-tii de hoit). De remarcat
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
Ivănescu (dacă nu mă încurc în date, chiar prima, de la Editura Eminescu, din 1996). Este vorba despre postfața aparținându-i lui Ion Bogdan Lefter, intitulată Poetul care nu încape într-o antologie. Un studiu, cum se vede, formulat în aparent răspăr cu însăși ideea căreia îi dă curs. Nuanțat, Lefter invocă acolo calitatea stranie a poeziei lui Mircea Ivănescu de a nu se putea amorsa convingător (a se citi: cu adevărat convingător) decât în expansiune, adică, ținând seama de dimensiunile operei
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
vorba!) e parțial încadrabilă aici, cu toate semnalmentele particulare contabilizate distinct și cu subcategorii ceptive infinite. De la Cărtărescu și Dan Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]