575 matches
-
ei citeau cu mari delectări ce scria el acum. A fost la mijloc, desigur, și recunoștința pe care i-o purtau, un sentiment pe care unii, urmând sugestia lui Ralea, îl socotesc imoral. Dar vine un Mircea Cărtărescu și afirmă răspicat: „Este omul care a făcut cel mai mult pentru mine“, punând cu aceasta punct discuției. Istoricul literar nu va face însă abstracție, bineînțeles, de perioada rea a carierei critice a lui Crohmălniceanu, de cei aproape cincisprezece ani în care scrisul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
argumente aproape ofensatoare: „Suntem prea mici, prea neînsemnați, Marcel, îi spuneam, ca securitatea să se ocupe tocmai de noi! Are ea treburi mai importante!” Sau „Nici tu, nici eu nu am făcut un gest limpede, nu am spus un cuvânt răspicat; de ce ne-ar lua securitatea în vizor?” Degeaba! Toate raționamentele mi se sfărâmau neputincioase, lovindu-se de incasabila construcție a unui delir organizat. Dar și foarte colorat politic. Nu numai omul era bolnav, bolnav era și regimul. „Condamnarea la moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din partea papistășimii pentru că oploșea pe toți boemii husiți persecutați ce pribegeau suferind pentru credința lor. Nu voi a călca această moștenire sfântă: toleranța și ospeția moldovenească. Cu o condiție, spune el, după ce face o pauză, cu vocea mai fermă, mai răspicată: să fie credincioși țării ce le-a deschis brațele și a cărei pâine o mănâncă! Să fie ajutați! încheie el și face câțiva pași șchiopătând. Șendreo, îi poruncește hatmanului, trei zile benchetuim! Nu! Două! Ajunge! Deci, vineri în zori, purcedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năvală, cu armele târâș după ei. "Vin turcii!!" Care-i porunca?!?! Ștefan, rătăcit, oftează, închide ochii câteva clipe... Când îi deschide, e alt om, stăpânit, cu sânge rece, hotărât. În timp ce-și trage pe cap cămașa de zale, poruncește răspicat: A sosit clipa! Caii!! Pornim spre Cetatea Albă!! Steagurile vitejilor, înainte!! După noi, în goană, "Oastea de curte"!! Și-apoi "Oastea cea mare"!! Șendreo!! Adunarea!! Sună adunarea!! Ai plecat?!?! întreabă el nerăbdător, privind după hatman care iese în goană. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oamenii. Nu vezi, soarele-i sus!?" "Caut un om", a răspuns el... Într-adevăr, nu-i ușor să-l găsești. Și mai greșești; te doare când ai crezut în el și afli că te-ai înșelat... Boier Stanciule, spune Ștefan răspicat, după ce își drege glasul, aș vrea să fiu bine înțeles. Nu oropsesc pe nimeni! Cei ce au umblat cu pâra la Înalta Poartă, cei ce au hiclenit, au săvârșit nedreptăți, au vândut țara boier sau neboier, indiferent cine erau au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în sânge!" Papa dădea din colț în colț... A spus că regretă, dar el a înțeles că "Ștefan este căpitanul general al regelui Mathias" și... Ceee?!?!... Căpitanul cui?!?! sare Ștefan ca opărit. Țamblac se scormonește după niște însemnări și citește răspicat: "...Capitaneo generale de re Ungariae chiamato Stephano voywoda Moldaviae" mi-a arătat Papa scrisorile lui Mateiaș în care-i cerea banii toți "...Ca să nu fie înjosită demnitatea mea regală"... scrie el. Mi-am notat, spune Țamblac răsfoind niște foi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbi. Înseamnă că e de bine. Nu... ni s-a părut numai... Cum să zâmbească?... Nu-i a zâmbire... Rânjește"... Ștefan face câțiva pași, e alt om , nu mai privește pământul... Și, când deschide gura, cuvântul lui e limpede, hotărât, răspicat, dârz: Gata cu jălania! Am hotărât! Mergem înainte! Fie ce-o fi! Pe viață și pe moarte! Dumnezeu să ne ierte! Iată ce vom face! Și totuși, am avut noroc cu tatarii! Boierii, nedumeriți, se uită unii la alții. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fierb... și sfinția ta mă pune să dezleg cimilituri... Cum vine aiasta? "Nici biruit... nici biruitor?" Nu înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că șoarece nu-s... și nici pisică nu ești! Daniil zâmbește blând și glăsuiește răspicat: Află dar! Mahomed a venit în Moldova ca un zmău! Se va căra valvârtej, ca o jigodie răpciugoasă, cu ciuma și oastea lui Ștefan Vodă coadă biciuindu-l spre Dunăre! Spre Dunăre! Crezi?!?! strigă Ștefan uluit. Adevărat?!?! Chiar așa?!?! Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin printr-însul de aiurea de mai sus. Și cu cât se vede această icoană mai limpede , cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Iorga o împlinire cutremurătoare : triumful oligofreniei. Atentatele contra culturii și făuritorilor ei sunt atentate la esența națiunii respective și la esența umanității ca atare. Lucrul acesta a fost simțit și ̀ înțeles atunci de cvasi unanimitatea conștiinței românești. Iorga spusese răspicat, mereu, ̀ în campaniile lui nu rareori pătimașe, nu rareori nedrepte la adresa unor persoane, dar totdeauna întemeiate pe realități verificabile istoricește, că ființa unei națiuni se afirmă și se menține numai prin cultura ei ; vicisitudinile istorice îi pot amenința și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a fost un exemplu impresionant nu numai de uriașă muncă intelectuală, dar și de conștiință a necesității absolute pe care o reprezintă cultura în viața unui popor. Cu cât anti-cultura se profila mai amenințătoare, cu atât Iorga îi opunea mai răspicat și mai tenace glasul spiritului. „Cu mamutul ori contra mamutului, aceasta e chestiunea ”, spune Iorga în unul din articolele scrise în vara anului 1940. La instalarea dictaturii legionare se dezlănțuise în presă valul unei nemaipomenite vulgarități de limbaj, în special
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
et Cinéas și Pour une morale de l’ambiguité, așadar două scrieri care atestau, dar inutil, inteligența autoarei precum și buna ei pregătire (era profesoară de filozofie). Inutil - zic -, deoarece romanul amintit (mă refer numai la el, fiind documentul cel mai răspicat din punctul de vedere din care îl consider, dar nu e nicidecum singurul), romanul acesta, Les Mandarins (repet : nu fără oarecari calități literare), pune la urma urmei destul de prevestitoare semne de întrebare asupra acestei inteligențe. Fiindcă, oricum, dă în chip
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Pietri, „L’ecclésiologie patristique et Lumen gentium”, În volumul colectiv Le deuxième Concile du Vatican (1959-1965). Actes du colloque de l’Ecole française de Rome, 1989, pp. 511-537. Cf. Jean Daniélou, Théologie du judéo-christianisme, 1958, p. 317. Poziția cea mai răspicată și recentă este aceea a părintelui Bobrinskoy de la Institutul Saint Serge din Paris: pentru el, Tradiția patristică nu are limite, fiecare teolog important, chiar din zilele noastre, făcând parte din această Tradiție. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\calatorii redactare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai apoi, când Monica a devenit majoră, fumau împreună țigara de seară, comentând noutățile și picanteriile fiecărei zile. Trebuie subliniat faptul că această amiciție era doar latura minoră a relației dintre mamă și fiică. Mo nica Lovinescu a spus-o răspicat: „Era prietena mea cea mai bună de joc și de serios, dublul meu înnobilat, conștiința mea cea mai înaltă. Profesoara din ea nu glumea însă cu educația. Nu mă răsfăța, mă crea. Încrederea ei mă obliga să mă mențin, cât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
broșura Contribuții la definiția naționalismului. La îndemnul regizorului Ion Sava începe, în 1928, o colaborare statornică la „Bilete de papagal”, cu exerciții de stil și de fabulație în tiparul tabletelor argheziene, dar și cu articole de atitudine care atestă o răspicată emancipare ideologică. Cu eseurile și portretele din „Universul literar”, „Curentul” și „Datina” (Turnu Severin), interesul pentru literatură prinde un contur mai ferm. Dar abia din 1935, după revenirea din Franța, scrisul lui B. își găsește tonul și o cadență proprie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Grivița, din regimentul 15 și 16, al căror patron e sfântu-Alexandru. Paradă, muzici; înfățișarea napoleoniană a generalului Tel n-au făcut nici două parale. A fost un singur moment înnălțător: atunci când preotul din Șipote popa Botez foarte limpede, domol și răspicat, a pomenit numele celor căzuți în focul de la 30 August și când un cor de soldați a cântat după vorbele lui mișcate, veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu oricine, fie cu soldații, fie cu ofițerii, numai în glume o duce. E însărcinat cu aprovizionarea, și la masă se plânge într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și a demnității, de dorința de a cunoaște nemijlocit „și alte vremuri”: „Măcar 5 ani într-o vreme fără profeți și vizionari, fără indicatoare de circulație spirituală”. Nu-i poți pune pe gînduri pe auditori sau pe cititori decît vorbind răspicat despre relele timpului în care trăim. *Adecvare: Lila Băcăuanu, colega lui Ani, care are grijă de cîinele fiului, ne-a întrebat dacă n-avem tranchilizante ca să-l liniștească. I-i teamă că, dacă latră, îi va face scandal doctorul care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
efectiv În ultimă instanță - constructorii nu mai pot preda la cheie sau În stare de funcționare aproape jumătate din obiectivele planificate pe Întregul an 1973>>”. Credem că cele de mai sus arată totul despre modul În care se Încerca spunerea răspicată a adevărului În presă și cum se Înlocuia acesta cu minciuni nerușinate, plăcute urechilor de măgar roșu ale Falsului Servitor al Națiunii (FSN), Nicolae Ceaușescu, beneficiarul moral al mărețelor realizări socialiste. c.w. Nu confunda republica cu eliberarea, tovule! Iertare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fi înmormântat lângă Eminescu, cu care a fost deseori asemuit“) și în cele din urmă la creionarea unei imagini cristice a lui Păunescu (sa vorbit despre faptul că „era solidar cu cei năpăstuiți“ sau despre „sărăcia“ lui) și la afirmarea răspicată că el este Dumnezeu („Adrian Păunescu a fost un dumnezeu pentru poporul român“; „Pentru noi a devenit o a doua religie, iar Adrian Păunescu, Dumnezeu“). Maicămea mia povestit că, la moartea lui Stalin, a plâns din toată inima. Era elevă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
SUFLET ROMÂNESC, publicație apărută la Craiova, bilunar, de la 15 septembrie până la 15 decembrie 1925. Redactori sunt N. Plopșor (C. S. Nicolăescu-Plopșor), N. I. Herescu, Ț. Păunescu-Ulmu. Ei își propun ca obiectiv „respingerea constantă și răspicata a mediocrității ce încearcă să prindă rădăcini, fie sub forma tradiționalismului rău înțeles, fie sub a modernismului hilariant, urlător, dar subversiv” (Drumul nostru, 1/1925). În sumar intra versuri de Ion Pillat (Povestea Maicii Domnului, Biserica de altădată, Calendarul viei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290015_a_291344]
-
altădată. În Orient, Don Camillo rămâne actual. I se întâmplă chiar să facă una cu Peppone. Pastorala impune existența unui șef de stat, de clan, de partid. Părintele Emile Choufani, palestinian de origine melkită, un bărbat voinic, vorbește tare și răspicat. A ales ritul latin după absolvirea seminarului în Franța, la Issy-les-Moulineaux. Este directorul școlii secundare "Sfântul Iosif" din Mutran, un cartier al orașului situat la jumătatea colinei. Școală privată, uniformă obligatorie, o mie trei sute de elevi, din care jumătate musulmani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice” (p. 92). Situat teoretic atât deasupra metafizicii idealiste, care nu se debarasează total de materie, cât și deasupra materialismului, care derivă abstractizările din cunoașterea senzorială, Scraba afirmă răspicat: „Pentru mine o teorie materialistă rămâne cu totul exclusă” (p. 8). Dacă însă zona noțiunilor ar fi preexistentă și demiurgică, cum credea filozoful român - o spunea și filozoful german Hans Hartmann, criticul contemporan al lui Scraba - , ar trebui ca omenirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
colegă cu noi, cei care promovasem deja în clasa a III-a. La sfârșitul anului școlar mă aștepta altă decepție! Eu, care promovasem primul sunt acum al doilea, iar fiica perceptorului era prima. La împărțirea premiilor aud o voce clară, răspicată, a cuiva care a spus tare: „Rușine pentru o asemenea nedreptate”, dar acest protest n-a avut ecoul scontat. La acest sfârșit de an școlar aveam zece ani și am jucat la serbarea finală rolul unui învățător. Am intrat în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]