350 matches
-
și câteva focuri pentru gătit. Dar aici era un sat întreg; zeci de femei cu capul acoperit se mișcau încolo și încoace, cărând urcioare cu apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline, praful moscat al turmelor amestecat cu parfumul pâinii coapte. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca morții de oftică și/sau ciroză care-i dă târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
instruirile. Și doar aranjasem totul cu nenorocitul! Ce tineret am mai crescut și noi! Cu idealismele astea a lor...“ Câteva ciocănituri ușoare în ușă. Îl lăsă pe celălalt să mai bată de câteva ori, să simtă că deranjează, apoi mormăi răstit: - Intră. Nici nu-și termină bine mormăitura, că în încăpăre năvăli un ins înalt, burtos, cu chică roșcovană, cu părul zbârlit, lucind catraniu, strălucitor ca aura mâțelor negre, de parcă îl unsese din belșug cu untură de rechin. Pe piept îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise și șoferul. Îi privea încruntat. - Doamna rămâne cu mine, îi preciză răstit taximetristului. A suspendat cursa. Cât vă datorează? - Cât... Abia am pornit taxarea. Cu coloana asta... Că aparatu’ merge și la așteptare... Dă și matale o chiftea și poți s-o iei pă coana... Adică pă doamna. Scoase o sută. Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai mult. Poate că aceste beri pe care leam dat pe gât ar putea ajuta la crearea iluziei, dar iluzia nu devine realitate, nici chiar într-o zi cu ploaie teribilă. Vocea interioară nu se lasă intimidată de vorbele sale răstite, scuipate din gură precum cojile unor semințe. - Măcar trebuie satisfăcută cu-ri-o-zi-ta-tea. Și ce dacă ai fost luat peste picior? N-ar fi pentru prima oară. Se termină spectacolul, gata, trageți cortina, stingeți reflectoarele, vine Lucia, poate vine și actorașul ratat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
noapte, băiatul, care la-nceput nu-i crâcnise, se trăsese lângă el și-l trezise, se pusese în fund pe marginea priciului lui Gărgăriță, îl scuturase cu ambele mâini de umărul de luptător de circ și-l interpelase spumegos și răstit: - Dar ce, n-are voie omul să se căsătorească? Nu-i dați voi permisiune omului să se căsătorească?... N-are el voie să se însoare?... E cumva un păcat?... Se opune cineva?! Gărgăriță, harță care fumase la viața lui multe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încenușa și rafturile abia se mai vedeau. Clinchetul paharelor ciocnite, izul de vin risipit pe mesele de fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strânse pe pulpele groase, pline de praf, cu ținte de fier pe tălpi, descusute la carâmbi. Pungașii, cu sergentul lângă ei, rămăseseră încremeniți lângă ușă. Gheorghe își scoase pripit șapca, ascunzînd-o la spate. 235 - Ăștia sînt? întrebă șeful cu voce răstită. -Da. - Noi, să trăiți! se repezi codoșul. - Vorba! se făcu sergentul spre el. Presarul mormăi, privindu-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adesea singure... El simți aerul îndulcindu-se sub șoptirile ei. - Am fugit de - acasă deghizată... tot mă amânau, ba azi, ba mâni... dihania de doctor zicea c-ar fi periculos pentru el... auzi periculos? Eu nu sunt periculoasă! zise ea răstită! - Dar dacă s-ar trezi... atunci, o, atunci... Dormi! dormi! șopti ea aplecîndu-și gura pe fruntea lui... El simți o rouă umedă curgîndu-i în păr... Dar în momentul acela el îi înlănțuise gâtul... ea, speriată, vru să se retragă, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ferească. Luă lănțișorul și îl descurcă. Deschise medalionul pe care îl cum părase anume pentru a pune în el mai târziu micul portret ce avea să vie. Medalionul era gol și așa avea să rămână. — De unde îl ai ? îl întrebă răstit și, tocmai de aceea, o auzi. Sau poate că nu auzise, dar, oricum, se așteptase la întrebare. — De la dumneata, răspunse el. Ți l-am smuls de la gât... — Și ce-ai mai făcut ? — Eu am fost primul care te-a lovit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privi pe cei de la mese, ceea ce nu-i luă prea mult timp, căci, afară de ei trei, mai erau doar doi mușterii care se uitau, cu ochi tulburi, în paharele de votcă. — Mai e altcineva pe aici ? întrebă polițistul, cu voce răstită, ținându-și mâna dreaptă la șold, aproape de pistol. Coropciuc clătină din cap. Dar îl privea într-un fel care îi întoarse întrebarea. Polițistul mai înaintă câțiva pași, în urma lui veniră un bărbat în haină de piele și un alt polițist
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase pachetul. Bărbatul dădu scurt din cap, țâncii făcură un pas înainte și întinseră mâinile. Ceea ce îl obligă pe Maca să pună câte o țigară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din comun, mai ales mahalagiilor. Întrevedea în ei o forță imensă, tremura în subconștientul lui la ideea că aceștia vor fi neapărat stăpânii de mâine, se prosterna în fața lor, se pregătea să se facă tolerat de ei. Un ton mai răstit al unui căruțaș îl demonta, îl făcea să-și piardă cumpătul. Când a făcut serviciul militar, Hangerliu a fost terorizat de sergentul de trupă, purtîndu-se prevenitor cu fiecare din ei, respectîndu-i sincer în raport direct cu brutalitatea lor. Lipsa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
milițian și servește în diferite posturi din Congo, Gabon și Oubangui-Chari. În 1945, este scos la pensie și, ca atâția alți milițieni, se întoarce să se stabilească în satul lui natal. Personaj cu o forță fizică puțin obișnuită, cu vorba răstită și colorată, el intră în conflict cu Lessassi, un conflict latent și oarecum banal care va fi exacerbat și va căpăta o amploare maximă odată cu introducerea arborelui de cafea. În 1945, Okendza nu numai că refuză să participe la plantația
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
spre cerul înghesuit de blocuri. A trecut prin fața parcului împănat de strigătele copiilor, dădu să intre dar văzând chipurile grave ale pensionarilor care se odihneau pe bănci, se trase imediat instinctiv înapoi, de parcă de undeva, cineva i-ar fi spus răstit: „ Ce cauți aici mă stârpitură, aici nu este loc pentru păsări de noapte”. Merse mai departe fără țintă sorbind pe nările nasului borcănat aerul cald, stătut, al orașului, cu iz de praf și transpirație, ocolind femeile care treceau pline de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lumea, strâng seva tuturor arborilor din jur și rămân apoi singuri, cum a fost acesta în jurul căruia până la peste treizeci de metri nu creștea nimic. El era Singuraticul, santinele acestei păduri mici de șes. Fără un gând anume am întrebat răstit: „Dar omul?”. „Care om” . „Păi, parcă spuneai că aici a murit un om și bănuiesc deși nu sunt sigur că avea vreo legătură cu acest Singuratic așa cum îi zic tu”. Prietenul se uită la mine lung, ca și cum de abia în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dădu de perete cu un zgomot sec și în cameră intră jandarmul postului din sat, complet echipat și cu arma la umăr. Merse drept la străin fără măcar să dea bună seara, se proțăpi cu picioarele crăcănate în fața sa și zise răstit: „Tu de unde-ai apărut bă, aici în satul meu? Ai vreun act ceva? Scoate să văd, că de nu...”. Tăcu apoi rămânând cu mâna întinsă spre omul acela care se oprise din mâncat și se uita parcă amuzat la malul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
jos și începui să-mi frec locul dureros, privind totuși cu mare curiozitate reacția omului acela. El rămase ca și înainte de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Simțind că trebuie să găsesc o justificare oarecare neîndemânării mele am spus răstit, „M-am lovit cu afurisită de piatră din grămada asta a dumitale.” Știam că totul suna anapoda fără nici o logică dar totuși speram ca asta să-l scoată din starea ceea. Privind parcă prin mine, undeva departe spre marginea câmpiei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zile ce numai asta sunt: înverșunare, prostie, nedreptate măruntă, ghionți, palme"310. Analiza comparativă a filmului cu altele de talie europeană și transferarea situației fictive în realitate deplasează comentatorul spre condiția scriitorului din țară, înăbușit de aglomerația străzii, de limba răstită, stâlcită: "Din sutele de vorbe țipate ale acestei "probe de microfon", acesta este strigătul de alarmă cel mai percutant. Valoarea filmului nu ține, evident, numai de el"311. Impresiile pozitive la adresa filmului se regăsesc și în Jurnal 312, unde e
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
vorbesc de mentalități și cutume. Cimitirul (numit "La Lilieci") e vestit pentru ospețele in memoriam: "Nicăieri nu mănânci o varză cu carne / Mai gustoasă ca-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ncaieră sălbatec În pletele înflate, în păru-i încîlcit Și ochi-i rîd în capu-i, și fața-i e jăratec A lanurilor zînă, cu chip frumos rostit. Și-apoi în codru trece și cîntî doina dragă Sălbatic este glasu-i, răstit, copilăros, El sună-n codru verde, în lumea lui întreagă, Albele ei picioare îndoaie flori pe jos. Ea cîntă și pocnește în crengi c-o varga lungă O ploaie de flori albe se scutură pe ea, Un flutur roș și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu ne înfurie: un părinte bun își ceartă copilul. În plan psihologic, opoziția este un mod de a se afirma și de a separa interiorul de exterior. Bebelușul care mușcă sânul, copilul ce maltratează o jucărie, adolescentul care îi răspunde răstit părintelui sunt manifestări ale acestei puneri la încercare prin agresivitate. Este vorba de individualizare, de emancipare, de a deveni noi înșine. Turbarea, în schimb, exprimă faptul de a fi depășit, copleșit de emoții ostile sau de ură. Devine, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
porcăriile pe care le face, le face sub semnul lui "nu se putea altfel". Gh. P. unu: Da se putea altfel? Gh. P. doi: Poate că s-ar fi putut... Gh. P. unu: Și-atunci, de ce, fiule... Gh. P. doi: (răstit) Pentru că, părinte, nu mai știam ce e nici trădarea, nici curajul, nici bunătatea, nici admirația, nici ura nu mai știam ce e cu adevărat...! Gh. P. unu: Grav, fiule, grav de tot... Gh. P. doi: Așa e, părinte... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ta n-are voie să bată cum îi place, nici tu n-ai voie s-o asculți cum bate." Al doilea stîrnește precipitarea mînioasă (impaciența cunoscută, febrila aplecare tiranică): "De ce, de ne-ce...Uite pentru că nu vreau eu! zise împăratul răstit. Ieși afară! ieși, că se-ntîmplă nu știu ce!"(Cititorul știe, deja: al treilea nu mai apucă nici să pună întrebarea.) " Se scoală împăratul necăjit foc și șart! o palmă lui Prîslea, de a răsunat tot palatul: Ieși afară, mucosule!" Suită în ritm
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să citească ziare și să discute politică; scena "fonciirii" este memorabilă, înfățișând confruntarea cu Jupuitu, agent de urmărire care venise după o taxă restantă, cu Ilie Moromete care spera într-o amânare, apelând la o serie de tertipuri: gesturi, vorbe răstite, agitație. Exegeții au remarcat spiritul independent al personajului Ilie Moromete, ironia, felul deosebit de a vedea lucrurile. Intra în conflict cu Tudor Bălosu și Jupuitu, iar pe de altă parte, îl măcina un conflict interior. Protagonistul apela deseori la un cod
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]