5,766 matches
-
Angelo Mitchievici Noica s-ar răsuci în mormânt/ Îmi place să leg cuvânt după cuvânt/ Silabele le frâng, consoanele le strâng/ O iau punct cu punct/ Am reconstituit o nouă limbă/ Plec cu autobuzul, dar o fac cu stil, /Bă!" Versurile de mai sus nu sunt
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
an întreg. Baia dura doar trei minute, cu apă călduță și un rus care-i zorea cu cravașa. Luau păduchii unii de la alții, iar noaptea deveneau insuportabili. Dormeau câte 10 pe un fel de laviță, toți pe-o parte. Se răsuceau, după câteva ore de somn, doar la comandă. Le crescuseră bărbile, iar într-o zi, preotul i-a spus: „Măi Tavi, tu semeni cu Hristos”. Se obișnuiseră și cu moartea. Unul dintre camarazii de suferință își pusese capăt zilelor. De
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
s-a petrecut într-o fracțiune de secundă Laurențiu Păun s-a apropiat de mașina din șanț pentru a lua detalii cu kilometrajul mașinii avariate. La un moment dat, Mercedes-ul condus de un cetățean italian a derapat, s-a răsucit de câteva ori pe șosea, a lovit alte două mașini și l-a lovit în plin pe operatorul de imagine al TV Buzău. Reporterul a apucat să sară în șanț, însă operatorul nu a mai avut nicio șansă. A murit
Om de televiziune ucis la Buzău.”L-am văzut întins pe pământul rece” () [Corola-journal/Journalistic/43360_a_44685]
-
în primul rând, de suferințele poporului armean, iar paginile cărții creează, cu pană de artist, din diferite unghiuri, tabloul convoaielor în drum spre moarte, mărturie a acelor ani tragici. Masacrarea unui milion și jumătate de oameni. O lume care se răsucește în jurul propriei sale axe. Moarte și agonie. Și mărturii vii ale timpului. O lume care își amintește. Cartea Șoaptelor nu scrie istoria, ea ne permite s-o cunoaștem, așa cum a fost. Denumirea Cartea șoaptelor apare ca un cifru secret, ca
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
singulare, chiar dacă ceilalți nu știau că el se afla aici. pe astea și le amintea cel mai limpede, inelele de la perdeaua de duș, rotinduse pe tijă atunci când e smulsă perdeaua, un moment care se pierde la viteză normală, patru inele răsucindu-se lent deasupra figurii prăbușite a lui Janet Leigh, un poem răzleț deasupra morții cumplite, iar apoi apa însângerată, adunându-se în bulboane în jurul gurii de scurgere, minut după minut, și în cele din urmă pierind într-un vârtej. Era
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
îndesase tăblița la brâu i-a zis: - Ce-ai încremenit așa? Du-te s-aduci sânge de măgar! Cel tânăr și-a dat una peste căpățână, iar pe față i-a apărut o expresie ca de subită iluminare. S-a răsucit și-a alergat afară din sală, dar s-a întors cât ai bate din palme, în mână cu o găleată toată numai pete de sânge. S-ar fi zis că găleata era deosebit de grea - dracul se gârbovise, pașii i se
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
biroul. Trebuie să escaladăm biroul. Eu te împing de la spate, tu te prinzi de butoanele sertarelor și ușurel, ușu rel, cu ochii numai în sus, ajungem aproape de fe reastră. Trebuie să deschidem fereastra, întinde-te tu, Otto, prinde tu mânerul, răsucește-l și deschide-o larg, larg, larg, cât să intre înăuntru tot ce e afară. Prinde călărețul, ți-l dau eu, prinde l și arată-i cum să zboare, cum să nu-i mai fie frică, dar Otto, stai, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mă cunoască. Gândurile urlă: Dă-i adresa, ia-i adresa, mailul, telefonul, un contact, ceva! Vocea mea îi răspunde însă sec și politicos că și mie mi a făcut plăcere de cunoștință și îi urează drum bun. Atât. Mă răsucesc apoi pe călcâie și plec, ușurată că am evitat, din nou, o complicație. În definitiv, asta e deviza vieții mele terne: fără complicații. Irina Centea Prima bere Nu mă simțeam diferit și nici nu simțeam nevoia să fac pe rebela
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe? L-ai anunțat? Unde să-l anunț? Tu n-auzi de unde vin eu? Cred că douăzeci de kilometri am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea cealaltă, gata să adoarmă din nou. Bătrâna n-o slăbi. Tu i le-ai dat? Cerboaica se ridică în capul oaselor, încolăcindu-și brațele lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Elegant și înalt, cum îl știa, subțirel, cu-o față albă, umbrită de-o mustăcioară scurtă, neagră, nu putea fi decât el. Își lăsase o bărbuță stilizată, de Crist pe Golgota. Se mișca tot timpul, săltându-se pe vârfuri și răsucindu-se, parcă-l strângeau pantofii sau căuta ceva pe deasupra mulțimii. Poate o căuta chiar pe ea. Ce prostie-i mai trece prin cap! Și de ce nu? El exact, își aducea bine aminte îi vorbise odată de credința lui în telepatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își făcu vânt cu palmele și, ridicându-se, își legă basmaua la spate, să nu-i cadă părul în ochi. Luă secera de la bătrână. Vezi să nu te tai! Ai grijă! Paiele țepoase erau gălbui, cu noduri negricioase, frunzele rare, răsucite de uscăciune. Aduna mănunchiuri mici, să nu se scuture ce mai rămăsese pe spic, tăia dintr-o zvâcnitură, potrivind vârful secerii în jos, și tot atât de repede, fără să se uite, nevăzând decât țărâna zgrunțuroasă și grâul din față, arunca brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atât de tare că întorceau capetele să respire. Pleacă zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde! Răsucindu-se căznit, cu mișcări rupte, rămase cu spinarea îngropată în zgrunțurii țărânii, privind în sus. Ați aflat? Ce, omule? Au! răcni. Ajutor! Ce e? Te doare tare? Băiatul, gemu ca-ntr-o aiureală. Unde-i băiatul? Care băiat? Ce băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Sta în soare, sub cerul gol, cu brațele căzute de-a lungul trupului, pândind agonia și dogoarea care-o învăluia de la picioare, și se temea ca de moarte să se miște, să nu înceapă a plânge. Ce faci, fată? se răsuci bătrâna, miloasă, spre ea. Dar unde să mă duc, mamă? La cine să mă duc? Cine vine? Fugi! Nu sta! Eu rămân lângă el să-l țin în viață până te-ntorci cu doctorul. Du-te la spital. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lor de-acuma!) sunt plăcute și bune, lăsându-te în voia înțelesului tainic pe care-l are orice-ți aduce întâmplarea-n cale. Dacă te pricepi să alegi partea bună din toate și să te resfeți cu puțină bucurie. Șoferul răsuci butonul de radio. Prinse un buletin de știri. Informațiile priveau mișcările frontului. Era incapabilă să se concentreze și să asculte. Vocea crainicului, ca debitul constant al unei ape gâlgâind pe-o conductă, îi făcea totuși bine. O ajuta să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tineri la Paris (și nu numai) învață La gât cravatei cum se leagă nodul și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele și viața lor nu și-o muncesc și-o plimbă. și-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și o bucătărie, iar În spatele lor fiecare familie are o bucată de pământ, să-și facă gradină de zarzavat. Ești interesat? Vorbește și cu nevasta, vezi ce spune și ea. Sigur că vreau, răspunsese imediat omul care de emție Își răsucise pălăria de paie În mâini. Din partea noastră și mâine dacă vreți... Bine, vii mâine și vorbim mai multe, apoi Îți dau o căruță să vă aduceți bagajele cu ea. Bietul om, nu-i venea să creadă că așa un noroc
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
mai putea mișca după voia noastră neghioabă? Ce s-ar întâmpla? Viața s-ar schimba; după alt chip, ne vom întinde aripile în zbor, ne va fi ușor? Ne vom iniția mereu sub ceața lăsată de Dumnezeu! Faustic ne vom răsuci după soare cu osiile în spirale amețitoare. Din statuie în statuie, istoria scrie despre discipoli și urmași, prezervând lumina tragică trăită cu rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
călca sau acoperi cu pămînt. Dacă erau, cumva, de aur, sau aveau vreo valoare? Dă-i-le să facă borș cu ele, o sfătui superior Vlad. Nici Virgil nu se arătă mai prejos. Puse mîna pe o tăbliță și o răsuci disprețuitor pe la nasul Bărzăunului: Și ce credeai c-ai găsit, bă, plachie? Comoara? Ia-le și ți le leagă de gît, să te vadă așa domnul Nicanor. Zău că meriți! Toți izbucniră în hohote de rîs. Chiar și Bărzăunul rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
puiul la un loc. Căprioara ținea capul ridicat, mișcînd mereu din urechi, iar iedul, așezat în genunchi, sugea cu nesaț. O clipă... două... trei... Nemaipomenit! se auzi glasul surd al Bărzăunului. În aceeași clipă căprioara întoarse capul spre ei, se răsuci fulgerător și intră cu salturi mari în pădure, urmată de ied. Tîmpitule, nu puteai să taci? Mare dobitoc! Ce dracu ți-a venit să urli? Toate aceste expresii și încă multe altele, care mai de care mai tăioase, erau adresate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cuvînt cu o voce așa de cavernoasă și cu figura atît de înăcrită, încît și un ditamai Gulliver s-ar fi îngrozit de el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
oprească din interpretarea unei arii din "Nunta lui Figaro". Eu am spus mai de mult căă..., începu iar Nuțu cu o voce moale și speriată, dar nu mai apucă să termine. Cum, mă piftie, tot tu cu gura mare? se răsuci spre el Nicanor. N-ai zis tu c-ai fost la peșteră și că știi drumul? Am z-z-zis, dar n-ați vrut să vi-l a-arăt atunci cînd trebuia. Acum nu-l m-m-mai știu nici eu. Și, colac peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul cu mine, că nu despre asta-i vorba! se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă Bărzăunul făcînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]