2,050 matches
-
și toate stările și formele prin care aceasta se manifestă în afara propriei ființe, așa încât, prin pierderea cuiva drag, pierzi totodată o mulțime de lucruri - fotografii, poezii, locuri: Dante, Avignon, un sonet de Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șampanie proastă dar scumpă, și separeuri pentru „servicii orale și manuale“. Până la urmă, după câțiva ani de la dizolvarea dublei monarhii, Anton a deschis Shanghai Bar, bijuteria imperiului său, În același loc În care, mai demult, bătrânul Friedrich Fischl servea bere răsuflată naționaliștilor cu vise de răzbunare și buzunare goale. Datorită lămpilor chinezești autentice, a canapelelor căptușite cu catifea roșie, a desenelor erotice de pe pereți și a cireșului din papier mâché, suspendat În mijlocul camerei și care făcea mereu niște flori de confetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu o boa de vulpe În jurul gâtului, stând pe o bancă Într-un parc. Avea ochii umflați. Când s-a șters la nas, am observat că un dinte din față era ciobit la colț. — A, iat-o. Karp părea că răsuflă ușurat. Încordarea de dinainte dispăru. Mă gândeam să Începem de-aici. Cu momentul În care Dora a apărut În orașul nostru. Cunoșteam deja Începutul poveștii. Dora era o adolescentă Însărcinată când a sosit, doar cu o adresă mâzgâlită pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
patru picioare. Mamifer. Equus În latină. — Poate că erai cel mai bun la școală, Sascha, dar de data asta ai dat-o-n bară. Stai să vezi. Apăsă botnița și burta calului căzu. Un cal croat, să mor! — Troian, am răsuflat. Dar Anton nu mă asculta. — Are destul loc pentru un pașaport fals, câteva facturi piperate, o corespondență compromițătoare. Cu degetele strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se de eforturile mele, Își Îndesă mâna, simplu dar brutal, În gura mea. Spre surprinderea mea, a tras până când a scos de-acolo o larvă albă, zvârcolindă, lungă de câțiva metri, acoperită de păr alb, umed. În mod ciudat, am răsuflat ușurat. Mi-am dat seama că scârboșenia asta mă Împiedicase să vorbesc. Și totuși, când am dat să-i mulțumesc, gâtul mi-l simțeam poros și extins pe dinăuntru. Singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor, cu simțurile alerte. Cu un revolver În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe de neînțelegere, implicând un ruj șters din greșeală și o batistă, Wickert reuși să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l elibereze prin binecuvântarea Lui. Și uneori era ca și cum o fantomă s-ar fi putut Într-adevăr Întoarce la viață, pentru că el constatase că putea simți durerea chiar și dacă era doar o fantomă. Fantoma avea amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner. Îl lăsă pe străin să-i afle numele adevărat fără să ezite. Trecuse timpul deghizărilor și, În noul suflu al autenticității, trebuia să-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
joc foarte simplu. Funcționarul de la mesagerie Își stinse țigara și-și aprinse alta, În timp ce Ninici făcea cărțile. — Au venit ceva noutăți cu trenul? — Toate s-au liniștit la Belgrad, spuse Lukici. — Telefonul funcționează? — Ghinion. Telegraful Își Încetase țăcănitul și Lukici răsuflă ușurat: — Ăsta cel puțin s-a oprit. Soldatul se opri brusc din făcutul cărților și spuse cu o voce nesigură: — Sunt bucuros că n-am fost la Belgrad. — Să lupți, băiete! spuse funcționarul de la mesagerie, În hohote de râs. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să ți-l fur pe Hunter pentru cinci minute, să discutăm despre proiectul meu? Fără să aștepte vreun răspuns, Îl duse de-acolo pe Hunter, către șemineu. Marci se uită În urma lor, cu o expresie dezaprobatoare. Probabil că sunt paranoică, răsuflă ea zgomotos. — Că tot vorbim de soți, unde e al tău, Marci? am Întrebat-o, În Încercarea de a schimba subiectul discuției. Nu știu, Îmi zise. Nu părea să fie tulburată câtuși de puțin de această dezvăluire. —Marci, cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Prieteni neserioși" În noaptea aceea, mobilul meu Începu să sune pe la Dumnezeu știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate de trează. —Cine? am Întrebat-o dormitând. —Sanford, desigur. Nu! —Știu. Este o oră mult prea târzie pentru ca un bărbat Însurat să se afle În vizită la o tipă divorțată. Mai ales la o divorțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pentru dumneavoastră, domnișoară Blount. Sunteți o clientă fidelă, spuse Robert, uitându-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii Fabergé? Lauren nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte și se uită destul de supărat la Lauren. Apoi ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un buchet de camelii albe, iar În cealaltă o țigară. Chestia asta era tipică pentru ea. Ochii Îi străluceau ca și cum ea ar fi dat pe dinafară de fericire. Dar unde era mirele? M-am uitat repede În josul textului și am răsuflat zgomotos În timp ce citeam: „CEA MAI STRĂLUCITOARE DIVORȚATĂ DIN NEW YORK, Lauren Blount, moștenitoarea Hamill, care, cândva, a declarat că nu o să se recăsătorească niciodată și care a inventat sintagma «proaspăt divorțată» pentru a se descrie pe sine și pe prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de mașini teleghidate, rachete, tractoare... ...cuie, ciocane, cuțit furat din sertar, mobila ciopîrțită rîde tipograful. Să mai vii să-ți spun... Cînd, după doi băieți, am avut o fetiță atunci viață! Aduna toate prosoapele, toate milieurile și-și înfășa păpușile. Răsuflam eu, ofta nevastă-mea. Oricum, te-aștept să bem. Lazăr promite o vodcă, mulțumește arătînd cu privirea spre geanta plină cu programe și afișe, iese în grabă și fuge spre stație, să prindă tramvaiul, care-l va lăsa în fața autogării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dau înapoi?! țipă șoferul frînînd. Merg și eu spune Dorin, cu o ultimă sforțare. Cursa-i plină. Merg în picioare, vă rog! Asta-i cursă rapidă, nu iau în picioare. Mergi cu escală în Tâgușor, peste două ore. Vă rog! răsuflă din greu Dorin, întinzîndu-i banii. Vreau să ajung mai repede. Ia-l aprobă impiegatul. Șoferul primește banii, rupe bilet și-i arată spre fundul mașinii, pe culoar. Termină de dat înapoi, face un ocol și iese în șosea. Țăranca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă." Țevile de sub canapea încep să se răcească, iar dinspre geam coboară valul de răceală. Aura se mută pe locul din mijloc, strîngîndu-și blana la piept, cu o ciudă mereu crescîndă că a scăpat cursa rapidă. Dumnezeule mare! exclamă șoferul, răsuflînd ușurat, trăgînd frîna de mînă. Am ajuns la restaurantul Sălcii spune, întorcîndu-se spre interior. Propun să rămînem aici. Pe vîntul ăsta nu se mai poate înainta. Aici, măcar, sîntem la adăpost. De ce n-ai tras mașina lîngă ușă? întrebă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu spatele, preocupat de etanșarea ferestrei în care lovește viscolul -, ba am impresia că la el au dispărut cîteva din interfoanele "I.T.T." primite pentru uzină, recepționate de mine. Cînd am semnalat lipsa, mi-au fost luate de pe inventar și-am răsuflat ușurat. De curînd, l-am prins pe-un tehnician că mi-a șterpelit un aparat telefonic. M-a luat la o bere, cum că "vedeți, dom' inginer..., un cumnat..., băiatul i-a făcut bucăți aparatul...", dar cînd s-a îmbătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aveți decît să-l întrebați pe tovu Stanciu. Hai cu mine! face Cornea un gest, uitîndu-se la ceas, gîndind că șeful o fi ajuns în birou. Credeți că mie nu mi-ar conveni să stau de pomană, ca ceilalți, să răsuflu măcar acum, cît e viscol? spune sudorul, ținînd cu greu pasul alături de maistru. Pe ploaie lucrăm, pe căldură lucrăm, noroc de cîte o întroienire... Stanciu tocmai a ajuns în birou și discută la telefon cu altă secție, care-i solicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spală pe ochi, bea jumătate din cafeaua Mihaelei, încercînd să se calmeze. Lasă farfuriile așa! o oprește pe bucătăreasă. Vine fata să le spele, că de-aia i-am dat mîncare. De la bar, se aude zgomot de sticle, iar Sultana, răsuflînd apăsat, a mulțumire, iese pînă în ușă, să mai dea indicații dacă fata nu face treabă bună. Ce faci, nătărăule? îl împinge într-o parte pe Pavel, care curăță sticlele. Mi-am scurs un pahar și voiam să le spăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în viscol. Cînd a intrat în sală și l-a văzut pe Runca asistat de Tudoriu, s-a pierdut o clipă, vrînd să se retragă, dar gestul autoritar al bătrînului l-a adus pînă lîngă masă. Abia începuseră operația așa că, răsuflînd ușurat, s-a grăbit să-l înlocuiască pe bătrîn, să nu-i observe greșeala făcută în ajun. "Nici patruzeci de ani măcar și încep să fac greșeli de rutină, din grabă..." E-o tîmpenie să ții asemenea animale pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai frumoasă din toate fetele ce mint, / Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint, / În pat ți-am presărat garoafe / Și maci / Tot flori însîngerate"... Se oprește din recitat, păstrîndu-și privirea departe, soarbe vodca din pahar și-i savurează tăria răsuflînd ușor, prelung; trage două-trei fumuri, după care, preocupată de pahar, admirîndu-i transparența, murmură: N-ai presărat garoafe, nici maci și nici n-ai înfipt în covorul din perete "ramuri verzi de lămîiță"... Deci nu mă așteptai surîde, întorcîndu-se la realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui, iar dacă încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una care se pupă cu naș-tu pe la colțuri, iar tu discuți filozofie, năzăul..." Chiar așa?! rîde profesorul, sorbind paharul. Chiar așa, c-au fost cîțiva din sat și a răsuflat chestia; la noi nu-i ca la Universitate, cin' să se teamă de Năzău?! Pe cîți ani este propus să plece în străinătate tovarășul Vrabie? Bursă de doi ani. De unde știi? Se află... Rectorul o nășește de mult pe nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
măcar mi-a spus clar că-i exclus să mai rămînă gravidă; o fi făcut ea ceva după prima naștere; toate activistele au cîte o pilă, vreun doctor care să le lege trompele... Începuse să-i placă al naibii de mine; am răsuflat ușurat cînd s-au terminat cursurile..." Pașii lui Mihai lunecă încet, monoton, egal, de-a lungul secției finale, unde zeci de femei sortează și ambalează marfa pentru expediție. Constată că totul este în regulă, termină de inspectat și se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]