8,590 matches
-
Are centură neagră la Nintendo. Deviza lui e «Sînt curajos ca un haios vînjos»". Iar tatăl, Călin "e ceva mai mare", ar vrea să fie din nou copil, iar deviza lui este un paradox minunat: Dacă nu te miști, te rătăcești". Poveștile pe care le inventează cei trei autori sînt comice, absurde, actuale (Don Global este, desigur, eroul mitic al globalizării), cu o recuzită diversificată cu obiectele secolului XXI, în care intră aspiratorul, reclama, "Black Hole" și sticla de pepsi. După ce
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
el și când ne-a văzut că ne oprim lângă el ne-a întrebat că de unde suntem «Din dracu» i-a răspuns Matei, dar până la urmă și-a revenit și ne-a recunoscut; l-am trimis spre sat, fiindcă el rătăcise drumul, nu mai știa încotro s-o ia". Parc-ar fi rezumatul unei povești de tipul celor din „Întâlnirea din Pământuri" Starea de buimăceală, percepția adormită a lumii sunt de regăsit și la penultimul fiu al lui Tudor Călărașu, viitorul
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
este negativ, își iese din minți. La temelia acestor povestiri stă uluiala. Cel care povestește este vorbit de întâmplări comune în lumea din care provine. Ceea ce dă întâmplărilor prospețime este aceea că ele iau prin surprindere un narator inocent. Tânărul rătăcit în ceață pe câmp întâlnește un bătrân care poate fi un duh precum cel din basmele auzite seara; duhul vorbește ca un țăran din satul său: amestecul de real și fantastic îl derutează pe flăcău, iar naratorul înțelege și participă
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
izolare totală de orice contact cu cineva. O conversație obositoare dusă cu guvernanta, o atentă îngrijorare față de fetița mea care mereu mă reclama și mă solicita, atît, și mai mult nu. În Balcicul plin de atîta viață și tinerețe eu rătăceam singură. În acei ani perimetrul vieții mele bucureștene era același oriunde m-aș fi aflat. Purtam în mine visuri, închipuiri și imaginări ale unor întîmplări create de izolarea mea constrînsă, care nu se încheiase în cei 2-3 ani de căsnicie
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
contează! Oricum o să se adune o mie și una de scrisori. Ieri a plouat toată dimineața. Îmi place să umblu cu umbrela aplecată mult în față, în așa fel încît nu văd femeile decît de la talie în jos! Să tot rătăcești pe străzile pline de carne. Mai ales acum cînd, nefiind în măcelării, orice bucă de doamnă capătă ceva special. Ai și hali-o, nu numai te-ai uita! Mă surprind gîndindu-mă că aș fi un canibal distins! Ar trebui să
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre Sunetul caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
un instrument de lucru util, de o amploare la care puține prezentări cronologice ajung astăzi la noi. Orașul în agonie Orașul - loc al memoriei afective. Acesta ar fi, în rezumat, subiectul mai multor cărți apărute în anii din urmă care, rătăcind prin case construite în alte vremuri, pe străzi vechi, printre amintirile oamenilor, descoperă un București tandru, cu chip uman și identitate sigură, un București pierdut.... Superbe sînt cîteva dintre aceste cărți: cea a Irinei Nicolau despre O stradă oarecare din
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru o singură cale; scîncet ciudat, amestecătură de cîntec și plîns/ arta pierderii sufletului: un copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama și tata tot vin unul spre celălalt cu capul ascuns în
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
-i fi cunoscut n-am știut că există și un dar al autodistrugerii. ei mi-au dezvăluit acest teribil secret. dar cum scormonesc acum în mîzga asta a timpului și dau, vrînd nevrînd, peste o mulțime de mărunțișuri, aproape uitate, rătăcite prin cotloanele vieților noastre, îmi amintesc de un neamț mic, grăsuș, roșcovan, la care Madi a ținut enorm și, vai, le-a fost atît de asemănător. și el a primit la naștere, alături de geniu, darul autodistrugerii. dacă plecăm de aici
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul și câinele său rătăcind pe la margini de urbe imundă, femeia elogiată sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Credem în soare, credem în ploi. Ne spălăm vorbele cu sudoare. O singură zi Ai cusut, Doamne, veac de veac, Cer de cer, om de om și-ai făcut o zi, O singură zi ce pe străzile noastre Și-acum rătăcește Lebedele ucise au înviat cine ascultă, Cine împarte vorbele, Cine a spus lebede? Cum de-au ajuns orele în calendar? Furnicile au mâncat verbele, Apele au spălat adjectivele, Gândurile-au rămas afară în ploaie, În pământ se-aud voci, Se-
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
nou primitoare din cauza cerului parizian, redevenit ceea ce trebuie să fie - posomorât de nori (...). Mai târziu, ceva mai liniștit. E un fel de potolire temporară, în care visez că ar trebui să-mi încep viața. Sunt orele puține, ca acelea când, rătăcind pe străzi, îmi plac străzile; când, uitându-mă la oameni, le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii, pîndeam momentul de a-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le risipește vântul, Vântul cu gust de uraniu din Kosovo. Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig. Se pierduse în Londra, se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea părul negru și ochi migdalați, dinspre materni bunici laponi. Cu
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
speranță. Speram din tot sufletul că Dumnezeu nu dormea și știa ce se întâmpla la ora aceea din noapte la ușa din PFL a apartamentului meu și, din compasiune pentru fiul său sub formă de oaie ce-i drept cam rătăcită de turmă, care sunt eu, avea s-o leșine pe musafiră și-i puteam lua elasticul să-mi fac praștie... Prostii! Vorbeam despre ușa cu ajutorul căreia o mare parte dintre locatarii scării comunică între ei, respectiv, scriind cu cretă: "Gicule
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
Vama Veche go when they’re too old for this shit...”. Fain spus ! Nu știu dacă intru neapărat într-una din categoriile menționate mai sus, am fost la Costinești ultima dată (total dezamăgită), însă ideea e că mai suntem unii rătăciți în generația asta nouă (22 de ani peste 15 zile ), care nu suntem chiar așa “în grafic”. Nici hipsteri, nici stereotipuri. Nici extratereștri :)) Până una alta, keep on writing, salutari de la o țipă care mai citește (printre altele) și Kundera
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
brut, Dar trăim în sărăcie , Si cu asta ce-am făcut? Ia corupția amploare, Cum nicicand nu s-a văzut, Scoatem totul la vînzare, Si cu asta ce-am făcut? Pentru-a cîștiga o pîine, Multi o iau de la-nceput, Rătăcesc prin țări străine, Si cu asta ce-am făcut? Traversam ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc într-una taxe, accize, Si cu asta ce-am făcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag
Proști, dar mulți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82426_a_83751]
-
toaca de duminică dimineața... Ce lucruri simple și frumoase! Mult suces în ceea ce ți ai propus și sper să merite! Sper să nu pierdem ,un om de calitate,adică sper să mai revii în Romania.Succes!!! Bine că n-a rătăcit KLM-ul taman geamantanul asta!
Geamantanul cu dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82445_a_83770]
-
unei ființe supranaturale, nici la ipoteza vieții veșnice, terapia existențialistă are puține instrumente la îndemână cu care poate combate teama de moarte. Dar tocmai aceste constrângeri fac acest eseu terapeutic mai seducător și mai captivant. Când își plânge prietenul mort, rătăcind prin pustiu (“Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: mi-e frică de moarte...”), Gilgamesh vorbește pentru noi toți. Iar cuvintele doctorului Yalom picură ca un
Frica cea mare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82456_a_83781]
-
Dragoș Bucurenci Pentru că preferă să se rătăcească mai mult prin pădure decât prin fumul înăbușitor al orașului industrial, Scufița Ruginită are nevoie de ajutor ca să revină la povestea inițială și să se bucure, alături de copii și de părinți, de culorile vii ale naturii. Dacă și ție îți
De ce ai ochii aşa de mari, soro? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82482_a_83807]
-
vom avea și fapte și nu vom mai alege președinți ci doar miniștri care să administreze “statul” și toți vom trăi într o țară liniștită, fericită și plină de iubire.. că e o țară frumoasă cu oameni frumoși dar puțin rătăciți! Dragoș ,ai perfectă dreptate în tot ce ai scris...și,da: Băsescu va pleca în 2 ani,dar ei vor rămâne... Dragoș, Ai perfectă dreptate, legea e lege și, într-un stat de drept ar trebui aplicata.DACA am trăi
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
Ioan Lăcustă ntr-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșisem dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]