2,812 matches
-
Care este explicația acestei concepții ? La Eminescu, orizontul poetic în care se mișcă totul, este adecvat necesității zborului nelimitat al spiritului. Și tot ceea ce întâlnește în cale este pentru el certitudine. La Arghezi însă, de la capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Heraclit și a fost reafirmat de Hölderlin. De vină au fost considerați în diverse culturi, fie zei vicioși, ca de pildă la asiro-babilonieni, fie Maya și zeița Kali la indieni, fie o lege incomprehensibilă precum moira în Grecia antică, fie rătăcirea omului în complicitate cu un șarpe, cum a imaginat mitul iudaic. Vechiul Testament este o oglindă cvasi completă a răului uman. Din primele zile, prin amintitul scenariu mitic cu un șarpe și un măr, omul este umilit și condamnat la suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
divinitate la comandă. Dumnezeul unei biografii. A mea. A ta. Unde s-au unit poveștile? Și când? Și cum? Vezi tu... până atunci, eu știam cum se termină capitolul meu. În virgule și detalii. În întâlniri cu fabuloasa Circe și rătăciri pe marea-mormânt. Numai că Oceanul nu m-a vrut. Nu. Nu m-a vrut. 49. de fapt ...n-a fost așa. Poftim? E frumoasă povestea ta... Parcă era atroce. ...numai că nu e toată. Ai omis o mulțime de momente
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai târziu. Rătăcirile prin hățișurile vieții încarcă sufletul, înarmează spiritul, pune temelii solide ființei, întruneființă. Speranța-i virtute, dragostea servitute. Știința adevărată duce la progres. Mânuită cu nepricepere și rele credințe ucide omenirea. Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lesne, dar scapi foarte anevoie; nici nu se știe dacă mai există scăpare. Limba Română („fagurele” nostru de „miere”...) carte de învățătură, purure povață pentru a reuși în viață! Cartea frumoasă, cartea adevărată, cartea curată este pentru cititor împotriva multor rătăciri, de mare ajutor. Călătorind la pas prin lumea largă vei trăi nu puține clipe de fericire ca-ntr-un vis cu ochii deschiși. Dacă însă vei visa doar la cele mai năstrușnice călătorii, când te vei trezi din vis vei
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dorul, călătorul - „vine” deloc întâmplător. Când te amăgești vine că nu prea gândești! Întâi și-ntâi gândește ce și cât să dorești, după care înfăptuiește!. Nu te pierde în amănunte, fleacuri ori alte mărunțișuri, că pierzi esențialul și dai în rătăcire fără de ieșire. O gândire solid organizată (desigur o gândire superioară, pozitivă...) depășește în carate o inteligență oricât de spectaculoasă și abil orientată... Unitatea de măsură pentru orice fel de iubire: „gramul” de sacrificiu! Lenea, „cucoană mare” e necruțătoare, cere, cât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
a unei linii descendente, ci sunt angajați într-o luptă solitară în fața destinului 1. Zeii, care de acum înainte sunt mai îndepărtați de personaje, nu mai sunt înțeleși de acestea; oracolele nu mai servesc decât la o și mai mare rătăcire a celui care era deja pierdut: înțelegerea lor scapă în întregime oamenilor și ea nu mai este clară decât după împlinirea evenimentelor pe care le anunță. (Povestea lui Oedip este exemplară pentru toți eroii sofocleeni, căci pe parcursul întregii piese el
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
pe mine! Îți dai seama ce neplăcut va fi să te trezești mîine cu poliția peste tine și cu două cadavre în casă... CHARLES: Și ce se vă întîmpla? EMMA: Nimic. Te vei preda. Avocații vor pleda. Un moment de rătăcire, vecinii toți, implorați de mine să declare că erai nebun.:. Eu, plînsă, la proces... Asasinule! CHARLES: A fost dintr-o greșeală... EMMA: Dar nu pe el, ci pe mine m-ai asasinat. Acum plătește! CHARLES: Draga mea, te rog! EMMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
situează în realitatea obiectivă, la polul diametral opus față de respectiva apreciere personală și fără fond, fiind persoane fără nicio calitate, mințile lor fiind stăpânite de idolul mândriei. Popoarele din vechime numeau “idoli” acei zei mincinoși la care se închinau în rătăcirea lor. În creștinismul contemporan, cuvântul “idol” a primit și alte înțelesuri: lăcomia de bani (iubirea de arginți), de mâncare, de haine, de mașini scumpe, de produse ale tehnologiei moderne (telefoane mobile, tablete), jocuri de noroc, beție, fumat, consum de droguri
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
bine la modul nostru de-a fi. În plus, fragmentul este aidoma felului de-a fi al conștiinței: discontinuu. În drumul spre noi înșine trecem prin diversele ipostaze spre care ne îmbie societatea. Regăsirea de sine este mediată de diversele rătăciri prin ceea ce ne propun alții. De unde știi când te-ai rătăcit? Aici e toată frumusețea vieții: nu știi! Poți doar să crezi. A gândi într-o anumită limbă însemnă a deschide cât mai multe din posibilitățile de a exprima ființa
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ori au fost obosite, ori neantente, ori nu au avut buruienile la ele, ori pur și simplu “a fost o altă forță malefica la mijloc”. Concluzia: Să nu credeți niciodată în astfel de bazaconii, iar dacă aveți un moment de rătăcire și ați ajuns pe mâna acestei organizații criminale, adresati-va imediat la poliție făcând o plângere penală în acest sens sau mă puteți contacta pe mine și va îndrum cu mare drag. Consider că a venit timpul să înțelegeți cu toții
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
de abreviere și de condensare, un fel de pălăvrăgeli care nu urmăresc să povestească, ci să creeze stări, să-i producă cititorului reverii. Scrierile acestea aparent dezlânate și foarte întortocheate sunt exerciții despre Nimic. Același lucru l-am făcut în Rătăcirile unui caligraf și în Vârstele. - Ce prejudecăți sau ce inadecvări ați sesizat în comentariile critice consacrate operelor dvs.? - Criticii cred că nu este bine ca proza noastră să se desprindă de realism, că proza noastră trebuie să rămână la perspectiva
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Gheorghe Grigurcu Impactul Răului asupra ființei constituie nutrimentul de căpetenie al versurilor lui Dan Damaschin. Nu clipele legăturii cu sacrul, ale beatificantei comuniuni cu Dumnezeu posedă cea mai mare pondere în economia cărții, ci cele ale eclipsei, ale rătăcirii de diverse grade. Notificările crizei prevalează asupra consemnărilor extazului mîntuitor, ca și cum poezia și-ar propune a fi nu o imagine a ultimului, intermitent și dificil de acomodat, în spectrul său arzător, cu instrumentul scriptic, ci un jurnal al traseului spiritual
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
interpretare a romanului mi se pare cea indusă de autor - o replică polemică a Odiseii homerice, un dialog cu scenariul mitic cel mai cunoscut al întoarcerii acasă, o răsturnare spectaculoasă a arhetipului reprezentat de Ulise: șiretenia în vremuri de război, rătăcirea (la propriu și la figurat), încercările numeroase, deghizările, iubirea față de Penelopa și de față de fiul părăsiți ca să plece la război. Personajul-narator al romanului este un copil singuratic, pendulând între viața alături de mamă și vacanțele petrecute la bunici. Știe că tatăl
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
ci și de a se desprinde de efectul devastator al unei personalități fermecătoare, înțelegând răul pe care îl poartă în el, fără măcar să-l conștientizeze sau să-l accepte. Finalul cărții aduce marea surpriză a victoriei fiului privind detașat spectacolul rătăcirii paterne. Nici Johann Debauer, romancierul uitat, nici John De Baur, specialistul faimos în teoria dreptului, nu se apropie de imaginea făurită în copilărie despre tatăl său.
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
într-o combinație de love story cu war story storcînd lacrimi cu nemiluita, menținîndu-se într-un registru sobru. Nu avem încleștări eroice, bubuieli de efect sau alte reziduuri belicoase, ci un tablou sensibil al catastrofei de la Dunkerque, vizionată atît prin rătăcirile un mic grup de soldați din care face parte și Robbie, cît și dintr-un plan lung printr-un travelling care cuprinde cele mai variate detalii, de la ofițerul care împușcă caii în cap la soldații care se încaieră sau cîntă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de înfruntare. În declarații însă s-a situat de partea lui Franco. L-a exasperat învârtirea în gol a cărturarilor, incapabili să concretizeze o aspirație, cantonați într-o retorică stearpă. La naziști a aderat în 1934, iar la finele unor rătăciri, în proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Asemeni comunităților închise, ai căror membri s-au încrucișat între ei la nesfârșit, clasa politică din România a ajuns la ora decrepitudinii monstruoase. E clar că nu mai putem continua așa, dacă nu vrem să reajungem, după șaptesprezece ani de rătăciri prin tranziție, la haosul începutului de drum. Oricât ai fi de clement, se vede cu ochiul liber că actualii politicieni nu pot fi reformați de bună voie. Electroșocul sau șutul în fund - iată opțiunile care ne-au mai rămas. Legați
Fitness la urna cu bile trucate by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9874_a_11199]
-
profunda admirație față de Ciulei, Pintilie, Brook, Grotowski. Pintilie a vrut de două ori să-l distribuie. O dată în Reconstituirea, apoi, în Treplev din Pescărușul. Dincolo de histrionismul lui, de unicitatea talentului său, de amintirea spectacolelor sale, de verbul său puternic, de rătăcirile lui, de zbucium, de bruiaje, de boală, există un mare dar, o șansă care i-a fost dată, care l-a însoțit și nu l-a părăsit nicicînd. Iubirea de oameni. Mă gîndesc la Manea și învăț mereu cîte ceva
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
părăsit nicicînd. Iubirea de oameni. Mă gîndesc la Manea și învăț mereu cîte ceva. Esențial. Ascult și îmi apar înaintea ochilor firele care mă leagă de teatru, de călătorii pe drumul teatrului, de prieteni, de spectacole, de iubirile mele, de rătăcirile mele, de nebuniile tot mai rare dintre noi. Mă gîndesc uneori să mă cocoț undeva sus, sus, pe cupola imaginației mele. Acolo, de sus,sus, văd cum după un spectacol de la Turda, Manea, Cocora și Prelipceanu zboară în visul tinereții
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
poezia sfârșitului de secol XX tot "forme ale clasicismului", nici măcar un tradiționalism reconsiderat. Nu-i atunci de mirare că poetul contemporan cel mai îndrăgit înainte de 1989 era Adrian Păunescu (deși certat, cu o dragoste dezamăgită, în versiunea din 2006, pentru rătăcirile postdecembriste într-o addenda, p. 795-796), căruia îi consacră nouă pagini, pe când lui Nichita Stănescu abia șase. E adevărat că în finalul din 2006 îl consideră pe Nichita Stănescu "cel mai însemnat poet al epocii noastre" (p. 768), dar în
Tradiționalismul valorizator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8961_a_10286]
-
totodată și veritabile capcane, adică împotmoliri sau blocări în mici subiecte marginale, cu totul secundare, dacă nu chiar lipsite de importanță. Facă oricine bilanțul speculațiilor despre moartea lui Eminescu (eroare medicală? implicare politică liberală?) și va avea o imagine a rătăcirilor în peisaj, adică în biografie și în context. Multe sunt ipoteze de dragul ipotezelor, fără argumente, sau ipoteze de dragul scandalului publicistic. La simpozioanele aniversare Rebreanu (desfășurate la Bistrița sau la Aiud, unde am participat de mai multe ori) nu s-a
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
secret, schița unui autoportret. Prin alegerile făcute, tatăl nu desenează contururile unei identități precise, ci schițează o carte cu hieroglife care, dincolo de dezordinea ei, ne îngăduie, prin procură, să-i reperăm universul. Colecția aduce mărturie despre încăpățînările, dar și despre rătăcirile sale. Ea vorbește în locul lui. Și ceea ce ne arată Jan Lawers, atunci cînd o așază la temelia spectacolului, este portretul secret al tatălui. Ideea unică a acestui spectacol atît de special rezidă tocmai în schimbul care are loc între ceea ce am
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
agitat. E făcut din luminile de blitz care joacă noaptea în Tour Eiffel, din neoanele tari ale vapoarelor de agrement, din chefliii de ambe cheiuri, din cozile multicolore, vorbind în zece limbi, de la muzee, din străduțele interioare aproape pustii, unde rătăcirea fără ghid și fără hartă (te descurci și așa în Paris) nu ispitește. Acolo, orașul vechi își ia revanșa. Orașul nou e scurt și strîmt, cam cît merge naveta pe Sena, de la Tour Eiffel la Notre Dame, puțin în jurul insulei
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
divulgă unul cîte unul secretele. Orice vis, în teatru, e un vis treaz. Configurarea lui în histrion inițiază o posibilă realitate. Cum pentru utopist exilul înseamnă adevărata întoarcere acasă - pentru actor, care îi seamănă, aventurarea în personaj, în alteritate e rătăcire trează în labirinturile adormite, uitate ale sinelui său... Să nu ne surprindă că actorul a ales arena publică spre a-și exersa atletic, cu o virtuozitate cvasi-sportivă, periculosul joc al pierderilor și regăsirilor propriului eu. În fiecare clipă el este
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]