867 matches
-
creștetul în lumină. Autoarea, prin toate cărțile de până acum, a dovedit cu prisosință că este o forță, o voce puternică, legitimă, perspicace, penetrantă, care s-a impus cu pregnanță în lumea jurnalisticii, o lume foarte dură, unde nu toți răzbesc. Încă din primul articol, La Târgu-Mureș, ... „Fahrenheit 451”?!? - autoarea face câteva asociații și similitudini neașteptate cu titlul și conținutul unui roman celebru, ecranizat, cu acest titlu: „Fahrenheit 451” - scris de Ray Bradbury: „o alegorie cu multiple sensuri, dominată de previziunea
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
ANI POPOR NECĂJIT ȘI OROPSIT! Mâine e ziua ta Și aș vrea de se poate De la înălțimea vârstei ce împlinești Aș vrea să gândești! Mâine e ziua ta, Suflet ești desigur și tu. Învăța deci să spui NU! Nu poți răzbi singur împotriva tuturor! Chiar nu poți strămuta acest brav popor: Os din OSUL lui ești și tu! Mâine e ziua ta și aș vrea Pentru o clipă în urma să privești Și să te întrebi CINE EȘTI? NU, nu ești un
LA MULTI ANI POPOR NECAJIT SI OROPSIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348707_a_350036]
-
sfânt lăcaș lângă o cădere de apă. Drumețise îndelung Nicodim. Trecuse Dunărea înot pe la Ursa (Orșova de azi), ridicase întâia sa mănăstire Vodița, trudind mai departe în căutarea locului din visul trimis, iluminare și îndemn! Abia la opt ani după ce răzbise Dunărea ajutat de o minune dumnezeiască, dibuise, în sfârșit, locul ales, începând înălțarea Tismanei. O clipă gândul i se mută la timpurile prezente când, în ciuda pașilor înainte făcuți în civilizație și tehnicizare, puțini duc în sine curiozitatea redescoperirii unor nume
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
de oameni mai mult decât de moarte. Foarte emoționantă căutarea „fărâmelor de omenie”, cel mai prețios dar și din ce în ce mai greu de găsit... Până și pe tovarășa de viață o sfătuiește să-și caute „un om de omenie în caz că nu va răzbi singură.” În lumea creației și a creatorilor, cea împânzită de „auto-laude” ca baloanele de săpun, poetul ne împărtășește că și-ar dori metode tehnice pentru descoperirea precisă a „adâncimii minciunilor”. „Zbor în cădere” amalgamează decepții, temeri, nostalgii și tente de
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
persoane căreia i se cuvenea, dar -vezi Doamne - dacă nu făcea aceasta era posibil să nu ajungă s-o ia, ori că se putea termina până la el.. Vedeam atunci copiii (ca mine) ce nu ajungeau niciodată la tejghea, din cauza că răzbea doar cine era mai mare și mai puternic (așa că prin facebook) iar dacă cumva reușea vreun copil, atunci era posibil ca la întoarcere să scape vreo sticlă din cele două (pentru 4 membri ai familiei, spre exemplu), prins fiind între
FACEBOOK E BUCLUCAS... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349783_a_351112]
-
profesori, clopotari, cantori, colonei e tutti quanti. Grosul banilor și managementul abia se infiltrau, cu târâita, la unii Popești. Croitorul Ariton abia făcea fața lui Huppert și Goda; Zsédely, Leipniker și Karacsony țineau restaurantele, zdrobindu-l pe Mohor; librarul Munteanu răzbea greu de Kerpel; Meinel ținea cafeaua, Eisele măcelăria, Königstorfer cofetăria, Sándor Ivan lozurile norocoase. Am venit apoi la București, capitala Popeștilor, și am mâncat pâine Herdan și Gagel din faina lui Assan, mezeluri de la Rochus și Podsudek. Industria o domina
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
pe creasta dinspre pădure, se porni un vânt năprasnic, ce începu să spulbere în trâmbă zăpezile bogate, acoperind orice urme de pași de om, ori sanie, urme făcute doar cu câteva clipe mai înainte. Merse așa, cu mare trudă, până răzbi înspre pădure. Aici era mai bine, viscolul era mai blând. Doar, când și când, cădeau de pe brazi bucăți mari de zăpadă stârnite de furiile vântului ce îndoia vârfurile copacilor. Nea Mihai umbla printre brazi, molizi și fagi, rotind privirile în
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
cea proaspăt încărcată cu multă zăpadă! Crengile brazilor și a molizilor gemeau de covoare albe de omăt! Soarele, când și când, răzbătea printre nori, făcând ca toate plăpumile de ninsoare să strălucească în lumina albă, făcând verdele cetinii brazilor să răzbească cu greu printre cojoacele de zăpadă pufoasă. Era bun cercetaș al urmelor jivinelor din sălbăticie. Ochii lui scrutau toate cotloanele pădurii, urmărind neobosite urmele de vietăți de prin zăpadă. Și nu erau puține. Mai mici, mai mari. Uite, astea trebuie
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
PIATRĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului povestea se stinge încet pe urechea cumpenei unei fântâni din care niciodată nu am băut cu setea de lumină nepătrunsă de moarte mă răzbește foamea de adânc atunci când din mine răsar pietrele sar static în pumnul de foc al sensurilor nevăzute numai atunci rostirile devin pete de culoare printre petalele gândurilor negândite mă răzvrătesc a doua oară pe fila cântecului tău declamativ tac iubindu
SUB GLUGA DE PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365909_a_367238]
-
troienite. Niște sălbăticiuni pășiseră nu demult înaintea sa prin întunericul pădurii. „Voi merge întocmai după urmele astea, prin zăpadă! Apoi - Domnul să aibă grijă de mine!”. Răzbătea prin zăpadă călcând pe urmele lăsate de sălbăticiuni. Încaltea era mai ușor de răzbit prin mormanele de ninsoare, având zăpada un pic bătută. Mergea încrezător pe acea cărare prin zăpadă, pe care de abia o deslușea pe întuneric. Nici după o jumătate de ceas, acea cărare îl scoase la un luminiș. Când se uită
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
demonii mă cheamă, mă ademenesc, aș vrea să fug, să mă ascund, să mă împotrivesc, dar e târziu, se înserează. Lupii din sufletul meu mă hărțuiesc, demonii îmi ațin calea, mă tortureaza, aș vrea să strig, să primesc ajutor să răzbesc, dar nu e nimeni, doar vântul tresare, oftează... Lupii din sufletul meu urlă a pustiu, demonii mă înșfacă, mă infierează, aș vrea să opresc timpul, să treacă ceasul, dar e târziu, se înnoptează... Referință Bibliografică: Lupii / Nina Dragu : Confluențe Literare
LUPII de NINA DRAGU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365418_a_366747]
-
și singuri, depărtați de lume , să pot din nou să te iubesc ... Să-ngrop privirea-mi fermecată în ochii-ți dulci și visători, să mângâi părul tău și trupul și gura să-ți sărut în zori! ... Ascult cum picuri mici răzbesc, din înălțimea plumburie, și despre tine îmi vorbesc din multa Cerului tărie... Și nu pot să-mi opresc suspine și nici nu vreau să nu gândesc că bine-ar fi să fii cu mine, să știi și-acum că te
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364865_a_366194]
-
care tu scrii: renunțare. Mama este cel mai frumos basm al vieții unui om, este definiția ființei umane. Fără iubirea mamei, un copil se va asfixia emoțional, își va pierde reperele și direcția în viață. Iar dacă se întâmplă să răzbească fără iubirea maternă, în sufletul său, acel om va ascunde paliere goale. Fiindcă doar platoșul unei mame poate apăra și vindeca. Mama îți arată din nou linia orizontului spre care trebuie să privești, culege lacrimile norilor și le ascunde înlăuntrul
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
val de apă se prăvăli din văzduh. Pasămite, Știma Hribilor, supărată că i se luase odraslele slobozise acel potop nemaivăzut ca să pedepsească pe cei doi copilași. Urgia ținu multă vreme și oamenii satului, adăpostiți care pe unde, abia au putut răzbi până la casele lor, dar pas să mai poată face ceva. Când stihia s-a mai potolit, mama și tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș! N-au putut răzbi printre crengi și trunchiuri încâlcite și în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu mai mulți oameni în căutarea lor, dar truda le fu zădarnică. Copiii nu erau de găsit
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
plecăm în țara mea? - Dragii mei, puteți pleca oricând doriți! Slujitorii mei și gărzile lor vă vor urma în drumul vostru. - Dar tu, tăicuță, nu vii cu noi? se alintă Primăvara. - Poate voi veni și eu, când dorul mă va răzbi, zise împăratul trist, privind îngândurat în zare. Îndată maestrul Rază de Vis începu serbările în cinstea victoriei asupra Iernii, iar căpitanul Zefir începu pregătirile de plecare în țara lui Mărțișor. -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-25 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
română - Afară, înăuntru, ce puțini Sunt cei ce pot măcar un “ziua bună!” Să puna-n focul lor de amintiri - Ce straniu ard, cumva impersonale, Cumva flagrant în slujba vreunui zeu, Când nu le-aprind urcușurile tale Și ălor tăi - răzbind spre Dumnezeu! Căci nu sunt sfinți, si nu e cer, să sameni, Si veșnicie nu-i, și nu-i aripa, De nu sunt oameni, lângă mării oameni Să arda-n cuget - clipă după clipă - O Romanie-ntreaga emigrează - În fiecare
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
va lua trei - patru ore de mers pe jos, nu, nu era sfătuit să urce cu bicicleta, cum voise inițial, fiindcă, dacă până la Gosta, unde se aflau bărăcile forestierilor, el mai era cum era, mai sus îi era imposibil să răzbească altfel decât pe picioarele lui și încălțat cu cizme de cauciuc. Bine ar fi fost însă ca de la Gosta să apuce pe o scurtătură, potecă marcată, care, deși mai abruptă, îl scotea fain - frumos la Dâmpu fără să mai calce
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
lăsat țânțarii. Mult după miezul nopții, pierzând bătălia cu ei, i-am lăsat în plata d-nului să-și facă meseria. Dimineața era punctați de înțepături. Din minut în minut îmi zbârnaiau pe la nas și urechi. Văzând că nu mai pot răzbi, m-am acoperit cu cearceaful dar nici așa nu era chip că te sufocai. De închis geamurile nu putea fi vorba. Avem un aparat electric care să disperseze țânțarii dar nu am cumpărat pastilele necesare și nu prea cred în
O VACANŢĂ ÎN GRECIA de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/350848_a_352177]
-
dar eu le ignor/ Mi-e gândul durut de tristețe și dor/ Îmi tremură trupul în tristul amurg”/ Ploaia sau coboară spre tonuri grave: „Împovărați de griji și de nevoi/ Cu sufletul fărâme, trist și gol/ Găsim puterea de-a răzbi în noi,/ Nu facem parte din vreun protocol”/ Al celor care vor să ne zdrobească/ Și să ucidă ce ne-a mai rămas/ Din moștenirea dulce, strămoșească,/ Vor să ne-atârne sufletul de-un ceas...”/ Sufletul nostru nu-i de
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
sa te-mpiedici Deși civilizați trăim totuși în jungla Unde lupți neîncetat ca să-ți ajungă Viața e jocul unde nu e loc de slăbiciuni Unde cu zâmbetul pe buze ai să auzi numai minciuni Unde tot ce contează e să răzbești Să lupți de vei vrea ca să trăiești Multe cuvinte au fost spuse Și multe legi au fost impuse Tot mulți au fost și sunt cei ce vor să te conducă Să te inunde cu tristeți asemenea râului o lunca Indiferent
SA LUPTI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346585_a_347914]
-
ȘLEAHTĂ DE GOLANI... Suntem o... ''șleahtă de golani'' Săraci, prostiți și umiliți. Răbdăm de foame și de bani, Dar încă suntem ne doriți.... Deși muncim cu toți din greu Să-mpingem carul fără boi Și știe poate Dumnezeu Cum de răzbim printre nevoi !!! Și suntem mulți, precum suflarea Și suntem pâinea și cuțitul... Dar, am cam rătăcit cărarea Și-acum prin gropi, ne frângem gâtul... Și-așa cu gâtul rupt, răbdăm Să ne strivească-o adiere. Și, nu cârtim, nu protestăm
SUNTEM O ŞLEAHTĂ DE GOLANI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346619_a_347948]
-
zi surogat, răsărit mincinos moartea-i ține de braț, moartea-i pune pe cruce Dar ei speră pios, Pier sperând și pios Mă trezesc amintiri, tulburări ce tresaltă Peste lumea, cu moarte, cu oameni, și zei, Și m-aș smulge răzbit înspre zarea înaltă Să m-ascundă de ei Să mă ducă la ei LECȚIA DE ISTORIE Portretele din searbădul muzeu Azvârl istoria mută către mine; de lovituri căzute-n vârf de lance privirea mi-o feresc cum pot mai bine
LECŢIA DE ISTORIE (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345685_a_347014]
-
amintirea tulburătorului sentiment care-i unise. După dispariția poetului în 1938, Veturia se vedea la o răscruce de drumuri, și pentru că Goga, după căsătorie, îi interzisese orice apariție în public, orice concert. Dar caracterul puternic, ambiția și dorința de a răzbi, relațiile pe care și le făcuse în timp, au ajutat-o să iasă (într-un fel) la liman. A devenit repede o prezență frecventă în anturajul și casa lui Ion Antonescu, a cărui soție - doamna mareșal Maria Antonescu, i-a
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
amintirea tulburătorului sentiment care-i unise. După dispariția poetului în 1938, Veturia se vedea la o răscruce de drumuri, și pentru că Goga, după căsătorie, îi interzisese orice apariție în public, orice concert. Dar caracterul puternic, ambiția și dorința de a răzbi, relațiile pe care și le făcuse în timp, au ajutat-o să iasă (într-un fel) la liman. A devenit repede o prezență frecventă în anturajul și casa lui Ion Antonescu, a cărui soție - doamna mareșal Maria Antonescu, i-a
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]