141,440 matches
-
preț de un pas, doi și cu proza lui J.D. Salinger: "Ce-i spune un perete altui perete cînd se-ntîlnesc la colț?". Această glumă este inocent repetată de micuțul Charles din Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție, în timp ce în jurul lui războiul și moartea năruie lumea din temelii. Trebuie recunoscut că prin falsa lapalisadă, prin impulsul ludic al deturnării sintaxei, prin muțenia timorată, poetul își joacă pînă la capăt cartea (cărțile) pe o formulă de mare risc: " Dacă nimerești necuvîntul magic...".
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
conectată și la aspecte biografice sau la elemente de context istorico-social. Un roman cum este Balaurul, care valorifică o experiență personală directă a scriitoarei, nu se putea să nu fie raportat la acea experiență, trăită de Hortensia Papadat-Bengescu în timpul primului război mondial, când se înrolase, ca și alte doamne din lumea înaltă, după exemplul Reginei Maria, în corpul de infirmiere voluntare al Crucii Roșii. Contactul cu "diverse ipostaze ale suferinței fizice îndurate de oameni, ale durerii, ale chinului dinaintea morții", a
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
Papadat-Bengescu în literatura momentului său, prin cultivarea lor prozatoarea integrân-du-se unui curent de înnoire mai larg. Fiind cum este "ea demolează prejudecățile și idilismele semănătorismului românesc", acțiune care în chip natural o solidarizează cu sincronismul lovinescian și o apropie, după război, de cercurile moderniste și de mișcarea de la "Sburătorul". Incitante sunt considerațiile Eugeniei Tudor-Anton referitoare la faptul că "mai toate romanele scriitoarei se petrec într-un spațiu închis", în "spații-limită, înguste, spații fără ieșire" și mai niciodată "în spații largi, deschise
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
Leo Butnaru (Chip îngemănat icoanei sfărâmate) O iau aiurea, ca ieșit din minți... Eu - ziua de logodnă-a războiului, dementul iluziilor Ori Trup de muceniță tras barbar pe roată. Țeastă lângă țeastă-alătur Fără rost, căci mintea-i șchioapă. Mă joc cu pietrele, precum un balamuc zevzec Aruncă zarul cuvântului-zeu. Acolo, în hău de găvane se-ntețește pojarul Și dintre
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
în istoria culturală a României? Ce generație o anunță? Și ce i-ar urma? Mă întrebați despre "generația de aur" - o generație care s-a afirmat deplin în exil și prin exil, chiar și prin schimbarea limbii. în Franța, după război, bilingvul Ionescu a optat natural pentru franceză, limba pe care-o vorbise din copilărie. Opțiunea lui Cioran a fost mult mai dificilă, renunțarea la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
limba de expresie literară. Ionel Jianu a izbutit să emigreze într-un tîrziu și după aceea a scris în franceză. Evident, mulți membri ai generației au rămas în România și au avut de suferit, indiferent de orientarea lor ideologică înainte de război: Mircea Vulcănescu a murit în închisoare, Constantin Noica a avut domiciliu forțat și a fost închis mai mulți ani, Belu Zilber deține poate recordul numărului de ani petrecuți în detenție, Arșavir Acterian a cunoscut și el închisoarea, Comarnescu a fost
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
au asociat numelui lui în dauna compozițiilor mature, inclusiv opera Oedip. Paradoxul e că faima generației 1927 a devenit din multe puncte de vedere paralizantă. Și, din nefericire, primejdioasă pentru cultura română post-comunistă. Pentru că după devastările celui de-al Doilea Război Mondial și după vidul cultural comunist de patru decenii și mai bine, exemplul generației '27 ne întoarce în perioada ideologic atît de tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
decenii și mai bine, exemplul generației '27 ne întoarce în perioada ideologic atît de tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot așa cum, după război, a putut pentru o bucată de vreme să opună o rezistență morală și intelectuală considerabilă terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot așa cum, după război, a putut pentru o bucată de vreme să opună o rezistență morală și intelectuală considerabilă terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica ei dezastruoasă - n-ar trebui să fie și regăsirea unei situații ideologice polarizate între
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
care ceea ce-l dă de gol pe criminal este obiceiul acestuia de a fluiera. Știința vocii a atins apogeul în anii '30 ai secolului trecut. Treptat interesul pentru acest domeniu a mai scăzut, și nici terminarea celui de-al doilea război mondial nu a atras după sine o revitalizare a procesului de cercetare. Cartea lui Reinhart Meyer-Kalkus reprezintă o pledoarie în favoarea dimensiunii acustice, muzicale a limbii și artei vorbirii și se opune teoriilor unilaterale ce se raportează exclusiv la scriere sau
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
vocalelor [...] Textul a apărut pentru prima dată în 1934 în ziarul "Corona" și a fost republicat ulterior în culegerea de eseuri a lui Jünger Frunze și pietre. Studiul s-a bucurat de o mare popularitate după cel de-al doilea război mondial în ciuda caracterului său ermetic. Cufundarea în tainele limbii s-a adresat unei generații marcate de spaima unui trecut încă viu și care căuta un punct de reper în atemporalitatea aparentă a limbii, a poeziei. Ernst Jünger se înscrie cu
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
unei generații marcate de spaima unui trecut încă viu și care căuta un punct de reper în atemporalitatea aparentă a limbii, a poeziei. Ernst Jünger se înscrie cu Laudă vocalelor în modernitatea clasică a anilor '20. Opera sa reflectă experiența războiului, descrierea tehnicii și a noilor medii, afinitatea pentru suprarealism, experimentele cu droguri, receptarea decadentismului francez și a literaturii de fin-de-sičcle, surprinde aspectul politic al radicalismului antidemocratic al Republicii de la Weimar. Deși reunește atâtea coordonate importante, o analiză mai profundă a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
în jurul acestui poet important. De asemenea, o aducere la zi ar fi fost și ea binevenită. În 1999, a apărut la Craiova cartea unui tînăr universitar, Gabriel Coșoveanu, la origine teză de doctorat, o carte despre Geo Dumitrescu și generația războiului. Se scrie în continuare despre marii noștri poeți, se scrie altfel și din alte perspective și poate ar fi necesar să se țină cont de asta atunci cînd se realizează un tablou critic. Volumul de acum poartă eticheta de "ediție
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
cu acelea ale tînărului Ion Barbu, a fost apoi un participant activ la avangarda din deceniul '3 al secolului 20 și și-a sfîrșit cariera cu versuri în limba franceză. El este cel care a șocat opinia literară de după primul război cu o definiție scandaloasă a literaturii: "cea mai bună hîrtie higienică" (în revista 75HP din 1924). * Ca de obicei, multe lucruri de citit în Memoria (nr. 1 din 2002). Unele, la limita suportabilului, cum ar fi evocarea dnei Elisabeth Axman
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
supărat pe Cronicar că i-a făcut avangardiști, declarîndu-și ironic modele precum Coșbuc sau Vlahuță, Cronicarul își menține impresia și după literatura (și nu doar: atitudinea față de literatură) din acest număr în care, nu chiar surprinzător, cei din 2000 declară război celor din 1980. Prima victimă colaterală: Cărtărescu. Primește, vorba anonimului de la miscellanea, o lăbuță. * În fine, ŕ propos de "bătrînul leu" Nicolae Manolescu, bănuit a-i fi salutat la această rubrică pe Ianuș et. comp., Cronicarul e împuternicit să declare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
bine. N-am înțeles subtilitățile literare ale dlui Dorian (dramaturg, cîndva): că n-ar fi fost holocaust în România, ci doar genocid ori pogrom. Contează oare cu ce mijloace au fost uciși cei cîteva zeci de mii de evrei în timpul războiului, din ordinul Mareșalului? Contează că n-au fost gazați, ci lăsați să moară de frig și de foame în Transnistria? Dl Buzatu (istoric, cîndva) nu mai miră pe nimeni, în dorința d-sale de a-l spăla pe Mareșal de
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
adesea sub semnul marilor pericole. După ce a plecat din țară ca atașat de presă și atașat cultural la Roma și Viena (1940-1944), cade prizonier și este tîrît în lagăre germane pînă în 1945, cînd este eliberat de armatele engleze. Întîmplările războiului, ascensiunea și extinderea comunismului îi motivează hotărîrea de a alege exilul. Se deprinde pe încetul cu surpările interioare și cu semnificația drumurilor de durată, care au însemnat retragerea de pe scena intelectualității românești și impunerea în mediile intelectuale europene și americane
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
este unguresc sau sovietic, marile tragedii s-au petrecut întotdeauna în afara teritoriului românesc, iar steaua polară a României este Kremlinul". Simpatia poetului pentru maghiari devine un cap de acuzare exploatat cu înverșunare: "Dar cînd se vor recapitula evenimentele politico-culturale de după război, Eugen Jebeleanu va fi în centrul lor. Omul care în 1982 și 1983 s-a așezat cot la cot cu Köteles Pál, redactor al publicației "Erdélyi Magyároszag" și alți "köteleși" ai presei din Ungaria, pentru a combate adevărurile despre Transilvania
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
dovedește ignorant cînd afirmă că în ziare nu-și are locul cultura: toate marile cotidiane din lume conțin pagini, fascicole și suplimente culturale; și în toate scriu literatori despre literatură, cum se întîmplă și la noi, astăzi ca și înainte de război. În fine, cultura, după părerea mea, se află permanent la "intersecție" cu viața, și nu doar cînd crede dl Popescu de cuviință. Ea nu poate lipsi (și nu lipsește) din ziare - ea, cultura, ca și "textul despre ea" - decît dintr-
C.T.P. și literatorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15337_a_16662]
-
Constantin Țoiu Astfel se numea livretul militar (adică de rezerviști) în România de dinaintea primului război mondial. Născut la sud de Dunăre pe teritoriul Albaniei de azi, aflat sub imperiul otoman, tatăl meu Toma S. Țoghiu, din care a derivat Țoiu, pentru înlesnirea pronunției locale, după stabilirea sa în Urziceni, județul Ialomița, a făcut primul război
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
război mondial. Născut la sud de Dunăre pe teritoriul Albaniei de azi, aflat sub imperiul otoman, tatăl meu Toma S. Țoghiu, din care a derivat Țoiu, pentru înlesnirea pronunției locale, după stabilirea sa în Urziceni, județul Ialomița, a făcut primul război mondial ca soldat. Încetățenirea a avut loc abia după terminarea conflagrației. În România ajunsese cu vaporul pe baza unui pașaport otoman impresionant: o patalama uriașă de hârtie cretată de 60 cm pe 30 cm., pe care o dețin, scrisă în
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
foarte mândru și pe care o purta agățată de piept la sărbători. Pe brevetul zdrențuit al soldatului Toma S. Țoiu, regimentul 75 inf. contingentul 1904, Urziceni Ialomița, scrie: Din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regele Ferdinand I în numele Ministrului de război (indescifrabil) se conferă Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Mărășești, nr. 2018 anul 1927 luna Decembrie ziua 7. Vitejie, în urma căreia a urmat împroprietărirea de la 23 august 1925 după cum rezultă din ordonanța primăriei Urziceni: ... S-a destinat D-lui
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
agățată de piept la sărbători. Pe brevetul zdrențuit al soldatului Toma S. Țoiu, regimentul 75 inf. contingentul 1904, Urziceni Ialomița, scrie: Din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regele Ferdinand I în numele Ministrului de război (indescifrabil) se conferă Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Mărășești, nr. 2018 anul 1927 luna Decembrie ziua 7. Vitejie, în urma căreia a urmat împroprietărirea de la 23 august 1925 după cum rezultă din ordonanța primăriei Urziceni: ... S-a destinat D-lui Toma S. Țoiu parcela No. 236, compusă
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
poți auzi foarte des: "You are as good as your last movie". Orice eșec te poate costa ani buni, dacă nu chiar decenii de șomaj. Succesul meu personal este relativ. E un succes real la publicul român și e un război troian în ceea ce privește publicul străin. Pe acesta trebuie să-l seduc, să-l conving să intre în sală, la ceea ce, în mod foarte generos, am putea să numim o curiozitate culinară - un film românesc. Ce poate determina un spectator francez să
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
foarte abil, a ieșit din rezerva diplomatică și a rostit câteva adevăruri care i-au năucit pe responsabilii statului român. în rezumat, dl Guest reamintea că România are de recuperat restanțe jenante privind tratamentul evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial, cum și indiferența oficialității față de mișcările extremiste actuale. Seria loviturilor scurte a continuat: dl Podgoreanu, parlamentar cu funcții în politica externă a României, a fost și el acroșat și anunțat, de la obraz, că dacă vrem să intrăm în N.A.T.
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]