1,862 matches
-
Miller, "Păzitorii timpului" de Poul Anderson, "Eu și cu mine însămi" de William Tenn, " Fata din umbră" de Ray Cummings, "Bărbatul care-a venit prea devreme" de Poul Anderson, "Iată omul" de Michael Moorcock, " Producțiile timpului" de John Brunner, "Sărman războinic!" de Brian W. Aldiss, "Dobândă cumulativă" de Mack Reynolds, "Când ne-am dus să vedem Sfârșitul Lumii" de Robert Silverberg, "Twonky" de Henry Kuttner, "De nu s-ar lăsa noaptea" de L. Sprague de Camp, "Tărâmul nopții" de William Hope
Mileniu (roman de John Varley) () [Corola-website/Science/328601_a_329930]
-
lor, deși puternice, nu au fost considerate și ireversibile. Acesta este si cazul infrângerii celor trei legiuni romane conduse de Quintilius Varus la Teutoburger Wald în anul 9 d.Hr. Cucerirea Galliei de către Iulius Caesar reușise să pacifice popoarele celtice războinice, răspândind beneficiile civilizației romane. La granița nordică a Imperiului Roman - la est de Rin și la nord de Dunăre - trăiau triburi germanice, luptători înverșunați, dar primitivi, care duceau o viață nomadă. Pe măsură ce bogățiile și organizarea Galliei cresc, ea devine țintă
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
au evoluat simultan pentru a proteja din ce în ce mai bine combatanții, încercând a nu diminua din mobilitatea și confortabilitatea luptătorilor. Marile civilizații au avut soldați și armate pe măsură. Ca atare și protejarea luptătorilor a fost mai eficientă în cazul civilizațiilor „mai războinice”. Războinicii orașelor state ale Greciei antice erau mult mai sumar protejați decât soldații altor armate antice. Conform basoreliefului în bronz, prezentat mai sus, doar capul, pieptul și picioarele erau acoperite de diverse piese de armură. În cazul armatelor romane, organizate
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
grea a multor țări europene, până în preajma primului război mondial (1914 - 1918), încă păstrează multe elemente ale armurii ajunsă la apogeu, protejând de data asta doar zonele cele mai vulnerabile ale corpului, capul, pieptul, picioarele. Civilizațiile asiatice estice cele mai războinice, precum cea chineză inițial, și apoi cea japoneză mai târziu, vor prefera armuri lamelare în locul celor mult greoaie și mult mai ne-eficiente ale europenilor din aceeași perioadă. Japonezii, pornind de la influența culturală chineză masivă a începuturilor dezvoltării statului japonez
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
târziu, vor prefera armuri lamelare în locul celor mult greoaie și mult mai ne-eficiente ale europenilor din aceeași perioadă. Japonezii, pornind de la influența culturală chineză masivă a începuturilor dezvoltării statului japonez unitar, au evoluat independent spre ceea ce a devenit prototipul războinicului profesionist medieval japonez, samuraiul. Armura samuraiului a devenit armura standard a armatei japoneze până la modernizarea acesteia după modelul uniformelor și armelor de tip vestic.
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
Egiptului, Probus Tenagino, și forțele sale au încercat să-le respingă atacul, dar forțele Zenobiei l-au capturat si decapitat pe Probus. Apoi s-a proclamat regină a Egiptului. După aceste incursiuni inițiale, Zenobia a devenit cunoscut ca un "Regină războinică". În conducerea armatei, ea a afișat priceperea semnificativă: era un călăreț priceput și putea parcurge 3-4 km pe jos alături de soldați. Zenobia alături de armata sa a întreprins o expediție și a cucerit Anatolia până în Ankara și Calcedon, urmate de teritoriile
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
militari puternici, nemultumiți de dominația familiei Hojo. Iunie / Iulie 1333 - Ashikaga Takauji (la început trimis de guvernul din Kamakura să-l înfrângă pe Go-Daigo) trece de partea lui Go-Daigo și capturează Kyoto-ul. Nitta Yoshisada conduce o armată alcătuită din familii războinice nemulțumite și înfrânge familia Hojo în Kamakura.
Cronologia Perioadei Kamakura () [Corola-website/Science/303064_a_304393]
-
detroneze pe regina cea rea. Când Patterson are posibilitatea de a scoate masca Reginei, el descoperă că a fost desfigurată oribil de arsurile radiațiilor produse de bărbați și de războaiele lor. Furioasă, Regina decide să distrugă Pământul și popoarele sale războinice, dar moare în această încercare. Venusienele sunt libere din nou să se bucure de iubirea bărbaților. ^ p. 169 "Keep Watching the Skies: Science Fiction Movies of the Fifties, Vol. II, 1958-1962" McFarland 1982
Queen of Outer Space () [Corola-website/Science/327057_a_328386]
-
pe contestatarii printre care se numără călăul tatălui său, Janos Slynt. Refuzul lui Slynt de a asculta ordinele lui Jon atrage executarea sa pentru insubordonare, ceea ce-i aduce lui Jon respectul regelui Stannis. Lordul Comandant o trimite apoi pe prințesa războinică Val să facă pace cu sălbaticul Tormund și să-l aducă în partea apărată a Zidului, departe de creaturile moarte care bântuie prin pustiurile înghețate. Gestul său atrage nemulțumirea fraților jurați ai Rondului de Noapte, al căror rol este tocmai
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
înapoi în Mongolia în urmă morții lui Ögedei Han. Pentru mongoli, invaziile din Europa erau un teatru de operațiuni de importanță redusă, sub cele din Orientul Mijlociu și Chină dinastiei Song. O dată cu secolul al XII-lea, a început expansiunea mongolilor, triburi războinice care locuiau în nordul Chinei. Sub autoritatea legendarului Ginghis Han, primul unificator al mongolilor, s-a constituit un vast imperiu. Acesta s-a divizat însă la moartea marelui șef. de la mijlocul secolului al XIII-lea a dus la formarea unui
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
pentru fiert, șanțurile pe care se scurgea apa din jurul cortului etc. ) și prin faptul că s-a oprit pe acest loc de popas, plângând după femeia dragă și îndemnându-i pe prieteni să-i împărtășească durerea, rememorând apoi aventurile sale războinice. Această schemă consacrată de "mu’allaqat"-a lui Imru’ al-Qays va apărea ca un laitmotiv în cele mai multe poeme ample, cu mici variații, multe secole de-a rândul. O serie de elemente din descrierea femeii iubite au fost preluate, de asemenea
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
este axat azi pe producția metalurgică, textilă și chimică. Georgienii erau renumiți încă din secolul al III-lea î.Hr. ca făuritori de arme. În Munții Caucazi se exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Meșteșugarii georgieni au produs conform legendelor săbiile războinicilor ahei și troieni care s-au înfruntat în fața zidurilor Ilionului. Georgienii au devenit de-a lungul timpului faimoși ca războinici, însă nu ca negustori. Comerțul georgian a fost în mare parte practicat de armeni. În secolul al XI-lea s-
Economia Georgiei () [Corola-website/Science/306190_a_307519]
-
a primit două premii din partea site-ului GameSpy în 2005: „Jocul anului de strategie în timp real" și „Cea mai bună grafică”. Primul pachet suplimentar a apărut pe 17 octombrie 2006 și este intitulat (în engleză: "Epoca Imperiilor III: Căpeteniile războinice"). Există opt civilizații europene, și 12 civilizații amerindiene, cu care nu se poate juca, însă cu care jucătorul uman se poate alia pentru a obține soldați amerindieni. Aceste civilizați sunt:
Age of Empires III () [Corola-website/Science/324739_a_326068]
-
un procentaj însemnat al populației hazare a adoptat iudaismul. Au existat însă și hazari creștini. Potrivit cronicarului Ibn al-Gauzi, oștile hazare care au invadat Armenia în 799-800 erau de peste 100.000 luptători. Avînd în vedere că raportul dintre civili și războinici era, în general, în acea perioadă de circa 4:1, este plauzibil ca populația hazară să fi fost la începutul secolului al IX-lea de cel puțin patru până la cinci milioane de locuitori.[ Nu e clar, daca erau 100.000
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
următor, rolul hanului începe să fie limitat, acesta rezumându-se doar la exercitarea unor atribuții sacrale, funcțiile de conducător militar și politic fiind preluate de un beg (sau "bek", "bey"). Concomitent, se intensifică procesul de aservire și destrămare a păturii războinicilor hazari. Atacurile susținute ale alanilor, oguzilor și ale „bulgarilor negri”, la care, uneori, au participat și trupe bizantine sau kievene, au dus treptat la slăbirea și, în cele din urmă, la destrămarea Imperiului Hazar. Din veacul al X-lea până
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
și în mitologia dacică. Astfel, steagul de război al dacilor era de fapt un fel de instrument de producere a sunetului cu ajutorul vântului, fiind modelarea unui cap de lup (cu trupul redus la minimum). Acest lup-dragon era emblematic la poporul războinic, căruia i se atribuia și practicarea licantropiei. Și în vechea mitologie românească, lupul participa (în mod indirect) la viața oamenilor. La naștere, copiii slabi primeau numele de lup pentru a prelua din puterea acestora. În Scufița Roșie, lupul, personaj negativ
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
nordici din secolele al IX-lea și al XI-lea, așa cum susține teoria normanda, sau dacă acesta civilizație se bazează pe fundații locale. "Teoria normanda" afirmă că Rusia Kieveana a fost fondată și și-a primit numele după numele stăpânilor războinici scandinavi, tot așa cum ei au dat numele Normandiei. În conformitate cu însemnările compilației Povestea timpurilor care au fost, o cronică care se presupune că a fost scrisă în secolul al XII-lea, rușii a fost un grup de varegi care trăiau pe
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
și celor arheologice, vikingii credeau în mai mulți zei. Ei credeau că lumea este de fapt un stejar denumit Yggdrasil care cuprinde 9 lumi (planete). Asgard era tărâmul zeilor cunoscuți drept Aesir, iar Walhalla era sala de petreceri unde intrau războinicii vikingi după moarte pentru a celebra și sărbători pe săturate. Migdardul era considerat ca fiind tărâmul oamenilor, care a fost construit din trupul gigantului primordial, Ymir, și este înconjurat de un ocean imposibil de străbătut, în care trăiește șarpele Jormungand
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
neobișnuită armată, i-a transportat repede peste Bosfor. După ce au ajuns în Asia Mică, cruciații au fost sfâșiați de conflicte interne și s-au despărțit în două tabere separate. Turcii erau experimentați, și cunoșteau locurile; majoritatea participanților la Cruciada țăranilor - războinici amatori neorganizați - au fost masacrați după intrarea în teritoriul selgiucid. Petru totuși a supraviețuit și s-a alăturat mai târziu principalei armate cruciate. O altă armată de boemi și saxoni nu a trecut de Ungaria, dezintegrându-se pe drum. a
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural: "nobiles"). Nobilii foarte puternici și bogați se numeau și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct în rândul triburilor antice poloneze. Aceasta este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de polonezi. Prin secolul al XIV-lea
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
oferit diferite privilegii nobilimii, privilegii specificate în așa numita pacta conventa, înțelegere convenită în momentul alegerii monarhului, în alte ocazii fiind privilegii oferite la schimb pentru acordarea permisiunii "ad hoc" de înființare a unei taxe extraordinare sau a unei acțiuni războinice ("pospolite ruszenie"). În acest fel, nobilimea poloneză a acumulat numeroase privilegii și imunități: În acele timpuri, "mișcarea pentru executarea legilor" ("egzekucja praw") a început să se formeze. Membrii acestei mișcări au încercat să scadă puterea magnaților și Seimului și să
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
Agri Decumates" (teritoriile Decumates), o denumire de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian, precum și în părți
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
simbol al purei spiritualități și un vas cu apă sacra, simbol al purificării. Acest avatar care se aseamănă cu cel al zeiței Saraswati, este cel care acordă eliberarea spirituală, mântuirea. Chandraghanta, al treilea avatar al lui Durga, în ciuda înfățișării sale războinice este invocată pentru obținerea păcii, armoniei și prosperității în viață. Călărind un tigru, are pe creștet o jumatate de luna (Chandra) în forma unui clopot, zece mâini dintre care șapte au arme: buzduganul (forță brută împotriva râului), tridentul, săgeată (distruge
Durga () [Corola-website/Science/303955_a_305284]
-
biserica San Marco. Francezii, convinși că fac un lucru util, au pornit spre cetatea creștină Zara, fără să țină seama că erau cruciați și nu puteau ridica sabia împotriva creștinilor, mai ales când aceștia nu manifestau nici un fel de intenție războinică, fără să se teamă că papa Inocențiu al III-lea amenința cu excomunicarea întreaga oaste. Puțini au fost aceia care, văzând întorsătura lucrurilor, au părăsit cruciada. Ceilalți, în frunte cu Bonifaciu de Montferat, devenit șef militar al expediției, după moartea
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
tot parcursul domniei lui Agilulf. Un armistițiu cu papalitatea negociat în 598 a pus capăt pentru moment celor 30 de ani de teroare longobardă asupra "Ducatus Romanus". Ca urmare, Agilulf și-a canalizat cea mai mare parte a energiei sale războinice împotriva amenințării bizantine. În acel an, el a consolidat puterea Regatului longobard, prin extinderea stăpânirilor ca urmare a cuceririi Sutri și a Perugiei, pe lângă alte orașe din Umbria aflate până atunci sub stăpânirea Exarhatului de Ravenna, în paralel cu menținerea
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]