1,968 matches
-
este singura fată pe care o cunosc capabilă să-și dea seama dacă un tip este mortal chiar dacă fața lui este complet ascunsă de o cască și de o mască de protecție. O jumătate de oră mai târziu, Lauren se răzgândise. Poate că nr. 3 nu era atât de mișto, hotărî ea, după ce echipa lui pierduse meciul fără drept de apel În fața echipei adverse. Jack Kidd, un jucător englez de vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ăluia.“ —Nu-mi vine să cred că accepți un răspuns negativ, Lauren. Nu e stilul tău. — Știi ceva? O dată În viață, am să renunț imediat. Era ceva În privirea lui Giles când am menționat numele lui Sanford. Nu o să se răzgândească. —Serios? — În nici un caz. Singura problemă e că... mai știi ce am spus, cu puțin timp În urmă, că sunt nebunește Îndrăgostită de el? —De cine? am Întrebat-o, căci nu mai puteam nici pe departe să țin pasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu că sunt mortale? —Marci, ce se Întâmplă cu tine și Christopher? am Întrebat-o, serioasă. —Sylvie, ești foarte drăguță că Îți faci griji, dar, de fapt, totul este În... desfășurare. —Cum adică În desfășurare? am Întrebat-o. —M-am răzgândit În privința statutului de divorțată. E din cauza tuturor pozelor ălora cu vedete de cinema care ajung piele și os când redevin celibatare. M-a făcut să-mi treacă. Încerc din nou să mai pun câteva kilograme, poți să crezi? Christopher zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
totuși de urma unei emoții, semn că plănuiește de mult să-l atace. Lazăr se uită un timp la bucata de hîrtie din mîna lui, vrea s-o îndese într-un loc pe unde se simte intrînd frigul, dar se răzgîndește, începînd s-o despăturească pînă ce-i apare în palme figura lui Mihai Vlădeanu, brăzdată de cutele hîrtiei. Ăsta-i autorul. Amicul meu. Vrea să facă o partidă cu fiica lui Săteanu, Theodor Săteanu. Iar noi îi jucăm cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-a luat de soție! Ba mai mult accentuează Maria, vrînd să amintească de Doina, dar se răzgîndește și completează izbucnirea sa cu un gest evaziv, sfîrșind prin a lua paharul în mînă. Ia loc, Maria spune Mihai calm, convins că mai are ceva de aflat. Mulțumesc! șoptește ea, așezîndu-se. N-aș vrea să crezi că-l disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noastre, ale copiilor. Săteanu tace, cu privirea spre pozele de pe birou iar Mihai înțelege că discuția despre bătrîn îl doare, așa că-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să se întoarcă la Grove și să-l caute iar pe Margoulies. Poate era alergic la antibiotic. Dar se răzgândise. Nu voia să-l deranjeze pe bunul doctor. O să tragă un somn bun peste noapte și, eventual, dacă se mai simte rău de dimineață, își va face încă o programare. Oricum, Alan îi spusese să revină peste câteva zile ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dulce cu ochi întunecați, cu un nume modern, franțuzesc. Se culcase cu sculptorițe boeme și le-o trăsese asistentelor medicale. Acum urma lovitura sa cea mai mare! Sinteza experiențelor sale: Bull, Bull bărbatul, Bull femeia, Bull pizda... dar dacă se răzgândește brusc? Incertitudinea îl făcu să ridice piciorul de pe accelerație. Mașina ezită și aproape că acroșă un camion. Restul drumului până la Wincanton fusese o continuă trecere de la exaltare la o teamă plină de remușcări. În mod ciudat, ideea că aventura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a acceptat propunerea. Dar după plecarea trupelor conduse de Shen Yinshu, Nang Wa s-a răzgândit. În eventualitatea în care victoria bătăliei ar fi dovedit faptul că Shen era un comandant mai bun decât el, a modificat planul stabilit. Fără să finalizeze pregătirile, a dat ordin ca trupele de sub comanda lui să lanseze atacul, dar a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Iliescu)?[...]. În 1990, Iliescu și ai lui au apăsat cu tema « Vrem liniște!». În 1992 au pus la treabă tema «Vrem un guvern de tehnicieni!». În 1996 au distribuit în popor melodia «Vor să vândă țara!». În 2000 s-au răzgândit și au vândut-o între ei. În 2004 au revenit la patriotism. Mai întâi cu vaietul: Băsescu președinte ne va face de baftă prin saloanele mari, știindu-se că nu are pregătire de diplomat!” (Traian Ungureanu, în articolul „Viclenia sfidează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a deschis radioul de lângă pat să audă sunetul familiar al tălăngilor de vite cu care își începe emisia Radio Botswana în fiecare dimineață, și-a dat seama că totul s-a întâmplat aievea și că, dacă ea nu s-a răzgândit peste noapte, e un bărbat pe cale să se căsătorească. Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dormit bine. — Am dormit foarte bine, îi răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Am visat-o toată noaptea pe femeia inteligentă și frumoasă care a acceptat să mă ia de bărbat. Făcu o pauză. Dacă voia să-l anunțe că s-a răzgândit, acum era momentul potrivit. Mma Ramotswe râse: — Eu nu-mi amintesc niciodată ce visez, spuse ea. Dar dacă mi-aș aminti, sunt sigură că visul ar fi despre mecanicul de primă mână care va fi într-o bună zi soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu-mi amintesc niciodată ce visez, spuse ea. Dar dacă mi-aș aminti, sunt sigură că visul ar fi despre mecanicul de primă mână care va fi într-o bună zi soțul meu. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi ușurat. Nu se răzgândise și erau încă logodiți. — Azi trebuie să prânzim la Hotel President, o invită el. E necesar să sărbătorim acest eveniment important. Mma Ramotswe fu de acord. Va fi gata la ora douăsprezece, iar după aceea, dacă îi convine, poate îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asemenea, spitalelor, pentru bucătării. Michael începu să petreacă din ce în ce mai mult timp cu oamenii aceștia și, în final, ne-a spus că vrea să se mute acolo. La început am fost puțin îngrijorată - ce mamă n-ar fi -, dar ne-am răzgândit când ne-am dat seama cât de mult însemna pentru el să facă ceva concret pentru Africa. În concluzie, într-o sâmbătă după-amiază, l-am luat cu mașina și l-am lăsat acolo. Mi-a promis că va veni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ucide soțul cu otravă. Poliția duce budinca la analize de laborator. Se constată că budinca mustea de-atâta otravă. Nu, n-ar crede-o nici atunci. Scuipă în praf. Dacă nu-i putea spune nimic să-l facă să se răzgândească, atunci, poate, ar trebui să găsească o metodă s-o scoată la capăt Mma Ramotswe. Dacă Mma Ramotswe ar dispărea din peisaj, problema s-ar rezolva de la sine. Dacă ar putea... Nu, e un gând oribil, în plus, probabil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și făcuse ceva la păr, care acum îi era coafat în smoculețe ascuțite. Nu-i ieșise pasența. Deci sunt tot secretară? întrebă ea. Mă ocup în continuare doar de bătut la mașină? Mma Ramotswe clătină din cap. — Nu m-am răzgândit, o liniști ea. Ești detectiv particular-adjunct. Dar cineva trebuie să bată și la mașină, nu-i așa? Intră în atribuțiile detectivului-adjunct. Asta și altele. Fața lui Mma Makutsi se lumină. — Atunci, e-n regulă. Pot să fac tot ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la Thornhill. E un băiat deștept, care scrie frumos. Unchiul păru interesat de informație. — Să notez? întrebă el. Aș putea ține un jurnal al evenimentelor. Mma Makutsi era cât pe ce să-i explice că nu-i nevoie, dar se răzgândi. Așa măcar o să aibă și el o ocupație și, oricum, nu era nimic rău în asta. Așa că unchiul notă pe o bucată de hârtie pe care o scosese din buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai întâmplase în trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea mai departe, cale de trei ore spre nord, dincolo de graniță, în Zimbabwe. Domnul J.L.B. Matekoni întâmpinase cu reținere vestea plecării ei și încercase s-o facă să se răzgândească, dar ea stăruise să pornească la drum. Preluase acest caz și intenționa să-l ducă până la capăt. — E mai periculos decât în Botswana, argumentase el. Mai totdeauna se întâmplă câte ceva pe acolo. Mai întâi a fost războiul, apoi rebelii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
odgon... Primarul mai face un pas, se duce-n partea cealaltă, ambasadorul se ține cu ambele mâini de bara de pe margine. - Îi dăm drumul? strigă mașinistul. Inginerul face semn că da, e liber, să se ridice, acum, dar ambasadorul se răzgândește. - Non, non... vreau să cobor, vreau să cobor, așteptați... Nu... Rectorul încearcă să-l convingă, parlamentează. - Domnule ambasador, poate totuși... - Nu mai rămân nici o secundă! Eu am coborât... Studenții aplaudă: „Heiheihei, vive la France!, heiheihei, vive la France!” și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
părea să-i Îndoiască puterea, pentru a sări Înapoi imediat, lăsînd capătul cel lung să se desfășoare fără piedici, urmărind animalul rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu pot face asta, știind că mîine te duci cu altul. - Ba da, vei putea... SÎnt sigură de asta - făcu o pauză. Dar vreau să nu uiți asta nici o clipă: faptul că te doresc nu mă face să mă și răzgîndesc. MÎine plec la Sevilla. Făcură dragoste. Cum nu mai făcuseră niciodată, cu pasiune și aproape cu disperare, iar ea Îi repetă de mai multe ori că Îl iubea, că era a lui, că nu putea exista nimic mai minunat decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru el, și pentru prinț. Lucrul acesta era important și trebuia să-l facă pe Pangratty să țină cont de asta. Lumea se schimbase, n-avea rost să meargă înainte privind îndărăt. Prințul Șerban Pangratty ridică paharul în dreptul buzelor, se răzgîndi, îl așeză pe pervazul ferestrei, de fapt voia să cîștige cîteva clipe, sigur că se întîlnise in viața plină de aventuri și cu astfel de oameni, dar nu toți dintre ei conștientizaseră o astfel de experiență. Mai bine spus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
punct în depărtare. Apoi se priviră și se părea că se-nțelegeau, fără să fie nevoie de cuvinte. Întâi trebuie să ne întoarcem toți trei teferi, observă Tapú Tetuanúi, exprimând gândurile tuturor. Și până atunci, poate că vreunul se va răzgândi, așa cum a spus și ea... Ridică din umeri. Iar dacă nu, o s-o lăsăm pe ea s-aleagă pe cine va dori, încheie. — Asta e tot un jurământ? — În ce mă privește pe mine, da. Și pe mine de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Eu sunt Victor. Victor Darie. Rosti Seneg nu veni la petrecerea organizată de Luana. N-o anunță că va lipsi, nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul morții, fără să priceapă de ce băiatul se răzgândise dintr-o dată, Mara intuia motivul acestei reacții. Rosti și Marc nu aveau ce căuta, împreună, în casa ei. Luana greșise invitându-i pe amândoi iar scuzele și explicațiile în fața invitaților erau tardive și fără rost. Prea puțin interesați de frământările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]